cosmaruri

Buna!
Cam de cand ma stiu am vise urate in fiecare noapte (dar urate rau de tot)motiv pentru care nu ma pot odihni deloc si ma trezesc cam din ora in ora. Normal ca nu pot sta singura pe intuneric nici daca stiu ca mai e cineva in casa cu mine. Trebuie sa fie in pat cu mine. Va dati seama ce certuri sunt in fiecare seara cand sotul nu vrea sa mearga la culcare odata cu mine. Aa ochii umflati zi de zi, nu ma pot odihni si imi vine sa plang din orice. Nu stiu cum sa scap! Se mai confrunta cineva cu asa ceva?

Cele mai frumoase flori cresc discret, in umbra...

nuschu spune:

chiquitita, eu am probleme din astea, dar nu cu aceasta frecventa, sunt mai rare, de cateva ori intr-o saptamana si teama nu e atat de mare incat sa am nevoie obligatoriu de cineva langa mine. insa sunt oribile, e adevarat si mi-e teama sa ma culc din nou si ma infofolesc bine in patura de parca aratarile alea ar putea veni peste mine in pat.

eu fac psihoterapie si ma ajuta si imi dau seama acum ca, desi nu am pomenit de ele in cadrul terapiei, m-a ajutat oricum. visele sunt refulari, deci trebuie sa afli ce genereaza (a generat) spaimele si grozaviile pe care le visezi... din pacate, trebuie sa le scoti la suprafata ca sa scapi de ele, nu exista medicatie care sa te impiedice sa mai visezi.

multa sanatate !

monalac spune:

si eu am cosmaruri,aproape in fiecare noapte,inca din copilarie...nici eu nu suport sa dorm singura si nici sa stau pe intuneric,insa acum am un baietel de 1 an si jumatate cu care dorm,iar sotul meu doarme in cealalta camera,camerele sunt nedecomandate.vreau sa spun ca acum am cosmaruri de 3 4 ori pe noapte,pt ca baietelul ma solicita si ma trezesc des,de fiecare data cand adorm,iar visez urat.atunci ma trezesc speriata,dar ziua nu mai am nicio treaba,constientizez ca a fost un vis.ideea e sa nu te gandesti la asta,sa ti vezi de viata in continuare si sa fii mai optimista.

Principesa spune:

Chiquitita, ce vechime are anxietatea ta. Eu insa tot cred ca poti sa o ameliorezi prin psihoterapie

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Principesa spune:

Monalac, mie nu mi se pare intotdeauna o solutie sa nu te gandesti la asta. Nu trece cu ignorare constienta si cu autosugestie si gandire pozitiva pana ce nu explorezi un pic ce si de ce e acolo asa

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

chiquitita spune:

Va multumesc de raspunsuri!!
Am starile astea de foarte demult, hai sa zic ca poate au mici modificari de la o perioada la alta. Acum 10 ani chiar aveam stari de anxietate si ma apuca o frica de orice asa din senin, si ziua, frica ca imi cade bolovanul in cap, eu stiu...Am luat calmante atunci, prescrise de dr. Sigur vin din interior deoarece am observat ca atunci cand sunt mai relaxata nu mai au aceeasi intenistate.
Imi pare rau ca si voi aveti asa ceva, chiar ar trebui sa gasim o cale sa le indepartam. pate cum ati zis si voi prin psihoterapie, dar...unde, ca nu stiu cum sunt dr la noi in oras...

Cele mai frumoase flori cresc discret, in umbra...