depresia post-natala

Salut,

eu sunt noua pe aici si nu stiu daca s-a mai discutat despre acest subiect. Cred ca este foarte important si m-am gandit sa va impartasesc din experienta mea in ideea ca va folosi cuiva. Eu sunt o mamica cu 2 copii, dupa primul copil am suferit o depresie post-natala foarte severa, viata mea a ajuns intr-un punct in care nu mai vedeam nici o iesire. Eram studenta si, desi aveam tot sprijinul familiei si al sotului am cedat nervos. Abia cand copilul a facut un an am inceput sa-mi revin si cred ca dupa 2 ani am fost complet refacuta. Asta se intampla in Romania unde daca am incercat sa vorbesc cu cineva mi-a spus ca asa este cand ai copii. Trebuie sa va spun ca eram foarte tanara si parintii sotului meu nu au fost de acord cu copilul, mi-au spus chiar ca numai tigani fac copii asa repede. Dar a fost un accident si eu nu am putut nici macar sa ma gandesc sa-l omor. Probabil din aceasta cauza am incercat sa fac totul perfect, sa demonstrez ca sunt in stare sa fac si scoala si casa si copilul. Chiar si in timpul sarcinii nu am avut stare si am facut totul ca la carte. Sincer cred ca asta a fost o mare greseala! Cand primul meu copil avea 6 ani am ramas gravida cu al 2-lea, de data asta un copil programat. Nu are rost sa precizez ca socrii mei au spus ca abia am reusit sa ma descurc cu primul si nu inteleg la ce imi mai trebuie unul. Dar de data asta nu am mai simtit nevoia sa demonstrez nimanui nimic, cand aveam 4 luni am renuntat la servici (stiind ca dupa ce nasc urma sa plec din tara) am stat acasa cu copilul si am savurat aceasta a 2-a sarcina. Am dormit atat de mult cum n-am dormit niciodata, am mancat cu grija si am facut treaba in casa atat cat am simtit ca pot. Nu am miscat nici un deget mai mult decat am simtit ca este confortabil. Am petrecut o perioada minunata. Dupa ce am nascut am acceptat tot ajutorul care mi s-a oferit iar atunci cand am avut nevoie nu am ezitat sa-l cer. Parintii mei au facut in asa fel incat seara sa putem iesi doar noi 2 la plimbare macar o ora. Nu am avut nici urma de depresie post-natala! Acum am 2 copii minunati si sunt fericita.

Daca ar fi sa dau un sfat viitoarelor mamici ar fi "nu va agitati, rasfatati-va atat cat se poate si mai ales odihniti-va pentru ca ceea ce este mai greu abia dupa nastere vine. Si foarte important, acceptati si cereti ajutorul celorlalti, nu ajuta la nimic titlul de mama eroina daca esti cu nervii la pamant"

iris spune:

subscriu si eu la acest sfat, nu munciti mai mult decit trebuie, toate se aduna la un moment dat si nici o statuie nu va va ajuta mai tirziu;

Banti spune:

Da, si eu cred ca e un sfat foarte bun, bucurati-va din plin de maternitate, si nu incercati sa faceti pe altii multumiti de voi, caci important este sa fiti voi si copiii vostri multimiti si fericiti. Si nu luati in seama comentariile rautacioase ale oamenilor, inclusiv cei din familie, pentru ca nu merita, dar folositi ajutor din partea celor care se ofera sa vi-l dea pt ca este foarte necesar. Depresia post-natala este ceva foarte grav, care la noi in tara se cam ignora sau nu se stie de ea, deci odihniti-va cit puteti de mult, si luati totul usurel, ca sa va puteti bucura de viata.

Ioana

Flower spune:

Draga OZ ,
Ai mare dreptate cand spui ceea ce spui. La prima sarcina si eu am "muncit" pana cu o saptamana inainte de a naste - termenul era , ce-i drept , peste 2 sapt. si ceva - si inca de pe acum mi-am propus ca la a doua sarcina sa ma respect si pe mine si pe faminlia mea si sa stau macar o luna inainte de nastere si 1 an dupa. Atunci sper sa recuperez timpul pierdut din primul an al lui Vladutz - desi clipele astea nu se mai intorc - caci acum sunt din nou la serviciu , dupa 8 luni.
Trebuie sa fim realiste si sa facem diferenta intre stress-ul din Romania - chestia cu siguranta locului de munca , etc - si viata mai umana , din punct de vedere material , din strainatate. Peste tot se munceste , e clar , diferenta se vede insa in buzunar.Stii prea bine ce ar insemna la noi o proaspata mamica ramasa de curand fara serviciu. Doamne fereste !!
Iti doresc sa va gasiti , acolo , departe , bunastarea si fericirea care , probabil , nu v-au fost depline aici , in tara.
Multa sanatate si ... bucurii de la copii !

Floriana

pisi_ella spune:

UUFFFFFF! Nu stiu ce sa zic...Oare nu faci depresie si daca sunt prea multi oameni in jurul tau, cu o mie una de pareri, care mai de care mai invechite, caci de obicei astia batranii au ideile lor, se cred atotstiutori si tot copil prost te considera... In ceea ce ma priveste, n-as vrea sa ma ajute parintii sau socrii(oricum ei nu stau in Bucuresti si chiar daca ar sta...). Eu sper sa ne descurcam, eu si cu sotul meu, cu toate ca e primul copil...Imi doresc asta si sper sa reusesc...
Mai am cateva zile si nasc. Sper sa fie totul bine.V-am pupat!

mamica dulce spune:

foarte frumos si educativ ce ai scris..sa dea Domnul la cat mai multe mamici aceste posibilitati..Inteleg prin ce ai trecut cu primul bebi..eu eram in luna a cincea si ma duceam cu tupeu la licenta,dupa o sesiune epuizanta
dar dupa nastere..am venit aici in germania,si nu cunosc pe nimeni decat pe sotul meu,care,desi ma iubeste muuuult de tot..e o persoana mai dificila,sa zic asa...imagineaza.ti ca in ziua in care am nascut,dimineata,imi spune ca nu i se pare prea curata pardoseala..adica 80 mp de gresie alba..si de cand am venit de la spital,3 saptamani nu a zis nimic ca nu ma puteam misca,am fost taiata tare si cusatura a durat in total 2 luni jumate sa se inchida..ei bine de atunci ..muncesc pe branci in casa,mancarica buna,cu copilul nu ma ajuta mai deloc..si trebuie sa fiu si zambitoare ca altfel se supara.Mai mult,cand ma plang nu intelege de ce si uite asa la vreo luna dupa nastere plangeam si daca te uitai la mine.
A trebuit sa.mi treaca pentru ca ..nu imi permit sa fiu asa,desi ma mai apuca cateodata si e destul de greu.Mai ales ca nu am pe NIMENI aici ,nu sa ma ajute,ci macar sa schimb o vorba si telefonul e prea scump pentru noi,sa vorbesc macar o data sa ma satur.
Acum nu vreau sa ziceti de omu meu ca e rau..nu e deloc si stiu ca ma adora dar..asa e el!!si una peste alta ne intelegem bine si e totul ok
Asa ca..sa va dea Domnul copii buni si daca se poate si un ajutor acolo ca tare mai e bun
Ce sa mai zic..eu sunt tare mandra de mine ca ma descurc asa bine si fara pic de experienta..cand vad baietelul cat de tare se bucura cand ma vede atunci NIMIC altceva nu mai conteaza si sunt cu adevarat fericita.
v.am pupat cu drag mare,ancuta

mamica dulce spune:

am uitat sa va spun ca de 5 luni nu am fost macar o data la un film,sau o iesire mai zgomotoasa sau din contra,o plimbare fara griji si mai mult oricat as face acasa nu e suficient si cu asternutul stam prost de tot,
ei o sa fie bine cu siguranta,voiam sa va spun numai ..capul sus mamici amarate!!!!!
La mine a fost o schimbare enorma..eram sufletul facultatii,prieteni,excursii si iesiri muuuulte..acum vorbesc numai cu babuca de vecina despre boli de inima,si asta de aproape un an...sau saptamani in sir nu vorbesc cu nimeni altcineva decat cu sotul meu.
De cand a venit bebi ..sunt fericita..ma implineste asa cum nu am crezut ca poate exista asa un sentiment de curat si frumos si el si numai el ma ajuta sa fiu cea dinainte,vesela,zambitoare si pusa pe glume.
datorita lui nu pot sta suparata deloc si iau partea buna din orice..

da' hai ca parca.s la spovedaniesi nu e frumos..
va pup cu drag,ancuta si minunea ei Marc-Stephan