Vise ciudate
Vise ciudate | Autor: l_carmen2003
M-am gandit mult daca sa deschid sau nu acest subiect. Nu prea e genul meu, insa...
Eu cu fiu-meu - 2,9 luni- am avut o problema, dupa o punctie lombara a inceput sa se teama de apa si de tot ce ii atingea zona capusorului. Cu greu, pana am realizat ca ne depaseste problema si am apelat la un psiholog - prin nov 2005 -, am rezolvat si copilul a scapat de fobie. Il mai duc insa la sedinte, nu vad ce rau i-ar putea face. Ei bine, tot vorbind cu psihologul in cauza am aflat si o groaza de chestii despre mine si despre noi ca parinti, chestii pe care nu le luasem in seama niciodata si care constientizate ne-au ajutat.
Dar, de cateva saptamani am niste cosmaruri cumplite! In fiecare din ele vad efectiv cum imi pierd copilul, cum cade in fata mea si moare, cum ii fac altii rau... dar chestii cumplite, nu asa ca il imbrancesc, torturi, batai, etc... la care eu nu pot interveni si innebunesc de neputinta. Cu o seara in urma am visat ca a plecat cu tata - care nu mai e de 12 ani - pe munte si ca i-am asteptat si i-am asteptat... Si salvamontul nu a gasit decat niste rucsace... Asta noapte a fost prima data cand am visat ca l-am si gasit dupa ce l-am pierdut, dar asta pt ca intre timp s-a trezit si el si l-am luat langa noi in pat.
Problema este ca se repeta seara de seara si de multe ori in cate 2 episoade, asta asa, poate ma plictisesc cand dorm!
Acuma, evenimente care sa ma sperie, zic eu ca nu au fost, poate doar in februarie - Alex avea 2,6 ani - cand la coborarea din masina un caine fara stapan l-a muscat pe copil de piciorus, asa fara motiv, neprovocat. Doar i-a sfasiat pantalonul si ghetuta, nu a ajuns la piciorus... insa ne-a speriat. Asta e un motiv?
Stress la serviciu, cat incape ca asa e modelul insa numai mult decat pana acum.
Innebunesc eu sau ce e asta?
Imi e jena sa ii spun d-lui dr. ca, de cand am inceput sa asistam la sedinte si participam activ si noi parintii, am cosmaruri- probabil e o coincidenta, dar ce e asta? De ce?
Raspunsuri
Principesa spune:
Jena, fata de psihoterapeut? Pai nu de asta il platesti? Ca sa ii spui ca va doare si el sa va ajute? Tie ti-e rusine sa spui ce te doare?
Eu cred ca ar fi foarte bine sa abordezi acest subiect in cadru terapeutic pentru ca asa ai o sansa sa ii descoperi semnificatia. Eu nu cred ca este o coincidenta, ci cred ca niste continuturi din inconstientul tau au inceput sa se manifeste in vis si au un mesaj pentru tine. Intelegerea mesajului te poate ajuta. Eu zic ca merita sa o faci.
Deci nu innebunesti, ci terapia are efect. Continuturile din inconstient sunt scoase la suprafata. E un efect firesc si de asteptat. A nu il discuta in terapie este ca si cum ai sabota demersul respectiv.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
Andrada spune:
Cred ca in viata fiecarei mame vine un moment trist in care realizeaza ca nu-i poate asigura 100% protectie copilului de toate cele rele. Bolile, muscaturile de ciine nu le putem controla.
(de fapt eu cred ca putem controla muscaturile de ciine sau cel putin scade drastic numarul lor, dar asta e alta discutie care tine de masuri complet nepopulare
de igienizare fortata a Bucurestiului)
Asta nu inseamna ca sintem neputinciosi ca parinti ci ca ne simtim al naibii de vinovati de fiecare julitura pe care o au.
Eu zic ca te-ai relaxa un pic daca te-ai gindi ca asta e doar inceputul. De fapt eu ma gindeam citeodata ca oricite mi-o reprosa copilul la adolescenta (in buna lor obisnuinta) ar fi numai o fractiune din cite imi reprosez eu deja.
Usurarea finala e ca pina la urma conteaza mai putin cit de buni parinti reusim sa fim, cit conteaza ca ei sa fie mereu oameni buni si intregi.
Si citeodata una n-are legatura cu cealalta,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu