Depresia
Depresia | Autor: onitzapreda
Am 29 de ani si inca nu am copii. Mi-as dori si eu si sotul meu sa avem un copil, dar timp de 1 an si jumatate am facut tratament cu antidepresivul Seroxat de 20 mg. pentru depresie. De 4 luni nu am mai luat nici un medicament, pentru ca ma simteam bine. Dupa intreruperea medicamentului mi-a fost rau, cred ca incepuse sa creeze dependenta, dar nu a mai fost nevoie sa recurg iar la pastile. Am ramas totusi cu o stare de tristete,nu am chef de nimic, sunt obosita mereu, nu mai sunt vesela si plina de viata cum am fost. La serviciu merg zilnic, imi fac treaba cum trebuie, in viata de cuplu sunt un dezastru pentru ca eu niciodata nu am chef de nimic. Pot sa fac un copil daca ma simt asa?
Raspunsuri
Principesa spune:
De putut, dpdv fiziologic raspunsul poate fi pozitiv. Dar vrei? Daca nu vrei nimic, ce te face sa vrei asta?
Din alta perspectiva, modificarile hormonale specifice sarcinii pot agrava starea depresiva.
Nu te-ai gandit sa descoperi intai ce te tine in aceasta stare si sa o depasesti pentru ca sa te poti bucura si tu de viata?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
amarantina spune:
Parerea mea este ca daca intr-un cuplu sunt probleme, apartitia unui copil nu face altceva decat sa le agraveze - nu le rezolva. Asa ca cel mai bine e sa astepti pana depasesti starea in care esti, caci numai asa viata de familie va deveni una armonioasa, potrivita pentru cresterea unui copil.
mira_m spune:
quote:
Originally posted by amarantina
Parerea mea este ca daca intr-un cuplu sunt probleme, apartitia unui copil nu face altceva decat sa le agraveze - nu le rezolva. Asa ca cel mai bine e sa astepti pana depasesti starea in care esti, caci numai asa viata de familie va deveni una armonioasa, potrivita pentru cresterea unui copil.
Subscriu! Un copil are nevoie de echilibru, nu il aduce el in cuplu!
Don't talk unless you can improve the silence!
Mami
& minunea mea 
( mai 2004) 
onitzapreda spune:
Raspunsul tau Principesa este foarte adevarat.Daca nu vreau nimic, ce ma face sa vreau asta? Ma gandesc ca daca as avea si eu BB, ma pot bucura de el si as avea pentru ce sa traiesc. Regret foarte mult ca nu am facut pana la varsta asta cat am fost bine, ca poate nu mai treceam prin starile astea. Dar regretele nu isi mai au rostul acum. Mi-am schimbat serviciul pentru ca eram foarte obosita si stresata. Acum imi este foarte bine la munca, acasa nu am probleme cu sotul, nu o duc rau nici pe plan material, asa ca nu stiu de la ce am putut cadea in aceasta stare. Medicul de familie care este pediatru, imi spune ca daca fac un copil,nu o sa mai am timp sa ma gandesc la tot felul de prostii. Credeti ca o sa ma mai fac bine vreodata? Aceasta stare se va putea transmite si la copil?
Principesa spune:
Onitza, am prea putine informatii ca sa pot spune de la ce provine aceasta stare. Inteleg doar ca sursa ei nu se afla in prezent, deci trebuie cautata in alta parte.
In acelasi timp mai stiu si ca atat medicii de familie cat si pediatrii uneori nu au notiuni bazale de psihologie si asta ii face sa dea sfaturi asa cum ai primit tu, ca si cum rolul unui copil ar fi sa inlocuiasca un tub de antidepresive sau anxiolitice si sa aiba grija de parintii lui sa fie mai putin nefericiti decat erau inainte de nasterea lui, sau ca si cum preocuparile pe care ti le genereaza cresterea unui copil ar putea oculta pana la disparitie, asa ca prin magie, conflictele noastre interioare.
Ar fi bine ca acesti medici sa se limiteze in a-si exprima opiniile care depasesc sfera lor de competenta si sa indrume pacientii catre specialistii care le-ar putea fi realmente de folos.
Dimpotriva, eu cred ca nasterea unui copil in aceste situatii ti-ar agrava pe term lung depresia. Poate nu si pe termen scurt pentru ca la inceput poti avea senzatia ca acest copil iti satisface nevoia aceea nesatisfacuta dupa care ai tanjit toata viata, insa in scurt timp iti vei da seama ca este o iluzie. Insa nu stiu daca iti vei da seama suficient de repede incat sa nu ii imprimi copilului un model de dezvoltare nu foarte sanatos.
Ca sa cresti un copil echilibrat nu poti sa faci asta fara a avea tu intai un echilibru. Acorda-ti timpul de care ai nevoie pentru a te intelege si a te accepta si da voie copilului sa apara atunci cand chiar exista un spatiu pentru el asa cum va fi si pentru destinul lui autentic nu pentru cel deturnat din motive mai mult sau mai putin constientizate.
Depresia, mai mult decat ca predispozitie genetica, se transmite ca si comportament invatat. Si chiar daca nu va dezvolta tot o depresie, poate sa dezvolte altceva derivat din faptul ca o mama depresiva nu poate fi disponibila fata de nevoile copilului.
Eu am convingerea ca te poti face bine. Cauta ajutor acolo unde il poti gasi si cand il gasesti, primeste-l.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
stefanluchian spune:
quote:
Originally posted by onitzapreda
... daca as avea si eu BB, ma pot bucura de el ...
Iti doresc sa se poata bucura si el de tine asa cum iti propui sa te bucuri tu de el...
quote:
Originally posted by onitzapreda
... Medicul de familie care este pediatru, imi spune ca ...
Situatia de fata ma face sa cred ca medicul vostru de familie este suficient de interesat ca lucrurile sa devieze catre sfera lui de competenta, de-aici probabil si indrumarea sa.
Bee spune:
Cazul meu:
2001-2002, un an tratament depresie cu Zoloft+ psihoterapie.
2005, ianuarie, recadere urata, spitalizare, diagnostic "episod depresiv major de intensitate medie", (retine ca eram in ianuarie)tratament cu Remeron, fara rezulate ca la primul tratament+ psihoterapie. Situatia mea personala s-a schimbat radical dupa spitalizare: parasita de viitorul sotz (pai daca eram nebuna, cum era sa traiasca el cu o nebuna). Am iesit in lume, am refuzat sa ma las coplesita de starile rele (am ajutat si eu mediacatia cum am putut, dar si psihologul m-a ajutat mult), am intalnit barbatul potrivit, am avut o suspiciune ca ash putea fi insarcinata, am renuntat la antidepresive, suspiciunea nu s-a confirmat in martie, dar in aprilie am ramas insarcinata. Stiam riscurile de recadere, mai putin pe perioada sarcinii, cand mi s-a spus ca "baia de hormoni" m-ar proteja oarecum de o recadere (dar aici depinde de reactia fiecarei persoane). Sarcina a fost cu muuulte probleme medicale. Dupa nasterea copilului, din nou probleme. Acum fetitza mea are 6 luni, problemele din jurul meu nu s-au rezolvat in totalitate, dar eu sigur nu mai sunt depresiva.
Cu toate ca experienta mea e una fericita, nu te-ash sfatui sa faci un copil "pentru tine". Ana mea mica e un copil nascut din dragoste si din dorinta de a darui aceasta dragoste unui sufletel mic. Trebuie sa ai resurse nelimitate pentru un copil, fiindca toate anxietatile tale i se vor transmite. Ai sa stii tu singura pana la urma cand ai sa fi pregatita sa faci un copil. EU nu pot sa-ti urez decat bafta in tot ceea ce intreprinzi!
AbraMack spune:
Buna ziua, Doamnelor. Hop si eu pe zona! M-am regasit un pic in ceea ce ai spus tu, Onitza. Si eu am facut un copil la 29 de ani. Am pierdut pe cineva drag, mama mea, exact cand aceasta sarcina s-a prins in mine. Sau poate a fost invers, cine stie, s-a prins sarcina imediat DUPA ce mama mea nu a mai fost... Ce vroiam sa iti spun este ca eu am "o tristete nativa" pe care (oricat de crud ar parea), nu mi-o poate inlatura nici Sasha, fiica mea in varsta de cinci luni, nici sotzul meu, care se da peste cap sa imi faca toate mofturile si nici cainele meu,Bacchus, un exemplar superb din categoria Terra Nova. Nu vreau sa dau sfaturi, nu ma pricep... dar subscriu Doamnelor care au spus ca un copil NU REZOLVA TRISTETZI si nici nu aduce pacea in sine. Desigur, pot exista si exceptzii... Incearca sa descoperi de unde vine baiul. Cred, si eu, ca asta e unica solutie. Itzi doresc multa bafta, sansa si sa auzim numai de bine...
AbraMack si a ei... astrala!!!
http://www.babiesonline.com/babies/a/astra/
KSorana spune:
Subscriu la ce au scris felete inaintea mea.
Un copil nu rezolva problemele,asa cum s-a mai scris inaintea mea.
Un bb mic cere f multa atentie si daca se intimpla sa ai un bb mai energic ,atunci sa te tii.
diana2004 spune:
Draga Onitza ,poate ar fi bine sa te gindesti un pic care e motivul tristetii tale :
-e de natura psihologica ,adica esti nemultumita de ceva ,ceva nu merge bine ? Nu e de ajuns sa spui ca la servici si acasa totul e ok ,poate nu-ti place de fapt ce faci la locul de munca de ex .
-tristetea e ca o boala ,orice ai face e in sufletul tau ? Desi pare aceesi stare ca mai sus ,totusi difera .
Seroxatul NU creeaza dependenta dar trebuie intrerupt treptat ;poate exista o reactie psihologica (am intrerupt medicamentul..nu o sa ma mai simt bine ).Poti sa iei in continuare un remediu naturist ,capsule cu sunatoare de ex .
Cum spuneau si fetele mai sus un copil aduce multa bucurie parintilor sai ,dar acestia trebuie sa fie pregatiti pt el, pt ca cel putin la inceput e f greu sa fii parinte.