Cum sa il uit?
Raspunsuri - Pagina 2
goldi spune:
Si inca ceva: esti sigura ca esti atrasa intr-adevar de acel coleg, ca om si ca barbat? Un barbat, care poate e nebarbierit duminica dimineata sau isi arunca ciorapii murdari prin casa, sau ... adica nu te-ai indragostit de himera frumos-intelegator-dragastos-culant-etc ? opusul unui sot pe care il cunosti si pe fata si pe dos ?
ymcar spune:
Parerea mea: NU o sa-l uiti. Sorry!
My life stinks
ilinca79 spune:
Va multumesc din suflet tuturor. Sunteti minunati, ca de obicei. Intr-adevar nu am dat destule detalii: eu si colegul meu ne-am marturisit sentimentele abia dupa ce au am avut confruntarea cu sotul meu. Si el a recunoscut ca ii sunt foarte draga, ca se simte atras de mine, dar ca nu ar fi banuit vreodata ca eu mi-as pune problema sa imi parasesc sotul pentru el. El credea ca jocul nostru vine din curiozitatea mea, pentru ca fiind de atata timp cu sotul nu am prea avut experiente cu alti barbati.
El la randul lui sufera inca de un an de zile dupa o relatie esuata si cred ca nu e pregatit inca sa inceapa o alta, mai ales cu astfel de implicatii din partea mea. Deocamdata ne-am inteles sa ne rezumam orice discutii la cele profesionale. Noroc ca nu ne vedem ci doar vorbim la telefon, el fiind la 500 km departare. Sufar si pentru ca nu as vrea sa pierdem prietenia ce era intre noi (asa a inceput totul), pentru ca imi lipsesc discutiile noastre.
Pe de alta parte, aseara am petrecut clipe minunate cu sotul meu, am comunicat cu adevarat dupa mult timp, si sper sa putem recladi tot ce a fost intre noi.
Ilinca
Alexmona spune:
Draga mea , iti doresc din tot sufletul ca ceea ce ai reiceput cu sotul tau sa recladesti sa fie durabil si FRUMOS!!!!
Cred ca e decizia cea mai inteleapta!!!!
Numai bine!!!!
Pupici
roxanik80 spune:
Sincer ma bucur ca jumatate din problema ai rezolvat-o
cred ca ai putea sa-ti iei concediu si sa pleci undeva cu sotul tau incearca sa ai o a 2 a luna de miere, o sa va prinda bine si focul dragostei voastre se va reaprinde asa zic eu . Nu da cu piciorul unei casnicii daca sotul este o persoana buna. Succes!!!
ina78 spune:
FELICITARI!!!
Ma bucur mult sa aud ca deja ai facut un prim pas. Iti doresc si tie multa rabdare si incredere in relatia voastra. E bine sa incerci sa cladesti si alaturi de sotul tau e prietenie bazata pe incredere... daca o aveti sau ati avut-o s-o recistigati, s-o redescoperiti.
Pentru ca am banuiala ca marea parte a situatiei si la tine se datoreaza si din lipsa unei comunicari la fel de bune... comunicare pe care o gasim mai usor de realizat cu cineva din afara.
Multa sanatate si fericire. Ne mai auzim.
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."
Mariaa spune:
hai sa pun si eu paie pe foc...
Ilinca, sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare si de cateva zile ma gandeam cum sa postez si sa vorbesc si eu cu voi.
Acum sunt convinsa ca vechile mele prietene de pe DC or sa ramana cam socate de postarea asta, dar asta e, viata ne rezerva mereu surprize...
Eu sunt cu sotul meu de 8 ani (casatoriti), de 12 impreuna. El e mai mare decat mine cu 7 ani.
De curand am fost plecata din tara. Am intalnit 14 oameni pe care nu-i mai vazusem niciodata (din toata tara). Un om mi s-a lipit de suflet in zilele alea. Am simtit ca si in urma cu 12 ani stomacul strans si pur si simplu numai dorinta de a fi unul langa altul, chiar si fara sa ne spunem nimic. Am descoperit ca avem foarte multe puncte comune de interes si am simtit ca suntem pe aceiasi lungime de unda in multe disctutii. Atat dar destul.
De cand am revenit ma tot intreb ce vreau eu de fapt de la omul asta si el de la mine? ce m-a determinat sa las o 'portita' deschisa sufletului meu si pentru altcineva ? dar pe el ? o groaza de intrebari...la unele am gasit raspunsul...la altele inca-l caut.
Legat de sotul meu ce pot spune ca ma enerveaza e ca de cand ne stim mereu eu am 'tras' de el sa facem ceva; e oarecum lipsit de initiativa. Eu sunt mai dinamica si imi doresc sa fac diferite chestii care sa ne fie mai bine. Replica lui a fost mereu 'pentru ce...' Pentru noi...pur si simplu... Mai mereu cand am facut ceva prin casa, l-am anuntat cam pe la jumatatea planului, cand nu prea mai era cale de intors, numai asa reuseam sa fac ceva prin casa...Asta tine cat tine, da' obosesc si eu sa tot fiu 'locomotiva' mai ales ca el e cel mai mare. El imi spune: tu esti aia tanara, eu de la tine astept...
In rest nu prea pot spune ca imi lipseste ceva din partea lui. Ca ne dorim un copil, asta deja tie toata lumea, cred.
Din pacate, sau din fericire (?!) traiesc acum situatii pe care ar fi trebuit sa le traiesc cam pe la 23-25 de ani cand eu eram disperata ca-mi ies testele de sarcina negative...Am marsat foarte tare pe ideea de a avea un copil mult prea devreme din dorinta ca el sa fie un tata tanar, intre noi fiind acea diferenta de 7 ani...Acum imi dau seama ca ma ajunge din urma 'perioada' aceea.
Ce am vazut in plus la acest om ? Dorinta de a reusi !
Nu prea-mi fac probleme pentru ca persoana e la mare distanta de mine, si cu putine sanse sa ne revedem curand, insa nu pot sa neg ca mi-e dor de el, de ochii aia si de cum radea. Revad pozele facute zilele trecute si verific mail-ul din 10 in 10 minute si sunt bucuroasa cand vad expeditorul pe care-l astept.
Marturisirea noastra a constat in faptul ca am recunoscut reciproc ca ne suntem dragi unul altuia ca oameni pur si simplu si ca ne simtit tare bine povestindu-ne ofurile.
Cum ai spus si tu Ilinca, m-as bucura daca ar ramane macar prietenia asta frumoasa, nimic mai mult.
Si eu sunt curioasa daca am sa-l uit, cu toate ca nu cred. Oricum deja a incoltit intrebarea: cum ar fi fost daca...
(nu dati cu pietre...)
bidiloi spune:
Nu vreau sa supar pe nici una dintre voi doua ,si anume nici pe ILINCA si nici pe MARIAA,dar am impresia ca amindoua ati atins un asa numit moment de "plafonare" in casnicie apare la toti si nu tine cont de sex (femeie sau barbat)...important este cum reusesti sa iesi din astfel de "situatii" fara sa ranesti si pe altcineva- si aici ma refer la soti si copii).Eu zic sa va ginditi de doua ori inainte de a lua o decizie ,ptr. ca de la un nevinovat "flirt" pina la o asa zisa "escapada" e ff putin ,Iar chestiile cu asa zisele "defecte" la soti, e mai usor sa le vezi atunci cind esti pusa in situatia in care apare un EL...care super, se poarta super etc!Viata ne ofera atitea situatii la care trebuie sa le facem fata, eu consider toate aceste "situatii" doar PROVOCARI, si iau din ele doar atit cit sa ma faca sa ma simt bine in sensul bun al cuvintului adica de ex. faptul ca inca mai atrag priviri, ca sint admirata si placuta etc.Nimeni nu e perfect , nici voi ,nici eu ,nici sotul meu ,nici sotii vostri dar sa fiti sigure ca nici acei "ei"!Toate cele une si sa fiti iubite de cine vreti voi asa cum va doriti! 
Anca Wish spune:
Mariaa, cred ca asta ne paste pe toate cele care ne luptam sa avem un bebe. Uitam sa traim clipele la maxim si ne umplem de frustrari: teste negative, goana dupa doctori, 
la comanda, hormoni muuuulti.
Din nefericire, relatiile se schimba in timp iar in descrierea sotului tau, l-am vazut pe al meu. E obositor sa fii "locomotiva" tot timpul. Iti doresti sa opresti intr-o "gara" o vreme cat sa-ti tragi sufletul. Eu ma gandesc, ca odata aparut copilul, vom fi locomotive la 2 trenuri. E un risc mare, dar si dorinta de a fi mama e mare.
Cred ca il vei uita pe EL. Ochii care nu se vad se uita, asa se zice.
Iti doresc sa-ti fie bine si sa fii fericita.
Mariaa spune:
Asta cam asa e, Anca.
Multe prietene de asta ma avertizeaza, ca tot mai greu o sa fie 'trenul'...mai ales dupa ce ne inmultim :)
Cum am spus ce ma 'linisteste' e ca suntem departe si cum zici si tu, ochii care nu se vad se uita, adica mai mult de o amicitie nu are ce sa fie.
Nici nu stiu ce vreau de fapt..stiu ca in ciuda hotararii sa facem inseminare am perioade in care imi indepartez foarte tare gandul de a avea un bb...si ma tem ca am cazut in extrema cealalta dupa toti anii astia de incercari care au dus la o uzura nervoasa si saturatie vis-a-vis de subiectul asta.
Simona, foarte bine ai sintetizat: moment de plafonare...viata noastra e liniara deja, servici-casa-mancare-somn. Foarte rar iesiri ca suntem rupti + monotonia/linistea vietii in doi (oricat am incerca noi s-o spargem..)
Asta este..