Imi doresc cu disperare...
Raspunsuri - Pagina 4
danavasile spune:
Perfect spus Elise!!
dana d spune:
Iertati-ma ca v-am lasat sa dezbateti fara mine dar am fost foarte ocupata cu drumul spre tara. Am sosit de aproape 2 zile si in prima zi am avut de rezolvat niste treburi pentru firma care ma asteptau (deci sunt si eu utila). Aseara am reusit sa citesc ce ati mai scris si mi-au ajuns direct la suflet cuvintele/versurile postate de Elise mai ales:
quote:
Originally posted by Elise
Dana,
Stiu ca n-o sa mai fiu niciodata indragostita.
N-o sa mai existe "primul sarut".
Sau emotiile primei intilniri.
Nu mai pot sa visez "ce o sa ajung eu".
Si nu mai am drept de decizie. Deciziile au fost deja luate. Bune, proaste, au fost luate. Nu ele sint problema. Ci faptul ca sint iremediabile.
Nu stiu daca as schimba ceva. Dar ma sperie tot ce e definitiv.
Deci cunosc disperarea timpului care trece.
Elise
Foarte frumos tot textul dar randurile astea sunt exact esenta problemei mele.
Acest NICIODATA e foarte greu de acceptat. Faptul ca sunt multe situatii importante din viata care stii ca sunt trecute definitiv, ca nu urmeaza sa le mai traiesti.... asta ma sperie si ma intristeaza. Stiu si ca nu voi mai fi niciodata gravida, ca nu voi mai simti miscarea si freamatul din interiorul meu, stiu ca nu voi mai naste si nu voi mai trai acele luni minunate, primele din viata copilasului meu, ca nu voi mai alapta, ca nu voi mai strange la piept un trupusor mic, copilul meu... Copii cresc si tot asa ii iubim dar emotiile inceputului unei vieti care depinde numai de tine, sentimentul acela ca sunt importanta pentru cineva, cea mai importanta...
Imi pare rau Elise ca nu ai avut parte de fericirea asta. Nu stiu care este situatia ta, dar eu as mai spera, cel mai rau e cand crezi ca nu se va (mai) intampla NICIODATA.
De fapt asta e problema care m-a facut sa incep acest subiect, ireversibilitatea vietii. Abia dupa a doua nastere am realizat ca e ceva foarte important in viata mea si a oricarei femei, ceva ce nu voi mai trai NICIODATA. Pe langa asta si toate celelalte, prima iubire, prima tinere de mana, prima... primul...perioada cand aveam toata viata inainte si toate urmau sa vina.
Am vazut batrani care au imbatranit frumos impreuna. I-am vazut plimbandu-se in parc tinandu-se de mana si purtandu-si de grija. Nu stiu cum pot accepta moartea care se apropie, nu stiu cum de nu se lamenteaza si nu se ingrozesc de ce urmeaza sa vina. Privesc cu seninatate inainte iar eu ii admir si as vrea sa le stiu secretul.
Sa revin la lucruri mai reale la casnicia mea si la noua etapa pe care vreau (cred) sa o incep in curand.
L-am gasit pe sotul meu asa cum ma asteptam, in toane mult mai bune si mai uman. Simt din partea lui putina consideratie si respect, ma asculta cu interes cand povestesc si asta ma face sa ma simt bine. Din experienta stiu insa ca asta e o perioada si ca dupa ea va veni si perioada cea rea, apoi iar bine si tot asa cum o tinem de ani de zile. Mai stiu si ca totul depinde de cum ii merg lui treburile la firma, de cati bani castiga... asta e cel mai important lucru care ii influenteaza starea de spirit si atmosfera din casa. Uneori ma intreb daca depinde ceva de mine, daca eu m-as schimba mult in bine fizic si/sau social/ nu sunt convinsa ca asta ar influenta cu ceva atitudinea lui fata de mine. As reusi doar sa ma protejez mai bine in perioadele proaste, as avea posibilitatea sa nu mai apelez la banii lui, sa nu ma mai simt dependenta de un om imposibil. In perioadele bune sunt multumita cu situatia mea, nu e asa zgarcit, se poarta frumos in general....
Peste cateva saptamani Cea mica incepe gradinita si nu voi mai avea scuza si motiv sa stau acasa, asa ca incep sa-mi caut ceva de lucru desi sotul vrea sa ma duc cu el la firma sa ma fac utila acolo cu ceva. As prefera sa nu stau toata ziua cu el, sa am o oarecare independenta,iar cand vor veni iar lunile de primavara-vara si firma va mergea iar prost, nu voi putea ajuta cu nimic bugetul familiei, sau macar pe al meu personal.
Pe de alta parte la noi la firma as avea programul pe care il vreau, as sta acasa cand am alta treaba.... dar tot nu as avea un salariu al meu....
Trebuie sa fac o lista cu avantaje si una cu dezavantaje si sa judec la rece. In timpul asta am sa ma uit si dupa job-uri, daca pica ceva convenabil ma hotarasc pe moment.
Va multumesc pentru ca ati acordat importanta situatiei mele si ati incercat sa ma incurajati si sa-mi datisfaturi. Toate sfaturile si incurajarile au fost corecte si la obiect, teoretic si eu stiam ce trebuie sa fac si cun trebuie sa gandesc, dar ajuta uneori sa primesti niste vorbe bune si sa stii ca cineva iti doreste binele si cauta sa te ajute.
Fetele mele
Daiopri spune:
Dana, bine ai ajuns acasa.
Eu in locul tau as cauta de lucru inafara firmei.
Ar fi mai bine pentru moralul tau. Apoi, cum spuneam si dincolo incearca sa privesti lucrurile pozitiv. Eu cred ca asta e secretul batraneilor fericiti si al persoanelor pe care le-ai vazut pe aici. Ei incearca sa vada partea pozitiva a lucrurilor. Eu una nu privesc in trecut. Ma gandesc la el cu drag, dar nu cu resentimente, gandindu-ma cum ar fi fost daca. Nu isi are sensul, si asa cum vezi, nu face nici bine. Chiar si maternitatea trebuie privita asa cum a fost, ai avut ocazia sa simti lucruri minunate, acum nu iti priva copii de o mama linistita, din cauza melancoliei.
Apoi fata de sotul tau si atitudinea ta conteaza, si nu ma refer la cum arati sau cat de sexi te comporti. In general. Asa cum ti-ar place sa fii tratata as trebuie sa tratezi. Si parerea despre propia ta persoana se reflecta in relatie.
Perioade bune si mai putin bune exista la fiecare. Si eu ii inteleg schimbarile in comportament in functie de situatia la servici.
Noi ne-am comportat diferit cand reuseam sa avem amandoi servici, si cand unul era fara. Presiunea pe cel care are servici e mult mai mare cand e de unul singur.
Mi-as fi dorit mult sa pot sta cu baiatul acasa, dar apreciez increderea in mine pe care mi-o da serviciul.
Curaj si fii inteleapta.
Pupici lui Ilinca mica.
LindaZ spune:
Ma intreb ... poate te ajuta sa iti imaginezi ca au mai trecut 5 ani din viata ta ... ce si cum ai vrea atunci sa iti amintesti despre viata ta de acum? Daca exista ceva ce nu ti-ai dori, fa acum acele schimbari de care ai sa fii mandra in viitor. Poate asta te va motiva indeajuns. Ai acum sansa de a-ti scrie viitorul pe care ti-l doresti!
Stiu pe propria mea piele ca se poate sa tranform in realitate tot ce altadata credeam ca sunt doar vise, din momentul in care chiar am crezut ca pot s-o fac si mi-am dorit din tot sufletul, chiar daca la majoritatea dorintelor mele nu aveam nici o baza reala imediata ...doar o mare dorinta, probabil nascuta dintr-o mare frustrare. Dar a functionat! Si m-a ajutat mult sa ma intreb cum vreau eu sa fiu peste 5 ani.
Sa-ti dau niste exemple? Vroiam un sot cu care sa ma inteleg (dupa o relatie de 9 ani si un divort), o fetita si sa calatoresc. Asta acum aproape...3 ani. Acum? Am un sot care e exact asa cum mi-am dorit eu (daca stiam ca il gasesc, imi doream mai multe 
), am o fetita care in curand va avea si un fratior si am vazut vre-o 12 tari in ultimii doi ani. Da, inca mai am o dorinta neimplinita din lista mea ca .. vreau o casa, dar cred ca suntem pe drumul cel bun.
Asa ca indrazneste sa visezi la ceea ce vrei ! Da, niciodata nu ai sa mai schimbi trecutul, asta nu mai poti face, dar si NICIODATA nu vei mai avea ocazia sa iti cladesti viitorul, ori asta e ceva ce POTI SA FACI! Acum!
parpalak spune:
Draga Dana, parerea mea e ca ai prea mult timp liber si n-ai ce sa faci cu el 
Daca tii mortis la independenta aia materiala, pune mina si cauta-ti servici si mai vorbim dupa aia... Nu se pot intimpla decit lucruri bune. Ori o sa-ti placa, ori nu, si-atunci o sa apreciezi la ce te intorci cind o sa-ti dai demisia!
In alta ordine de idei, mi-e tare dor de voi. Poate data viitoare reusesti s-o aduci si pe Ilincuta incoace.. 
Sanatate la bebei si mamici.
Poze de cind eram mici si Poze si filme
Lemoni spune:
Uite ca ai fost in canada si nu ne-am intilnit ,poate data viitoare,ma bucur ca ai ajuns acasa si toate sunt bine,cred ca daca iti vei gasi o slujba totul va merge mai bine si vei fi mai idependenta finacial.Oricum un sfat inainte de a merge la munca am inteles ca si ceea mica va merge la gradinitza curind asa ca cel mai bine e sa stai putin acasa si sa ai grija de tine,macar o saptamina sa iti faci de cap ,sa mergi la coafor sa te aranjezi sa iti da-i intilnire cu sotul la un restaurant la pranz sa iesi din starea aia nasoala .Eu una asa procedez cad simt ca numai am putere si sincer ma ajuta enorm.
Ai grija de tine.