cat conteaza numele de familie?
Raspunsuri - Pagina 5
anymony spune:
Valy, nu vad de ce ai minti copilul...Si eu sunt in aceeasi situatie cred ca si tine...si ii voi spune adevarul, fara sa ponegresc pe nimeni..de niciuna din parti. Dar atunci cind ea va putea sa inteleaga... Fetita noastra are numele amindurora, pentru ca el a recunoscut-o.
Any si Ioana-Catalina (12.02.2006)
poze Ioana-Catalina
Povestea nasterii Ioanei-Catalina
mailsabra spune:
Inclin sa cred ca este mai confortabil ptr copil sa poarte numele mamei. Eu sunt intr-o situatie pe care nu am regasit-o.
Port numele fostului sot de dragul fetitei noastre.Si cred ca a fost o decizie buna. intre timp am nascut o minune de baietel in urma unei relatii nereusite,. Pe moment e doar pe numele meu.Cu tatal sunt in proces de paternitate. Nu vrea sa stie de el. Am cerut inclusiv ca baietelul sa-i poarte numele considerand ca e nefiresc sa poarte numele fostului meu sot si nu al tatalul natural. Ce parere aveti?
mary-lou123 spune:
Si eu ma confrunt cu o situatie similara.
Urmeaza sa nasc in februarie, nu sunt casatorita cu tatal copilului si nu stiu cum sa procedez cu numele. Noi nu am avut nici o disputa in legatura cu paternitatea copilului, recunoaste ca este copilul lui, chiar spune ca se bucura.
Insa intre noi lucrurile nu sunt chiar pe roze. Avem o relatie politicoasa, suntem 2 oameni civilizati, insa nu stiu ce va aduce viitorul. Eu inclin sa cred ca nu o sa mai fim impreuna vreodata din cauza deosebirilor ireconciliabile dintre noi.
Eu inclin spre folosirea ambelor nume de familie, si cred ca pe viitor copilul va putea sa decida al cui nume vrea sa il foloseasca/pastreze. Nu vreau sa ii neg dreptul ca copilul lui sa nu ii poarte numele, dar nici nu stiu ce ma asteapta daca copilul meu nu ar avea acelasi nume ca mine... Cum mai spune fetele pe aici, explicatii in permanenta, eticheta de femeie divortata (eu de fapt nici nu m-am casatorit), etc, etc.
Munca te fereste de 3 rele: plictisela, lene si saracie!
9+
katie30 spune:
Kuki si Alma, deci noile lor sotii valoreaza mai mult decat voi care le-ati oferit cel mai important lucru de pe pamantul asta: un copil!!! Io-te dom'ne, ca muream io proasta!!!...
Mailsabra, ai pereche, felicitari si pentru copii, si pentru cat esti de curajoasa! Lasa sa fie ei sanatosi, sa cresca mari si voiosi! Apropo de nume, citeste mai jos, sper sa-ti fie de folos!
Treaba cu succesiunea este importanta, si chiar si pensia alimentara. Cand copilul va avea greutati, familie, sot(ie), copii de crescut, somaj, rate, datorii, orice mostenire, cat de mica, va deveni importanta. Cunosc pe cineva care traia in Bucuresti, s-a casatorit in provincie, dar in centrul orasului, in casa care era pe numele soacrei -dar fara soacra, si totusi a ajuns la tara, in casa bunicei ei, ceea ce nu ar fi crezut in viata vietilor ei, ca din Bucuresti sa ajunga la tara! Si chiar si pe acea casa de la tara este "bataie" intre rude. Deci, morala...
Dar mai este si faza cand vreti sa scoateti copilul din tara, sau chiar sa va casatoriti afara, si nu puteti lua copilul fara semnatura lui, in cazul in care a recunoscut copilul. Am intalnit situatia cand mama a avut sansa unica -pt finantele ei, sa duca copilul in excursie peste hotare, dar nu i-a permis tatal, desi aproape ca nici nu vedea copilul, si nici el, care isi permitea, nu-l ducea in excursii, ca sa zici ca macar atat!... Numai COPILUL a avut de pierdut, dar lui nu i-a pasat decat s-o faca pe mama sa sufere pt. copil. Na!
Parerea mea este ca intr-o buna zi tatal tot o sa vina dupa copil, sa-l ia gata crescut si educat, si sa se mandreasca cu el la lume, si sa-i alina batranetile, si poate atunci sa-l treaca pe numele lui (pastrandu-l si pe al vostru, tot din considerente de mostenire!, cum zicea si Anymony). Asa aveti si timp sa va casatoriti prin orice tara doriti, si sa-l si mosteneasca atunci cand va veni vremea.
Eu nu am astfel de probleme, dar sunt MAMA si ma afecteaza si ma implic, cand citesc de tati care promit sa vina de ziua copiilor, dar nu mai apar cu lunile dupa aceea, copiii ii asteapta (ne)rabdatori, intreaba de ei, apoi zic ca este VINA lor ca "tati" a plecat de acasa.
Spuneti in jur si strigati in gura mare ce vi se intampla, cu multa demnitate, pentru ca mare tragedie este pentru copii, si chiar si pentru voi! Ceea ce vi se intampla este strigator la cer, nu lasati ca si alte fete pline de iluzii si de sperante sa ajunga sa treaca prin suferintele si umilintele prin care treceti voi. Nu permiteti ca fetitele voastre sa ajunga in astfel de situatii, sau ca baieteii vostri sa ajunga asa animale (ca si ei au "mame", no offence!), ca unul pe care il stiu eu, care I-A FACUT RAU PROPRIULUI SAU COPIL, DOAR CA S-O FACA PE MAMA SA SUFERE... PENTRU COPIL!!!!
Sunteti niste DOAMNE, pentru ca astfel de animale ar merita sa fie drogate si EMASCULATE, adica private, de organul pacatos, ca, zau ca nu-l merita!...
Sau macar o mama de bataie, da' una de aia sora cu moartea, care sa scoata toti demonii din ei, ca si din voi, bietele, neputincioase, umilite cu pruncii in brate!! Unde sunt legile alea drepte si corecte care sa va apere asa cum se cuvine?!
Acum o mie de ani ii omorau cu pietre, acuma va santajeaza cu SEMNATURA???!!!!!!!!!!
VAI DE NOI!
Mariy07 spune:
Buna,
Baietelul meu are 9 luni si liniuta din certificatul de nastere ma macina usor, usor... Tatal nu vrea sa-l recunoasca, spune ca e alaturi de noi de la distanta... Nu ma iarta ca n-am vrut sa avortez. Dintr-o fire vesela...am ajuns o acritura si asta din cauza unui idiot. Andrei (piticul meu)este viata mea si nu regret nici o clipa ca l-am pastrat. Este o minune de baietel... Mi-e frica sa nu-l afecteze liniuta din certificat in viitor...
Ameera spune:
Mari, nu te mai necaji pentru liniuta aia, e pacat... si pe mine ma macina uneori, recunosc, dar eu sustin ca atata timp cat tatal e absent din viata copilului, liniuta in sine e doar o problema minora. Cu siguranta copiii nostri vor fi afectati de situatia asta, e inevitabil, din pacate... dar sunt convinsa ca efectele se pot reduce la minim daca exista o atitudine potrivita. In nici un caz sa nu te lasi inacrita de probleme, pentru ca Andrei are nevoie in primul rand de o mama vesela, optimista, cu o atitudine pozitiva, care sa-l faca sa simta ca face parte dintr-o familie normala, fericita.
Edit: Insa daca intr-adevar consideri ca liniuta e o problema grava, de ce nu-l dai in judecata?
"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money."(Cree Indian Proverb)
leea_cv spune:
Delicat subiect.
Copilul meu nu a fost recunoscut,are liniuta in certificat.
De curind ta-su s-a hotarit sa-l recunoasca.Am inteles ca asta se poate doar prin declaratie notariala ori testament)sau hotarire judecatoreasca de-l dau in judecata-ceea ce nu e cazul).Nu stiu daca recunoasterea implica automat schimbarea numelui de familie.Poate sa fie recunoscut dar sa nu-i preia numele?Declaratia aia notariala trebuie inregistrata neaparat la starea civila sau pot s-o pun in sertar si s-o folosesc doar la nevoie? Voi ce stiti?
Mie imi convine sa poarte numele meu.Nu am avut probleme la eliberarea pasaportului,nu imi cere nimeni procura cind il scot din tara...
Leea si Tudor David (19.12.2005)
iubire…in imagini
............................................................................
Vrei, te rog, sa iei putin mina de pe umarul meu?...Poate reusesc sa zbor.
Ce pacat!Intr-o zi,fiecare copil va invata ca nu tot ce se clatina e leagan...
Mariy07 spune:
Ai dreptate Ameera. Nu prea am avut curaj sa vb aici despre ce ma framanta, dar am vazut ca suntem multe in situatia asta si am devenit mai optimista dupa ce am citit mesajul de la tine.Multumesc ptr incurajari. Nu-l dau in judecata pe tatal lui ptr ca nu vreau sa-i fac rau. A ales sa nu fie cu noi...sa-i fie de bine,sa fie fericit. Suntem colegi si este inevitabil sa nu ne vedem si sa nu ne scoatem ochii ori de cate ori avem ocazia. Cat are copilul tau?
adinag spune:
In Austria majoritatea femeilor divortate pastreaza numele ex-ului. La fel si eu, deci fetita mea si cu mine avem acelasi nume - al tatalui ei.
Acum sunt intr-o relatie stabila cu altcineva si sunt insarcinata. Nu suntem casatoriti si nici nu-mi doresc (nici prima data, m-am lasat insa "convinsa" de parintii mei, care erau de moda veche, sa zic asa...). Personal n-am simtit niciodata dorinta de a ma casatori, nu stiu de ce, asa-s eu. Deci nu este ca nu fac pasul acum din durere/frica sau stiu eu ce alte motive, de fapt e de neinteles ca am facut atunci pasul...
Acum ma macina cumva ca bb nu va avea acelasi nume ca mine. Nu pot sa-i dau numele fostului, nu mi se pare corect fata de omul meu. Stiu ca in definitiv nu conteaza numele, rational gandind, insa pe mine observ (de scurt timp) ca ma deranjeaza totusi.
Solutie nu vad, dar macar mi-am zis si eu oful... :-)
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)