Frigiditate sau Depresie?

Fetelor sunt pe calea cea buna de a-mi pierde sotul. E un om intelegator dar vad ca deja e la capatul puterilor.

Sa va spun ce se intampla. Avem o fetita de 11 luni superba, dar de cand am ramas insarcinata si pana acum, viata noastra sexuala e pe butuci. Cat am fost insarcinata am avut grija de sanatatea copilului si nu am prea avut contacte sexuale in ultimele luni de sarcina, apoi a urmat bebele si lauzia.....aceeasi poveste. Ei dar m-am gandit sa imi montez sterilet ca asa vom putea sa ne facem de cap de cate ori dorim. Zis si facut! Numai ca nu mi-am dat seama de la ce imi apar iritatii in zona intima si asa ca cheful de sex a pierit treptat. Abia dupa 6 luni de la montare, la un control, .....nici nu stiu al catelea in acea perioada, doctorita m-a trimis la o analiza si s-a dovedit ca sunt alergica la cupru si de aceea am acele iritatii. Asa ca am scapat si de sterilet. Mi-am revenit cu sanatatea dar chef de a ma apropia de patul conjugal tot nu am.

Sincer va spun, nu stiu ce sa mai fac. Conjunctura m-a facut sa ma intorc la serviciu cu 4 ore asa ca stresul e si de acolo. Intre timp am pus pe mine catea kg cu care ma lupt. Am o stare de imi vine sa fug din lumea asta. Nu am chef de nimic, .....sunt obosita si fara pofta de viata.

Sotul meu ma iubeste, ma doreste, dar eu nu suport nici sa fiu atinsa. Fac mereu ca o fata mare care nu a vazut barbat in viata ei. O fac involuntar si oricat ma lupt impotriva acestui sentiment, nu pot sa fac nimic.

Ce sa fac? Sa ma tratez la un psihiatru? Sa iau afodisiace? Unde sa ma duc ......pt ca asa nu poate continua situatia. Sunt oare eu depresiva deja si de aceea nu am chef de nimic? Ma tratez in aceasta situatie dar sa stiu unde.

Va rog din suflet sa imi dati un sfat pt ca nu vreau sa pierd un om care ma iubeste asa de mult si a avut atata rabdare cu mine. Sunt sigura ca altul ar fi facut scandal de mult.

Cu multumiri anticipate

Monica si ingerasul ei Karola (14 sept 2005)

lorelaim spune:

In primul rand cred ca ar fii bine sa vorbesti cu dr gineco despre asta... ma gandesc ca poate fii combinata o stare de stress/oboseala cu o dereglare hormonala. De cat timp nu ati mai fost intr-un concediu? De cat timp nu ati mai petrecut serile ca "doi porumbei" (aici ma refer la aspectul romantic)?
Apoi, daca ai putea gasi pe cineva care sa te ajute un picut la treburile gospodaraesti, astfel incat tu sa incepi sa te regasesti/redescoperi pe tine insati si sa iti faci timp pt tine - ar fii extraordinar.
Vorbeste si cu medicul de familie, fa-ti analizele detaliate - vezi daca nu este vorba si de o lipsa de vitamine si/sau minerale. Uneori o cura de vit&min ajuta enorm. Daca nu mai alaptezi poti incerca si spirulina - ajuta si la inhibarea senzatiei de foame.
Cred ca esti "stoarsa" de rolul de mama si pur-si-simplu atat mintea cat si trupul tau nu reusesc sa revina la starea de femeie-sotie-iubita. Nu uita, ca bb sa fie fericit are nevoie de parinti fericiti. Voi trebuie musai sa va gasiti timp - in care sa stati (nici macar nu-i nevoie sa trancaniti) impreuna fara bb. Baremi 15-30min pe zii doar ale voastre!
De-asemenea incearca un pic cate un pic zilnic sa faci exercitii de relaxare (ia o carte de yoga pt ne-profesionisti si o sa geasesti sfaturi utile). Baile calde cu sare ajuta la relaxare. Din cand in cand poti aprinde si lumanarele parfumate si o muzica relaxanta.
Daca sotul tau te iubeste si tu-l iubesti - eu cred, cu toata convingerea, ca vei reusi sa treci peste momentul acesta.

Principesa spune:

Ludmyla, mie nu imi suna nici ca frigiditate nici ca depresie. Numai ca pentru om, principalul organ sexual este creierul. Iar al tau pare solicitat in alte parti si deci nu mai este disponibil pentru sex.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

akella spune:

Monica, te inteleg, pentru ca am trecut si eu prin aceleasi stari ca si tine. Si eu m-am trezit cu groaza in fata perspectivei de a-mi pierde sotul. Intr-adevar creierul joaca un rol foarte important in viata sexuala; eu una mi-am impus sa fac schimbari in situatia in care ma aflam. Incercam sa-mi amintesc deseori cum era "inainte", cum ne sarutam ca doi adolescenti pe strada, cat era de placuta atingerea lui etc. Nu neg ca pe langa faptul ca mi-am impus sa-mi "treaca frigiditatea" (desi nu este vorba de asa ceva), am apelat si la alte ajutoare: am incercat sa-mi fac timp pentru mine (sa ma aranjez cum o faceam inainte, sa mai slabesc un pic), apoi sa-mi fac timp si pentru el (adica sa petrecem un pic si singurei), am mai baut un ceai energizant etc. Am repus pe tapet "nebuniile" (mai exact placerile) pe care le faceam "inainte" (de a fi trei). Adica baile cu spuma, muzica de relaxare, in surdina, cateva lumanari parfumate, am scos de la pastrare chiar si uleiul de masaj...
Linisteste-te, ca nu esti defecta... Trebuie doar sa incerci sa regasesti starea de bine pe care ti-o ofera dragostea celui de langa tine si vei reusi sa-i raspunzi la fel.

Deborah77 spune:

Ludmyla, si mie mi-a mai disparut cheful de cand sunt insarcinata, mai ales in ultima luna - sunt in a 6-a acum. Dar imi plac mult atingerile, mangaierile, mi-ar place sa am parte de ele fara sa se ajunga la sex. El, in schimb, daca ma mangaie, se infierbanta. Si nu vreau sa-l opresc...ma rog, nu mereu. Ma simt si eu psihic mai bine daca cedez...cum sa-ti spun...ma ingrijoreaza starea asta a mea, presimt ca o sa se agraveze o data cu venirea copilului pe lume si n-as vrea sa ma transform intr-o Mama Dolores, si sa uit sa mai fiu femeie. Sau, mai grav, sa uite el ca sunt iubita lui. Cel mai tare ma deranjeaza cand imi atinge sanii...parca se pregatesc pt alaptat si nu vor sa-si mai accepte rolul pe care il aveau inainte.

Tzuni spune:

Cel mai bine ti-ar prinde o discutie cu un psiholog, sa te ajute sa-ti clarifici tine insati problema. Sa descoperi cauza. Incearca la centrele de planning familial. Acolo au si psihologi specializati pe probleme de genul asta. Noi opinam aici, dar un om cu pregatire te-ar putea ajuta mai mult. Eu cred ca trebuie sa te redescoperi pe tine. Sa-ti redescoperi feminitatea, frumusetea, sexualitatea. Bafta multa! Tin pumnii!


www.tickercentral.com/view/6wbw/1.png" target="_blank">ticker pt slabit
_
Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

ankalaura spune:

Probabil ca eu sunt defecta pentru ca la mine s-a petrecut exact pe dos.... N-am avut in viata mea mai mult chef de sex ca in timpul sarcinii si dupa. M-au stresat cele 6 sapatamani de 'interdictie', dupa nastere, tot calculam, sa fiu sigura ca trece timpul.
Cred, cum s-a spus si mai sus, ca este numai o problema 'din creier'.
La unii ajuta relaxarea, baia cu spuma, muzica romantica, lumanaricile.
La altii (stiu cazuri concrete) ajuta filmele deochiate :)
La altii obiectele de la magazinele specializate si tot asa.
La mine, cand am un apetit mai scazut, e destul de simplu. E suficient sa imi imaginez ceva frumos , sau sa il vad pe sotul meu la bustul gol , sau sa ma imbrac cu ceva mai scurt, mai vaporos, mai dantelat sau mai transparent... Vad ca lui ii place, si imi place si mie. Si imi creste apetitul imediat.
La altii functioneaza un pahar de vin. Unul in plus.


Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza

ankalaura spune:

Am uitat sa spun, daca tu crezi ca cele 4 ore petrecute la birou sunt atat de stresante incat sa iti afecteze viata, da-le incolo, stai acasa sau schimba jobul.
Eu una nu stiu serviciu chiar atata e stresant incat in 4 ore sa fi daramat moral...
Eu cred mai degraba ca incerci sa gasesti tu o explicatie pentru ceea ce simti, insa explicatia cred ca e doar in tine insati.
Va doresc sa treceti repede, amandoi, peste perioada asta critica.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza

ludmmyla spune:

Fetelor, va multumesc din suflet pt sfaturi. Adevarul e ca m-ati linistit un pic ca nu sunt nici frigida si nici depresiva. Am sa incerc sa imi schimb stilul de viata sa vad daca se imbunatateste ceva, dar inca nu stiu cum voi proceda. Sincer nu am timp nici sa mor dar trebuie sa fac ceva pt viata de cuplu pt ca daca nu voi face voi ajunge singura.

DEBORAH77 - te inteleg perfect pt ca si eu am aceleasi simptome in ceea ce priveste atingerea sanilor. Eu am alaptat 8 luni si uite ca nu si-au reluat atributiunile de dinainte nici acum. Iti doresc bafta multa, o sarcina usoara si o nastere si mai usoara, dar sa incerci sa nu faci greseala pe care cred ca am facut-o eu NU UITA CA ESTI FEMEIE. ( desi stiu ca iti va fi greu, dar macar cand puiutul va avea 6 luni sa incerci sa reintri in normal)

Monica si ingerasul ei Karola (14 sept 2005)

GeorgetaR spune:

Monica, sa stii ca si eu te inteleg perfect. Cateva luni bune dupa nastere eu aveam si dureri foarte mari la contact, care s-au dovedit a fi "din creier". Eu credeam ca m-a cusut dr. prea strans dupa epiziotomie ! Stresul e de vina, n-ai nimic, crede-ma! Atata doar ca prea vrei sa le faci pe toate perfect si ti-e teama ca n-ai sa faci fata. Poate n-ar fi rau sa te sfatuiesti chiar cu sotul tau, spui ca te iubeste, deci va intelege, al meu a putut, am trecut impreuna de asta si acum astept sa nasc din nou.

Fiquelle spune:

Dar tu te mai simti atrasa fizic de el? adica atunci cand il vezi in casa il vezi ca barbat sau ca pe o mobila?

_
IUBESC VIATA!