Durerea unei pierderi de sarcina (3)
Raspunsuri - Pagina 25
lariana spune:
Buna fetelor.Totul a decurs foarte bine ieri.Nu stiu cind o veni ziua aceea in care voi putea zimbi din nou si ma voi putea resemna.E foarte greu dar ce va spun eu voua caci si voi ati simtit aceeasi durere.Incercam sa ne consolam una pe alta sperind ca asa ne va fii mai usor.Citeodata imi vine sa fur copilul altei femei sperind ca in acelasi timp sa uit durerea mea.Cred ca am luato razna,in ultimul timp am numai singuri ciudate.Sper ca intr-o zi va fii bine dar cind? Am auzit ca dupa o cezarina as putea naste normal doar dupa 3 ani si cu conditia ca bb sa nu aibe mai mult de 3500gr.O fii adevarat? Toate cele bune si sa auzim cit mai repede si mai multe vesti bune.Eu voi pleca pe 2 august si voi mai veni pe la sf lunii deci nu o sa mai pot posta,dar voi fii cu gindul numai la voi.Tin pumnii strinsi
tuturor.
lariana spune:
M-am uitat la pozele tuturor ce frumoase sunteti.
ileana_marius spune:
Azi mi-a venit cm....
Simteam eu de ceva timp ca o sa vina, dar am tot sperat...
M-am hatarat sa iau maca. Stie cineva cum ar trebuii luat? Adica daca trebuie sa stiu ceva anume inainte de a il lua?
As plange tot timpul...nu ma lasa sotul...Daca as fi ramas acum ar fi avut acelasi dpn cu Ariana...
Ileana
Nepotul meu David
Nepotul meu Alex
oanabbb spune:
ILEANA MARIUS imi pare rau...dar nu.ti pierde speranta.
cat despre ,MACA se ia de 3 ori pe zi...nu are efecte secundare,mie mi. a facut un endo de 12mm.la mine problema este cu ovulatia...
Alé spune:
Ilentuza, baga shopping! Face minuni, 'zice fata! Ia-ti ceva frumos si incurazeaza-te cu gindul ca nu mai ai mult timp sa le porti, ca acusica ramai gravida si incepi sa te umfli si n-o sa-ti mai vina nimic.
La mine a functionat neaspteptat de bine. Plus ca timpul trece asa de repede... Parca mai ieri picasem in butoias si acum sint in ziua 10 si ma pregatesc de ovulatie. Vorba ceea, tot raul spre bine. Si tot pentru incurajare, gindeste-te ca pe masura ce trece timpul si nu ramai insarcinata, cu atit dai mai mult timp uterului sa se refaca si o sa fie cel mai bun si mai frumos pt bebele urmator.
Hai, sterge lacrimutzele si ia si tu partea buna a lucrurilor, atita cit e in astfel de situatii.
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
ileana_marius spune:
Multumesc fetelor. Sunt mai bine acum, m-am obisnuit cu ideea ca nu a fost sa fie. Mi-ar fi placut sa fie acum pentru ca s-ar fi nascut in aceeasi perioada (poate chiar zi) cu Ariana, dar asta e...
oanabbb si la mine problema este cu ovulatia, cel putin asa cred, prima data tot asta a fost problema. Atunci am luat clostylbegit, dar pentru ca aici nu am un dr. sa intreb, vreau sa iau maca pentru ca e produs natural si sper sa nu aibe alte efecte secundare.
Ale folosesc aceasta metoda de mult si functioneaza e adevarat, numai ca eu cumpar mai ales pt bb-lusi, pt cei 2 nepotei ai mei. Imi mai vine cateodata sa iau lucrusoare si de fetite, sunt atat de dragalase...
Sa de-a Domnul sa fie asa cum ti-ai dorit si curand sa auzim de bb.
Ileana
Nepotul meu David
Nepotul meu Alex
cristina_ana spune:
Buna!
M-am intors si eu de la mare, sunt in trecere prin Bucuresti.
Fetelor, ce-i cu tristetzea asta pe aici?
Ileana, mare dreptate are Ale cu shoppingul, si eu tot asta fac cind ma simt deprimata. Ca sa nu va zic ca a doua zi dupa ce am nascut m-am dus si mi-am cumparat o gramada de haine pe masurile mele de atunci, care bineinteles ca acum imi sunt mari! Dar macar atunci m-a ajutat la psihic, ca eram tare suparata.
Lariana, sper ca acum ti-ai mai revenit. Nu vreau sa te mai vad tristutza.
Ale, am citit articolul si am plins rau de tot. Dar tare mult mi-a placut!
Mirela, iti tin pumnii sa iti dea doctorul OK-ul la bebe!
Eu la mare am plins zilnic, ca era plin de copii peste tot. Dar stiti cum, plinnnnn!!!! Toate familiile aveau cel putin unul mic dupa ei. Asa as fi vrut si eu sa fim trei! Dar cine stie, poate la anul am si eu noroc. Ceea ce va doresc si voua,de altfel!
Am pus niste poze din concediu si cu pisicutzele mele, daca vreti sa le vedetzi! Va pup pe toate!
Cristina
POZE
bubulina1 spune:
Buna fetelor. Azi am reusit sa intru sa scriu, pana azi nu am avut putere (nu va suparati pe mine). De azi am inceput si munca, asa ca sper sa uit mai repede.
Am citit mesajele voastre, ale tuturor celor care fie au trecut prin asa ceva, fie ma stiu de la alte subiecte si au vrut sa-mi fie alaturi. Va multumesc tuturor!
cristina_ana, si eu am fost 2 zile la mare sa ma refac dupa chiuretaj, dar a fost crancen cand am vazut numai copii. Dar ce nu te doaboara te intareste, gandeste-te ca zilnic vom vedea copii sau gravidutze, trebuie acceptata ideea.
ileana_marius, eu te stiu de mult si stiu toata povestea ta. Vroiam sa te incurajez sa incepi sa iei Maca, dar pentru ovulatie mai ai nevoie de inca ceva. Eu iau plante de peste un an si m-au ajutat foarte mult. Ai incercat sa iei Branca Ursului? Face niste ovulatii super, o gramada de fete au resit sa ramana fara alti hormoni.
Vroiam sa va spun ca multa lume m-a incurajat ca desi am pierdut o sarcina, voi reusi. Sunt femei care au pierdut si 4 sarcini si au un copil. Oricum, sper sa fie bine si in final sa reusim!
Bubulina
cristina_ana spune:
Bubulina,ai sa vezi ca durerea va incepe sa se diminueze cu timpul. De fapt, atunci cind o sa te apuci de lucru pentru un alt bebe 
nu o sa te mai gandesti asa mult la ce s-a intimplat. Eu numar lunile pe care le mai am pana in octombrie, nu mai am rabdare, mi se pare ca nimic nu mai are sens daca nu sunt insarcinata. Desi am avut o sarcina dificila, pot sa spun ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Niciodata nu m-am simtit mai frumoasa ca atunci cind aveam burtica. Ai sa vezi ca o sa reusim cu toate sa avem bebele nostru.
Cristina
POZE
noemi marian spune:
Dragele mele,
m-am tot invirtit in jurul subiectului si-am citit si-am plins si iar am citit,gindindu-ma oare ce-as putea eu sa spun?Cum as putea eu sa scriu despre mine cind voi sinteti toate atit de optimiste?Ce oare ar insemna povestea mea pt voi?Pt ca sinteti optimiste si curajoase,iar eu una mi-am pierdut curajul.Curajul de-a mai incerca sa fac un copil.Si n-as dori sa va supar pe nici una din voi si nici n-as dori sa ma considerati o pesimista incurabila care nu stie decit sa-si plinga de mila si sa semene panica.Nu vreau asta.Vreau doar sa va impartasesc durerea mea care ,pt mine veti vedea ,urmeaza sa aiba si-o finalitate.Una mai putin conventionala.
N-am sa va dau amanuntele macabre ale experientei mele pt ca e greu si sa ma gindesc la ea.Am mai scris-o aici pe forum si nu mai pot inca o data.Va spun doar ca am pierdut doua sarcini.Una in luna a6a si una in luna a3a.
Ma lupt cu durerea de 8 ani si-o mai ingrop si iar revine si
iara uit si ma mai iau la cearta si cu Dumnezeu si cind imi dau seama ce fac zic:Doamne Iarta-ma nu stiu ce fac.
Am simtit nevoia sa scriu ,totusi, pt ca voi ati trecut prin asta si nimeni nu intelege mai bine ce e-n capul nostru dupa asemenea momente.Citeodata imi simt sufletul pustiit si inima de piatra,altadata simt c-o iau razna si-mi pierd controlul si-atunci ,ca sa nu fac prea rau, inspir adinc si-mi spun ca va fi bine.Si ma sufoc si toata dragostea asta care zace in mine nefolosita ma doare mai rau decit orice pe lumea asta.Si pling cit pot si pe unde pot pt ca altfel simt c-o iau pe aratura.Noroc ca am linga mine un om minunat care a inteles cam tot ce se-nvirte in capul meu pe aceasta tema si ma iarta si ma iubeste in continuare.Pt ca fara el as fi fost demult pierduta.
De aceea traindu-mi si el spaimele,atit cit poate un barbat sa priceapa o femeie,a tras concluzia,justa de altfel,ca eu nu mai sint in stare sa concep un copil pt ca m-ar pierde pe veci.Si-a venit cu propunerea adoptiei.De-atunci am inviat si simt ca viata incepe sa capete si contur si culoare pt mine.E foarte adevarat ca discutia a avut loc anul trecut in toamna si ca abia in acest an in toamna vom demara procedurile,dar gindul ca voi putea fi mama mi-a dat aripi.Iar durerea nu mai iese la iveala atit de des ca inainte ci este mai mult ca o umbra.
Nu stiu daca ati inteles ceva din toata istoria asta.Mi-e greu sa ma concentrez,dar cred ca exista o singura concluzie de tras:ca atita timp cit exista speranta totul e posibil pe lumea asta.
Si-mi sinteti dragi pt ca voi sinteti pline de speranta si va ajutati una pe cealalta.Daca la momentul cu pricina as fi avut asa un suport linga mine,probabil ca acu eram si eu ,daca nu cu bebe in brate,macar la aspirante.Dar viata a avut grija sa-mi arate o alta cale. o gashca curajoasa Noemi