...stiam totul despre nastere...
Raspunsuri - Pagina 5
mariana tache spune:
Excelente povestiri! M-am emotionat toata si normal...am nevoie si eu de servetel!
gesi, sa-ti traiasca printesa si mereu sa te bucuri de ea!
Mariana, 
Stefan (20.04.2004) si 
Simon (30.08.2005)
1 , 2 si 3
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377" target="_blank">Nasterea lui Stefan
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60260" target="_blank">Nasterea lui Simon
Sanatate Maxima!!!
danyboy spune:
foarte frumos!!!!!
sa-ti traiasca fetita si sa te bucuri de ea!
merg sa ma spal pe fata....
gesi spune:
Or sa ma mute la sectiunea lacrimogen daca mai plangeti...si nu o sa ma mai citeasca nimeni
Mariana Tache si Danyboy multumesc si va invit si la "jurnal online" poate acolo gasiti ceva sa va inveseleasca...sau poate nu
Îngerul care mi-a schimbat viata www.ogesi.blogspot.com" target="_blank"> Bla Bla Bla
„Imaginatia e mai importantă decât cunoasterea!”- Albert Einstein
HelleneC spune:
Sa iti traiasca fetita Gesi, si pentru felul in care ai povestit aparitia minunii tale pe lume... un buchet de 
! Multa sanatate tie si puiutei tale, sa creasca mare si sanatoasa si... talentata ca mama!
Mami ”www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC" target="_blank">de George” (6.09.2002)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii minunii mele
gesi spune:
HelleneC iti multumesc...sper ca intr-o zi fata mea sa fie multumita de jurnalul pe care il tin. Îngerul care mi-a schimbat viata www.ogesi.blogspot.com" target="_blank"> Bla Bla Bla
„Imaginatia e mai importantă decât cunoasterea!”- Albert Einstein
gesi spune:
Când am rămas însărcinată, întrebam mămicile din jurul meu, care e perioada cea mai grea în cresterea unui copil. Majoritatea mi-au pomenit perioada în care copilul nu vorbeste, explicându-mi că atunci nu poti întelege ce vrea sau ce-l doare.
La rândul meu, m-am temut de această perioadă, dar acum la un an de la aparitia pe lume a fetitei mele, îmi dau seama că am parcurs cu bine această etapă din viata ei. Sau de ce nu...a noastră.
Acum comunicăm! Verbal sau prin semne, limbajul nostru este comun. Ne leagă un an de studiu împreună. Ne-am format si ne-am modelat una după alta. Poate de aceea si suntem de nedespărtit!
Privind din afară, multă lume îmi spune: „câtă răbdare ai!” Îmi vine să râd -până să apară Alexandra în viata mea- nu stiam ce înseamnă să ai răbdare. Da, recunosc, m-am schimbat! Acest înger a reusit să mă transforme. Cu fiecare gest de dragoste ce mi-l arată zilnic, fata mea reuseste să mă transforme.
Până să o am pe ea, lucruri mărunte reuseau să mă scoată din sărite. Acum o privesc cum se ascunde după cana cu supapă, zâmbind cu ochisorii albastri, spunând parcă: „degeaba astepti cu lingurita pregătită...mai beau o gură de apă si gata...nu mai intră papa” Apoi, aruncă cana de la înăltimea scaunului ei, făcându-mă de fiecare dată să mă felicit pentru ideea de a alege un produs de calitate superioară. O privesc cum închide ochisorii stiind că va urma o bufnitură. Deschide apoi ochii...si gura, arătându-mi toti dintisorii într-un zâmbet strengăresc.
Zâmbesc la rândul meu si o privesc cum îsi duce mânutele strânse pumn la ochisori. E semnul că trebuie să o duc la culcare. O iau în brate si mă apropii cu ea de pătutul din camera ei.
Dacă e întradevăr obosită se întoarce pe o parte sau alta, căutând cătelul cârliontat sau soricelul catifelat ca să-i facă pernă.
Dacă Mos Ene mai întârzie pe la alti copii, se agată de mine si nu vrea sub nici o formă să rămână în pat. În cazul ăsta, o învit la dans. Ea acceptă, prinzându-si mânutele de gâtul meu, punându-si capul pe umărul meu si lăsându-si picioarele să atârne moi pe lângă mine. Îi cânt.
Mos Ene întârzie pret de o melodie sau două. Alexandra adoarme dogorind si zâmbind.
Zâmbeste tot timpul...de parcă ar vrea să-ti taie elanul de a te supăra. Păi cum să te superi când te lovesti de asa un zâmbet: cu gura larg deschisă, cu ochisorii expresivi si de multe ori cu mânutele întinse spre tine sau prinse strâns de gâtul tău...pur si simplu nu poti...
Chiar si atunci când plânge...trezindu-se din somn speriată...sau acuzând o durere de burtică...sau speriată după o căzătură luată în grabă si fără urmări...se prinde puternic de gâtul meu sufocându-mi orice urmă de supărare.
În scurt timp doar lacrimile strânse sub ochisori, deasupra obrajilor bucălati, mai trădează clipele grele ce le-a traversat. În rest zâmbeste cu toată fata. Zâmbesc si eu stergându-i lacrimile amare cu săruturi dulci.
Nu mă poate supăra nici insistenta cu care îmi arată că e gata să mai învete ceva, arătând cu degetul „aaaa” către un lucru nemaivăzut până atunci, asteptând să-i audă denumirea. Dimpotrivă! Mă uimeste dorinta ei de cunoastere, probabil dezvoltată si de modul meu de ai explica tot ce ne înconjoară vorbind cu ea tot timpul, asa cum as discuta cu un om mare.
Gestul ei se repetă „aaaa”... la fel repet si eu cuvântul respectiv până imaginea si denumirea lucrului respectiv îi rămân întipărite în memorie.
Mă surprinde răbdarea cu care răsfoieste revistele pe care le numim, la modul general, cărti. E acea răbdare a unui copil ce descoperă tainele cititului. Nu, nu citeste! Priveste fiecare fotografie si mi-o arată cu degetul ca să-i spun ce reprezintă.
Nu o dată am găsit-o pupând fotografia unui bebe, mirosind o floare sau asezându-si capul cu tandrete lângă un cătelus din vreo poză.
Captivată de ceea ce întâlneste între două coperti colorate, rămâne acolo minute în sir, în lumea pozelor cu bebelusi si animale. Când se plictiseste începe să roadă colturile revistei, pe care o găseste la fel de gustoasă, pe cât este de interesantă.
Dacă o întrebi „unde e...vaca, nenea, bebe, pisica...” îsi duce degetelul către poza fiecăruia lăsând în urma ei priviri nedumerite: „nu e prea mică să stie asta?”
Ba da...sau poate nu! Cine poate sti când sunt prea mici copiii pentru cunoastere? Poate noi nu suntem suficienti de atenti să putem să-i întelegem. Poate că se nasc atotcunoscători, asteptând cuminti să fie întrebati despre una si alta, pentru a putea arăta cu degetul „aaa” ca să ne bucure si să ne stârnescă interesul. Cine poate sti?
A trecut un an! Primul din cei sapte ani de acasă! Mă bucur pentru reusitele de până acum ale fetitei mele.
Mă mândresc cu mânuta ei tinând lopătica întinsă către primul copil întâlnit la groapa cu nisip...mă mândresc cu întelegerea cu care se desparte de un lucru împrumutat punându-l în sacosa bunicii ce s-a apucat să strângă jucăriile împrăstiate în jurul nostru...mă mândresc cu atentia cu care ascultă muzica sorbind fiecare notă... mă mândresc cu simplitatea cu care se bucură de frunze si flori...mă mândresc cu zâmbetul cu care se opreste în fata doamnelor în vârstă pentru a le bucura oferindu-le flori proaspăt culese...mă mândresc cu pupicul pe care-l dă tatei la despărtiri si regăsiri...
Mă bucur că am reusit, fără ajutor, să o cresc asa cum mi-am dorit. Bunătatea, veselia, cumintenia sunt doar câteva din calitătile pe care fata mea si le-a pus în valoare în acest an de viată.
E greu să spui că ceva nu-ti place la puiul tău. Nu să spui ...să recunosti e greu! Cea mai mare problemă a mea rămâne faptul, că desi prietenoasă si zâmbitoare cu lumea din jur, nu acceptă să fie luată în brate de altcineva în afară de mine. Nici nu suportă să rămână cu cineva străin în cameră, dacă nu sunt eu prin preajmă. Când spun străin mă refer la absolut toate persoanele în afară de tata.
În ce priveste greutatea cu care se creste un copil....greu mi-a fost si îmi va mai fi...greu e de când îl aduci acasă si realizezi că de acum totul e altfel...e greu dar e frumos...te încarci cu energia de care ai nevoie privind la pofta de viată a puiului tău.
La Multi Ani! iubita mea fetită. Să cresti mare si sănătoasă. Să ne bucuri pe mine si pe tatăl tău si în anii ce vor urma. Să rămâi la fel de frumoasă, cuminte si isteată.
sanziana72 spune:
La multi ani! ingerasului razator si mamicii rabdatoare.
Sa va bucurati una de alta si in anii care vin.
Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze
Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.
amironeanu spune:
Absolut super! La multi ani pentru minunea voastra si sa fiti fericit impreuna!
Si, bineinteles, si eu am nevoie de un servetel!
Pupici,
Andrea si Stefania (13.08.2004)
Stefi mica-mica si Stefi - mica
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=44241" target="_blank"> O poveste despre o raza de soare
monet spune:
gesi, m-ai facut sa pling in doua etape: citind povestea nasterii ingerasei si apoi peste un an.... ce frumos scrii.... sa va dea Dumnezeu tot ce-i bun, in fiecare zi!
mona, lia (24.04.2004) si maya (28.10.2005)
POZE MEXICO 2006
MAYA DE IULIE 2006
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60893" target="_blank">ASA S-A NASCUT MAYA site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">ASA S-A NASCUT LIA
bonsai spune:
mi s-a parut deosebit de emotionant ce ai scris tu aici !
poate ar trebui sa-ti valorifici stilul narativ pe care il ai!nu oricine are darul tau:cat despre mine,imi trec o mie de idei si cuvinte prin cap ,dar cand sa scriu,gata s-au dus!
mami de Daliana-Ioana (02.05.2005)