SUNT FERICITA SI IN ACELASI TIMP TRISTA
Raspunsuri - Pagina 7
babyblue spune:
dim, tu nu mai spui nimic? care mai este situatia ta?
Babyblue va pupa pe toti!!
"Cea mai inalta masura a valorii o dai de fapt in timpul confruntarilor la care te supune viata"
"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."
Morgano spune:
Dim, sper ca nu te superi pe postarile de la subiectul tau, fiind controversat, normal sa nu curga lapte si miere. Dar suntem alaturi de tine si te asteptam cu vesti noi. MAi ales despre bebe.Ripley si Ana Ecaterina(10.11.2005)
dim spune:
Nu am fost prea bine in ultimele zile, dar am citit tot ce s-a scris si m-am gandit la parerile voastre.
Am avut iar certuri cu tatal copilului , care se isca din nimicuri,daca il intreb de ce ne certam , imi raspunde ca nu stam mai mult impreuna . Cand ne impacam imi spune ca nu se mai intampla niciodata.Oamenii sunt ciudati odata cu cat ii cunosti mai bine.Este un om cu un suflet bun , dar cand se enerveaza devine alt om, este de neclintit in acel moment, nimic nu lasa de la el ca sa se aplaneze cearta . De o saptamana ne certam din doua in doua zile si am hotarat , pentru ca imi fac rau mie si copilului sa nu ne mai vedem.Asta sper sa fie definitiv.Acasa in ultimele zile am fost suparata ca nu stiu ce sa fac , si am avut si discutii pe aceasta tema cu sotul meu ,si mi-a spus ca va fi alaturi de mine. I-am spus ca mi-am dorit un copil foarte mult si in acest moment nu am ce sa mai fac. Imi pare rau ca am facut un copil cu cine poate nu merita, dar nu mai am ce face, am 32 de ani si poate ca nu voi mai face copii niciodata, mi-e groaza sa ma gandesc.
Sotul meu , cu siguranta va fi alaturi de mine, intre noi exista o legatura care nu cred ca o va putea rupe cineva vreodata.
Amandoi nu am mai avut nici o relatie inainte de ,aceasta nebunie.In doi ani totul s-a schimbat , el dezamagit si cu gust amar ,eu la fel .Aceste relatii ne-au schimbat mult si ne-au apropiat mai mult. Am vazut fiecare dintre noi ca viata nu este asa de roz.
As vrea sa stiu ce durata au relatiile voastre in care sunteti si sunteti cu adevarat fericite. Noi ne-am iubit cu multa pasiune cam 12 ani, dupa care din cauza noastra (poate chiar a mea ) ,usor ,usor pasiunea s-a dus si a ramas o iubire trainica ,zic eu. Niciodata nu ne-am gandit ca vom ajunge in aceasta situatie. I-am spus tot ce am pe suflet si mi-a spus ca nu ma va lasa singura niciodata.Mi-a spus ca acum cel mai important este sa am grija de mine si sa nu ma mai supar, si vom trece peste toate.
Nu cred ca sotul meu nu va avea grija de copilul lui, acum are posibilitati limitate, este foarte greu sa obtii incredintarea unui copil pentru un tata , dar mai tarziu cand copilul va creste si daca nu va fi foarte indoctrinat de mama, va realiza ce s-a intamplat.Il intereseaza copilul lui, aproape in fiecare zi suna sa vada ce face, si la doua saptamani ii ia ce are nevoie( asta pentru ca isi da seama ca nevoile sunt mai mari decat pensia care o plateste, acum avand copilul si o bona ). Nu cred ca va face diferenta, nici el, intre copilul meu si al lui, cred ca avem posibilitatea sa ii crestem pe amandoi in armonie, pace si sa le oferim toata dragostea noastra.
Am avut discutii la inceput cand am aflat ca va vea un copil, si pe parcurs erau momente in care nu imi convenea situatia, si cred ca D-zeu a vrut sa se intample asa ca sa ma linistesc.Ne-a oferit o situatie aproape identica , astfel inacat sa nu mai am ce comenta.Copii nu au nici o vina,Am mers cu sotul meu( pe atunci) la cumparaturi pentru copil( am cumparat carut, haine, jucarii) si nu am murit. A fost foarte fericit. Totul este sa te depasesti.
Dupa cum spune el , poate copii nostri vor fi mai fericiti si norocosi, ca dupa orice ploaie vine si soarele, si nu se stie cate bucurii ne vor aduce.
Am un sot minunat, poate cine stie ne casatorim pana o sa nasc. Zice ca suntem ca Prigoana. Divortam ,ne casatorim. Oricum nu este foarte important asta. Pe noi ne cheama la fel si casatoriti si necasatoriti.
Multumesc pentru pareri.
DIM
cris_tiana spune:
Draga mea, imi permit sa-mi spun umila parere, mai mult ptr ca povestile noastre sunt asemanatoare. diferenta e ca sotul meu nu banuieste ca ar putea fi copilul altcuiva. Poate nici nu e.Recunosc e o mare nedreptate, si poate e si o greseala, dar eu am ales sa raman in familia mea, cu sotul meu cu care sunt de multi ani, si cu care mi-am dorit sa fac un copil, tocmai ptr ca am simtit ca numai asa ii pot oferi copilului meu un camin fericit si echilibrat. Posibil sa ma insel.. posibil sa gresesc.. dar macar e alegerea mea si imi voi asuma tot esecul daca va fi cazul. avantajul meu daca il pot numi asa, e ca celalalt nu stie absolut nimic si nu ne poate tulbura linistea. Ptr ca nu stim niciodata ce ne ofera viata, si cum pot lua un alt curs vietile noastre , nu ne ramane decat sa ne rugam ca toate alegerile pe care le facem sa fie cele mai bune. Asa ca .. indiferent ce vei alege, nu mai esti singura implicata, si nu ai voie sa te gandesti doar la tine, nici macar la cei doi barbati nu ar trebui sa te gandesti. Ptr un copil e foarte important in ce atmosfera traieste, e importanta armonia de care e inconjurat, e important echilibrul pe care il simte alaturi de mama si tata. Si daca mama e fericita, si tata e fericit cu siguranta copilul va creste sanatos. E dificil, stiu, dar am convingerea ca vei face cea mai buna alegere...dar unul din barbati va trebui sa fie altcineva, nu tot tata.. ca sa nu creeze copilului o stare de confuzie. pana la maturitate nu au puterea de a intelege.. de obiecei copii au un tata .probabil ca va trebui sa sacrifici pe unul din ei.. dar va trebui sa inteleaga ca e spre binele copilui. sunt doar gandurile mele, poate sunt subiectiva.. tu oricum vei alege ce e mai bine ptr tine..eu asta am facut. pana in prezent nu regret... decat ca am fost acuzata pe forum ca as fi inselat increderea celor ce au avut reactii la povestea mea..
Sa te ajute Dumenezeu sa vezi drumul cel mai bun !!! Iti inteleg bucuria de a astepta un copil si tristetea de a fi in dificultate. grija mare de bebe, el nu are nici o vina de framantarile tale.. sarcina usoara si ganduri pozitive !!
Ramona J spune:
Dim, ca tot ai intrebat iti raspund. Eu sint impreuna cu sotul meu de 19 ani. Ne-am casatorit doar acum 11 ani. Deci iti imaginezi ca am trecut prin multe si sigur ca e greu din toate punctele de vedere la un moment dat.
Voi ati scapat lucrurile de sub control. In loc sa investiti in relatia voastra ati cautat "altceva", in alta parte.
Din pacate acum trageti ponoasele.
Eu cred ca nu sint genul sa am o relatie extraconjugala, chiar daca as avea probleme acasa. Poate sotul meu, ca mai toti barbatii ar fi atrasi citeodata de alte femei. Asta e impulsul de moment. Dar se gindeste ca m-ar pierde pe mine, copiii... Adevarul e ca mai toti copiii ramin cu mamele, nu? Apoi oricit de minunata ti se pare cutarica in timp tot intervin probleme. Deci daca stai si te gindesti un pic... renunti.
Asa ca de cite ori dam de greu mai "investim" un pic in relatia noastra si ne revenim.
Eu sincer n-as putea trai ca voi. Nici eu n-as putea sa insel si sa ma intorc acasa, si stiu sigur ca n-as accepta ca sotul sa-mi faca una ca asta. Poate de asta se fereste si el, ma stie cum sint ca doar ne stim de atita ani (mai adauga patru ani la cei 19 ani de cind sintem impreuna).
Acum ca s-a intimplat trebuie sa gasiti solutia cea mai buna. Fiecare le stie pe ale lui.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Diego spune:
Draga Dim
Un om bun la suflet in general nu devine exact opusul in timpul unei discutii! Oamenii acestia sunt cu doua fete! este usor sa fi iubit cand esti bun, odihnit si linistit dar este mult mai greu in conditii dificile!
Cu referire la relatia cu sotul tau eu cred ca pana la urma va veti redescoperi mai frumosi si mai plini de iubire ca niciodata! ajunge doar sa va priviti in ochi fara barierele suferintei. Probabil ca voi ati avut parte de proba a iubirii; de voi depinde daca ati trecut-o cu brio sau nu.
In relatia cu sotul meu sunt parca de cand ma cunosc si pentru toata viata; si poate ca acesta este sentimentul despre care toti cei ce au "trait pentru totdeauna impreuna" vorbesc! Avem un copil minunat impreuna si il crestem impreuna fara ajutoare externe (si speram sa mai avem unul). trecem prin toate impreuna si forta noastra sta in iubirea pe care ne-o daruim fara pretentii de a contabiliza cine da mai mult! o facem cu naturalete si fara conditionari inutile din exterior.
Draga Dim opreste-te un minut, detaseaza-te de toate si priveste-ti viata cu dragoste in ochi. Poate aceasta este cheia la toate raspunsurile tale! Iti doresc multa multa iubire si putere, dar nu le cauta in exterior, intai regaseste-le in tine!
Iti sunt alaturi!
Alé spune:
Desi nu fac asta de obicei, acu zic infoiata in pene de mindrie: Am avut dreptate!
O sa fie bine, Dim! sint sigura. Transpare atit de multa dragoste din ce scrii... poate nici tu nu-ti dai seama...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé