Temeri...

sofia_misicu spune:

Offf,

Cand eram mica mama a avut un vis in care eu muream. De atunci nu a mai avut liniste iar pe vremea respectiva nu exista medicamentatie iar oamenii stiau de psihiatrii numai de la spitalul 9. Asa ca am crescut cu o mama care plangea in loc sa ma certe sau imi spunea ca o sa o bag in mormant cand nu ma gasea la ora x in fata blocului. Nu o luam prea mult in serios dar se pare ca mi-a transmis anumite chestii. Cand s-a nascut copilul meu ma trezeam din sfert in sfert de ora sa vad daca mai respira. Nu adormeam pana nu ii auzeam respiratia, iar daca era prea alerta nu adormeam de frica sa nu aiba astm. Acum m-am mai calmat dar tot imi revin imagini ingrozitoare si vorba unei mamici deja imi aleg metoda de sinucidere.
As vrea sa merg la psiholog. Stiu sigur ca ajuta si daca aveti dubii...sa nu mai aveti. Insa nu am timp si nu cred ca inca am nevoie de medicamentatie. Insa daca nu o sa imi mai pot controla cosmarele cu ochii deschisi cu siguranta o sa apelez la profesionisti.
Ce m-a ajutat pe mine foarte mult a fost faptul ca ma simteam o mama mult mai buna atunci cand nu eram stresata de idei tampite. Sunt relaxata si ma bucur cu adevarat de copil si ea de mine. Ah, si inca o chestie: nu ma mai uit la stiri si refuz sa aud de moarte.

Nuka si Mama la Nuka