Ati vrea sa stiti?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns danavasile spune:

Inclin sa cred ca Nu as vrea sa stiu. Sa aflu singura ...asta e alta poveste, dar daca o prietena/cunostinta mi-ar spune pina cand nu m-as convinge singura nu as crede.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adrianai spune:

Eu as vrea sa stiu. Chiar daca pe acea prietena nu as mai vedeao cu ochi buni, ceva vreme. In felul acesta as fi mai atenta la comportamentul sotului meu si as descoperi adevarul.

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristiama spune:

Eu cred ca nu stii daca nu vrei sa stii.

Cum adica omul de langa tine, cu care vorbesti toate nimicurile, de la ce a mancat la pranz pana la ce si-a mai cumparat un coleg, despre care stii unde e tot timpul fara ca neaparat sa-l verifici.
Atunci cand, cum, unde?

Cred ca din dorinta de a nu fii ranite pur si simplu refuzam sa "vedem".

Soacra mea a avut o depresie ingrozitoare cand a parasit-o socrul. Asta in conditiile in care socrul de ani de zile se ducea weekendurile la Brasov unde era tipa nr. 2 si aducea mancare gatita acasa!!!!!
Si strangea bani separat, stateau in camere separate....
Si soacra inca considera ca are o relatie.

Eu sunt de parere ca stai cu un om atata vreme cat il iubesti si cat timp il iubesti relatia e monogama.
Nu cred ca poti sa-ti iubesti sotul si sa ai o relatie cu altcineva. Inseamna ca in relatia cu sotul lipseste ceva ce cauti in noua relatie.

Si daca eu refuz sa vad semnalele ca relatia scartaie, ce folos sa-mi spuna cineva asta?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adrianai spune:

Si daca nu sunt semnale?

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kya spune:

Eu nu as vrea sa stiu.

Nu vreau sa aflu de la nici o prietena, de la nici o cunostiinta "bine intentionata". Sa ma lase acolo in ignoranta mea. Lucrurile pot fi foarte usor interpretate prost din afara. Si decit un zvon plasat prost, si o banuiala care sa dea nastere la monstrii, mai bine sa nu stiu nimic.
Daca e ceva, vine sa-mi spuna el singur. Si in momentul ala s-ar termina totul probabil. Cred in monogamie (cel putin dupa casatorie), si atata timp cat eu nu insel, am dreptul sa pretind sa nu fiu inselata.

Eu am incredere foarte mare in sotul meu si nu as crede pe nimeni care vine sa-mi spuna ca l-a vazut pe strada cu "o blonda" sau sa "bage strambe" de genul asta.

Plus ca as simti daca s-ar intimpla ceva. Mi-e greu sa cred ca barbatii sunt atat de abili in a ascunde alte relatii clandestine. Ca femeia alege sa fie oarba, asta e altceva. Dar simti cind ceva nu merge prost, intuiesti. Cum era cintecul "It's in his kiss..."?



Kya - viitoare mamica in asteptare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Poate nu ati vrea sa fiti in locul meu!Aflasem de putin timp...prima data...hai ma insel...dar cand isi acopera fetele cu revista sau ziar...mai aveau putin si intrau sub masa...am asteptet cateva zile,in care se dadeau lupte in mine,apoi am pus subiectul pe forum ca sa nu ma pripesc...si totul s-a intamplat fulgerator!poate asa a vrut Dumnezeu, SA MA SCUTEASCA,de hotararea grea pe care o luam imediat dupa discutia cu individul...e usor sa vorbesti cand nu esti in cauza, cand se discuta nu cand ai in fata privirea unei femei,chiar daca nu iti este prietena care nu stii ce reactie ar avea...cand sotul ei pana mai alaltaieri...il credeai altfel si si-a jucat un rol perfect...ce suntem toti psihologi?cand mancam un gratar intre prieteni testam priviri piezise,inspre alte femei,gesturi necuvenite sau altceva?si descoperi ca acel "el"este un monstru cu chip de om?

bita doina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kariris spune:

Babyblue tu ai perfecta dreptate in ceea ce mi-ai spus, insa cu sotul meu stau lucrurile putin altfel: daca ar fi aflat vreodata, nu conteaza cand, de la altcineva si nu de la mine ar fi suferit foarte mult si s-ar fi considerat bataia mea de joc. Eu nu am vrut sa-i spun asa pur si simplu ca o confesiune (ca nu-s nebuna) dar lucrurile au luat o astfel de turnura incat sotul a vrut sa-l aduca in firma noastra pe acel barbat... ei asta nu am putut suporta. El a disparut din peisaj dupa ce s-a consumat evenimentul dintre noi si trebuia sa stea afara. In momentul in care a vrut sa vina la noi in firma, a stabilit si salariul si data de la care vine m-au lasat nervii! OK a fost ce-a fost inte noi inainte de casatoria mea, dar cum are el tupeu acum sa dea ochii cu sotul meu si sa vrea sa lucreze cu el, sa se vada zilnic..cand stie ce a fost inte noi?! Cum vine asta? sa lucram toti sub acelasi acoperis? nu stiu mi se pare aiurea...si i-am spus atunci cand s-a intamplat, ca pretul acestei aventuri va fi ca el va trebui sa dispara din preajma noastra iar dupa ce ma casatoresc sa uite ca m-a cunoscut si altfel... A fost de acord si a facut-o. I-am spus si ca eu cred ca intr-o buna zi se va afla...nu stiu cum, dar se va afla...nu si-a vazut de treaba si uite ca s-a aflat (de la mine!) iar el nu mai are ce cauta nici in firma la noi nici sa mai dea ochii cu noi, asta in cazul in care vrea sa aiba o viata linistita!
Cat despre scos ochii, reprosuri si alte nebunii, nu e cazul...a incercat la un moment dat un subtil apropos si i-am raspuns sec: "ce vroiai draga, eram deja cu tine de 3 ani...si relatia noastra era tot in faza de tatonare... credeai ca te voi astepta 15 ani sa ma ceri de nevasta? eram o femeie libera sa-mi croiesc viata cum vreau eu!"
Nu e genul sa faca crize ... si cat despre inselat nu cred ca va fi cazul sa intre in vreo criza a varstei... le-a avut deja! Acum nu stie cum sa tina cu dintii de mine si realizeaza ca atunci cand am facut-o, terenul si psihicul meu a fost pregatit doar de el! Pentru ca nu iei o femeie cu 17 ani mai tanara decat tine, o muti la tine si o tii ca pe un bibelou in vitrina iar tu esti plecat din tara cu lunile in delegatii! Iar pentru ea ai timp din ce in ce mai putin...
Si este sigur ca acum, casatoriti fiind eu nu voi mai avea "scapari" de genul asta!
E adevarat ca atunci cand i-am spus m-am asteptat sa divorteze de mine dar reactia a fost inversa: imi acorda mult mai multa atentie, e mult mai afectuos, mai putin egoist si, acum vede si femeia din mine, nu doar "bibeloul" pe care si l-a luat si pe care nu facea decat "sa-l sterga din cand in cand de praf"!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aschiutza spune:

Eu as vrea sa mi-i se spuna. Daca simt ca omul e rau sau invidios, nu e musai sa-l cred. Dar as prefera sa aflu adevarul cit mai repede decit sa traiesc intr-o dulce minciuna. Si sunt intr-adevar barbati care nu dau semne!

Nu sufar minciunile si adevarurile nespuse!

La ce mi-ar folosi sa il am in casa si linga mine cind inima lui nu imi mai apartine? Nu stiu daca asta ar insemna divort, poate i-as mai da o sansa, poate intr-adevar sunt rataciri. Dar adevarul tot vreau sa-l stiu!

-----------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns OlgaTarziu spune:

Relatia noastra e super buna deci si daca ar veni cineva sa-mi spuna ceva aiurea sincer nu as crede. Daca in schimb as simti ca ceva nu e in regula as prefera sa aflu adevarul.

Olga

When you're strange
Faces come out of the rain
When you're strange
No one remembers your name
-The Doors-

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

NU POTI SA FI ACUZATA DE IPOCRIZIE CAND INCERCI SA FII SIGURA CA ESTE ADEVARAT!Nu poti sa iei o decizie de acest fel cand nu stii ce reactie ar avea prietena ta care vede in sotul ei TOTUL!Numitima cum vreti dar nu puteam sa fiu cea care stiind ca e labila psihic, cu medicamente depresive luate in scoala, din cauza unor examene de care ii era frica dar pe care le-a luat cu brio, sa-i dau o veste strong, pana nu eram 100%de ceea ce spuneam!in mine s-a dat o "lupta"nu stiu daca puteti sa o intelegeti:o prietena la care tii mult banuiesti ca e inselata,nu doar ca sotul ia masa cu altcineva, ca acea "cineva"si el isi ascund fetele.De ce?nu v-ati intreba?un copil bolnav!al meu!in cate sa te imparti? sa faci pe detectivul? am dreptul asta?pot?am timp?sa-i spun ce cred?pot sa-i spun ce am vazut?
Eu am cerut un sfat pe forum...timpul de cand am vazut, am crezut...era scurt.Cand faci niste afirmatii trebuie sa fii sigura de ele...nu pot sa ma bag asa pur si simplu ca mi s-a parut mie...dar nu mi s-a parut, ati vazut,nu ma simt vinovata ca nu am spus din prima...si nici acum caci s-a petrecut fulgerator tocmai cand voiam sa mi se confirme,nemernicul o avea pe doamna de la restaurant in pat, goala...doar nu citisera ziarul...incercati sa va puneti pentru o zi in locul meu...nu pentru 12 zile caci atat a durat de cand am vazut si pana s-a confirmat...ia faceti psihologia inversa!!!

bita doina

Mergi la inceput