Moartea bunicii

Mama mea a murit. A avut cancer si s-a stins atat de repede, ca nici nu am apucat sa-mi pregatesc fetita. Are trei ani si jumatate si nu stiu cum sa-i dau aceasta veste. Am avut o data o discutie despre "moarte" (murise cainele nostru) si am incercat sa-i explic ca toti murim la un moment dat, dar a inceput sa planga si sa spuna ca nu vrea ca noi sau bunicii sa moara. Am linistit-o cum am putut atunci dar acum nu stiu ce o sa ma fac.
Sigur o sa vrea sa o vada pe bunica ei, dar nu cred ca e bine.
Va rog, dati-mi o sugestie.

Voichita

Dandush spune:

Voichita.......mai intai de toate CONDOLEANTE si Dumnezeu s-o ierte .

Cati ani are fetita ta?
Poti sa incerci sa-i explici ca bunica o va privi si proteja de undeva de sus si-i va fi alaturi zilnic .
Personal nu am trecut prin asa ceva , deci nu stiu exact ce as putea sa-ti spun... Scuze




........pentru mormant (virtual)

D.K.

eLaura spune:

Voichita, condoleante, imi pare rau!
Bunica mea a murit anul trecut iar fiul meu stie ca a murit...nu stiu in ce masura si constientizeaza asta, stie doar ca e sus, in ceruri si ca ne vegheaza de-acolo! Ambele mele bunici imi sunt icoane vii in suflet! Nu e chiar acelasi lucru cu ce spui tu, un lucru insa e cert: nu l-am lasat s-o vada moarta, am vrut sa o tina minte vie si calda si iubitoare...

Laura, mama lui Catamic

ancamironiuc spune:

CONDOLEANTE....

Bunicul puiului meu a murit acum 3 saptamani, tot rapus de aceasta boala nenorocita, dupa 6 luni de suferinte.

Emanuel, are aproape varsta fetitei tale, 2.7ani. L-a vazut pe tataie schimbat de boala insa nu are notiunea de moarte. De fapt nu folosesc cuvatul fata de el pentru ca mi-as dori pe cat posibil sa aiba o copilarie linistita sau cel putin cu maximul inocentei posibil. Eu am stiut multe de mica si la 10 ani eram mai matura decat acum...

I-am povestit, asaltata de intrebari, ca bunicul era foarte bolnavior si ingersii, impreuna cu Doamne Doamne, l-au chemat la ei in cer, sa il ajute sa se faca bine. Tataia se uita la noi de sus si daca ii facem cu manuta, ii facem desene sau ii cantam cantecele ne zambeste.
La cimitir stie ca este o cruce, pusa de ingerasi pentru tataia ca noi sa mergem sa ii punem flori si desene. Noapte ingerasii vin si i-au desenele si i-le duc in cer...
Copilul mi-a zis ca vrea la tataia (il iubea extraoridinar de mult) si i-am explicat ca numai ingerii hotarasc cand putem sa mergem in cer. Solutia mi-a fost oferita imdeiat "Daca luam o scara?". Aici nu am mai stiut ce sa raspund...

Aceasta a fost povestea care mi s-a parut ideala. Nu a plans, nu s-a speriat ci s-a dus la geam sa ii faca cu manuta lui tataia.

Iti dau un singur sfat, orice poveste i-ai spune, oricat i-ai explica, nu recurge la solutia uitarii. Sunt parinti care schimba subiectul sau pur si simplu nu mai vorbesc cu copilul despre persoanele decedate de frica intrebarilor. In felul asta copilul va uita. Sunt prea mici sa tina minte. Eu nu il mai tin minte pe bunicul meu matern desi a murit cand aveam 5 ani, nimeni nu a incurajat acest lucru decat pre tarziu. Eu vorbesc zilnic cu Emnuel de tataia, s-a obisnuit cu lipsa lui din casa de la tara, stie ca nu mai poate vorbi cu el la telefon...



ANCA si EMA EMANUEL