Prietene vs. bebe
Raspunsuri - Pagina 4
daniella4 spune:
Nici eu nu cred ca este vorba despre invidie. Pur si simplu, in acest moment al vietii, tu ai alte prioritati pe care niste persoane tinere si fara obligatii nu au cum sa le inteleaga. Eu n-as forta acum o reluare a prieteniei pt ca e clar ca sunteti pe alte frecvente, e foarte posibil sa va reintalniti, pe aceleasi coordonate, dupa ce vor si ele mamici.
lena spune:
Noe eu ii dau mare dreptate annei extremista, caci nici eu la 22 de ani chiar de m-ar fi rugat printul printilor si nu mi-as fi dorit un copil(ba chiar mi se pareau niste mici teroristi, mai ales in avioane, calatoream destul de mult, lucru pe care nu l-am uitat cand am avut eu insasi un brotac urlator
si am incercat pe cat posibil sa "diminuez" deranjul celorlalti calatori cand am fost nevoita) eu m-am maturizat mult mai tarziu...si s-a intamplat ca si in viata mea, sora mea sa aiba un bebe la 25 de ani si a suferit aceasi "departajare" pe care o suferi tu acum...pur si simplu s-au schimbat prioritatile, desi nu recunosti, totusi bebele pentru tine e cel mai important, dar pentru ele NU...si atunci cum zicea si ruxij nu mai aveti prea multe in comun...tzin minte ca eu la 27 cand sora mea deja schimba pampersi ieseam cu prietenele in cluburi pana la ora 5 dimineatza si sincer nu prea o includeam in planurile noastre, si pe ea, caci noi vroiam sa ne luam rucsacul in spinare si in we sa plecam la munte, sa facem traseu...plus ca vorbea numai de copil, lucru deranjant pentru cineva care nu stie cu ce se mananca, se cheama excludere din conversatie...crezi ca ea ar fi putut tinand cont ca alapta, deci "separare de copil" nu se putea, plus ca eu atunci nu prea am inteles "depresia post-natala" credeam ca e apa de ploaie, faceam pe baby-sitter din cand in cand, dar totalmente nu am putut-o intelege decat mult mai tarziu cand eu insasi am avut un bebe...insa am sfatuit-o sa se apropie de prietenii sotului ei, care mai toti incepusera sa faca copii...si DA, pentru mine care la ora aceea aveam o cariera infloritoare, un proiect sau un seminar erau PROBLEME-MAJORE...si DA...invatzand din experientza ei, am evitat enorm sa aduc subiectul-copil pe primul plan in clipa in care am devenit mama...si am reusit, uimitor, dar am reusit!!
Prietena mea cea mai buna nu are inca copil, cu toate astea relatia noastra este intacta, superba si sunt fericita ca am asemenea prietena, dar as fi pierdut-o cumva cu sigurantza, daca as fi "indepartat-o" permanent cu discutii depsre pampersi, cand ea este in pozitia mea de acum 4 ani preocupata doar de cariera si "enjoy the life"...plus ca eu vreau sa pastrez inca "identitatea mea" care nu este numai eu=mama, ci eu=cea din totdeauna.
multa bafta sa treci cu bine, si sa redescoperi si ceea ce le face pe ele fericite si bucura-te de bebelusul tau, dar daca esti cu adevarat fericita alaturi de el, nu astepta o confirmare "externa"
,
Lena si t-rex Freya
lexi_hope spune:
Nu am citit toate interventiile, si imi cer scuze pentru asta. Promit sa o fac.
Vreau insa sa spun ca si noua ni s-a intamplat la fel. Noi eram un cuplu, si aveam prieteni cupluri. Toti eram necesatoriti.
Noi ne-am mutat in alt cartier, si ne-am facut planuri de nunta si un copil. Ei nu.
Imediat ce ne-am mutat si eu am ramas insarcinata, au disparut.
Pentru ca nu se mai putea veni la noi in vizita ca pe vremuri.... sa se bea, sa se sparga seminte, sa se fumeze cat sa se faca ceata in casa. De-odata au devenit ocupati. De-odata stateam 'departe'
Cand si-au cumparat si ei masina, au spus ca acum le e mai usor sa vina, dar nu au facut-o nici macar o data.
Au venit o data, dupa ce am nascut, aceleasi amabilitati pe care le-ai avut si tu, insa au stat ca pe ace, ca nu puteau fuma si hahai.....
Un timp, i-am sunat noi, macar sa vedem ce fac. Apoi, mi-am pus un test - sa vad, daca noi nu sunam, ei suna??
Ei bine, nu au sunat.
Dupa o prietenie cu bune cu rele, cu distractii si probleme rezolvate impreuna - chiar ne ajutam, noi, toti - care a durat cativa ani buni (ca si tine, eram toti din provincie, ramasi in Bucuresti dupa facultaturi), ei bine totul s-a stins
Si a raman stins in ultimii 3 ani. Si nu ii mai astept.
Nu cred ca nu ti-au fost prietene adevarate pana acum.
Doar ca prioritatile voastre s-au schimbat. Atat. Vei gasi alte prietene, care vor avea aceleasi preocupari si interese ca tine.
turturica spune:
Noe,
ii dau sie u dreptate lenei, care ii da dreptate extremistei 
ce mai in sus si-n jos, oricit ai crede ca nu te-ai schimbat si ca ai ramas aceeasi persoana, pina si faptul ca nu intelegi ca pseudo-problemele lor sint chiar probleme dovedeste ca esti schimbata. Evident ca tu consideri acum copilul centrul vietii tale si orice alte probleme sint minore in comparatie cu asta.
E normal pentru tine, mama fiind, insa, pentru prietenele tale, un dead-line sau un job stresant sint mult mai importante la ora actuala decit, sa zicem, o schema de diversificare sau de cele 4 luni implinite ale bebe-ului tau.
Mie mi se pare o situatie normala si previzibila, nu cred ca sint invidioase, la 22 de ani cu sigurantza putine femei isi doresc copii, pur si simple aveti alte prioritati in viata si e normal sa nu mai rezonati.
Poze
Qamar spune:
fetele, multumesc mult pentru raspunsuri...
am mai stat si eu sa meditez, si sa stiti ca nu sunt ironica cccand zic 'pseudo-problemele'; adica si pentru mine erau niste probleme cele de care ziceam,in trecut, doar ca acum imi dau seama ca exageram, ca ma blocam singura si imi ingreunam situatia lamentandu-ma cu vreun proiect, in loc sa iau bivolu de coarne si sa il termin
in alta ordine de idei, cand zic ca nu m-am schimbat , ma refer la partea din mine care este/a fost in legatura cu prietenii; am aceleasi hobby-uri in continuare (doar timp mai putin, e drept), aceleasi preferinte, nu m-am apucat sa ascult manele doar pentru ca intr-o zi Bia plangea si s-a oprit numai cand am inceput sa ii cand 'suparaaaaat, suparat sunt iarasi, suparaaat'- as vrea sa cred ca personalitatea mea s-a dezvoltat 'in lateral', nu stiu cum sa explic, la ce eram , s-a adaugat ceva, dar baza e aceeasi...(uff, sunt incoerenta si epuizata ca azi am inceput diversificarea cu cereale)
oricum, eu una nu o sa mai insist, pentru ca nu imi sta in fire; o sa las lucrurile sa evolueze natural, normal, pentru ca nici nu vreau sa petrecem timp impreuna pentru ca ele s-ar simti obligate...noooo way
insa , de ce sa nu recunosc, ma simt ceva mai bine sa stiu ca nu sunt singura in situatia asta- ma gandeam ca o fi numai vina mea, ca am facut eu ceva nelalocu' lui
asa ca va multumesc inca o data pentru raspunsuri si sunt sigura ca o sa fie ok, intr-un fel sau altul
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)
BebeBlog-Cooking for my Baby
Qamar spune:
tzuni, se pare ca tu esti exceptia care confirma regulama bucur tare mult ca ai apstrat legatura cu ele si va doresc numai bine!Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)
BebeBlog-Cooking for my Baby
Qamar spune:
quote:
Originally posted by tinatache
ai incercat sa mergi cu ele in oras fara bb?
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
da, la initiativa mea, insa nu a fost cine stie ce...erau grabite, stresate, si pareau mai putin odihnite decat mine si hormonii mei de mama
nici macar acu, cand e vremea teraselor, nu se inghesuie
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)BebeBlog-Cooking for my Baby
Qamar spune:
quote:
Originally posted by lena
multa bafta sa treci cu bine, si sa redescoperi si ceea ce le face pe ele fericite si bucura-te de bebelusul tau, dar daca esti cu adevarat fericita alaturi de el, nu astepta o confirmare "externa"
Lena si t-rex Freya
lena, nu caut o confirmare externa, fericirea mea cu bebele si cu sotul sunt cu totul altceva, ma fac ca nici nu vad "cu adevarat-ul" din ultima ta fraza- ideea e ca eu vroiam sa pastrez o prietenie, nu sa ma impun prin realizarile mele sau prin motive de invidie; nici eu nu cred ca e vorba de asa ceva, insa nu poate sa nu imi para rau ca nu mai suntem atat de apropiate CHIAR DACA viata mea de mama si de consoarta e perfecta si implinita; cum ziceai si tu,e vorba de o cu totu alta latura a mea
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)BebeBlog-Cooking for my Baby
capra cu trei iezi spune:
daca te ajuta cu ceva, sa stii ca au mai patit-o si altii ca tine. stiu si eu ce inseamna chestia asta, am ramas "socata", dar mi-am revenit intre timp.eu am renuntat sa mai trag de astfel de relatii, am lasat-o balta. daca sunt prea ocupate ca sa ma contacteze, eu de ce nu as face la fel?
impreuna spune:
Poate te-ar ajuta sa discuti cu ele deschis despre situatia asta, sa le spui exact "ce te doare" si daca iti sunt prietene adevarate vor fi sincere cu tine. Ar fi mai onest din partea lor sa iti spuna "uite, ni s-a schimbat centrul preocuparilor, nu mai avem atatea puncte comune, etc..." decat sa incerce sa se fofileze.
Poti sa le spui ca tu vezi ca lucrurile s-au schimbat si ai vrea sa sti motivul. Daca nu exista altul decat delasarea si sunt dispuse, puteti lua totul de la inceput, sa fie la fel ca si inainte.
Eu cred ca totusi poate fi si invidie la mijloc, nu neaparat ca si-ar dori sa fie si ele casatorite si cu copii, ci pur si simplu pt ca pe tine te vad ca pe o femeie implinita iar ele nu sunt (ca se cupleaza si decupleaza arata asta:)
Noi am avut si avem multi prieteni, cu unii am patit la fel ca si tine, altii ne sunt prieteni si acum, cu altii pur si simplu s-au racit relatiile din vina ambelor parti pt ca nu mai aveam preocupari comune, lipsa de timp si distanta si nu s-a suparat nimeni si ramas cu frustrari.
Cei care "s-au dat la fund" (scuzatz expresia:) ne-am dat seama ca nu ne-au fost prieteni niciodata si intr-un fel ne-am simtit usurati ca ne-am dat seama cum stau lucrurile.
Am si prietene bune si vechi, necasatorite, care au ramas aceleasi... dar as scrie un roman despre asta asa ca mai bine ma opresc aici:)
Fla (sotie si mamica fericita)