Clipe din trairile sufletelor noastre....(8)

alma spune:

Trag si eu de ochi, m-am culcat tarziu si am avut un somn zbuciumat, m-au cam napadit grijile. Dar o scot eu la capat!

Miha68 spune:

Buna fetelor!
Se pare ca e o dimineata mai putin grozava sau asa am simtit eu din vorbele voastre.
Iulia, sincer te-nteleg, eu la ultimul serviciu pe care l-am avut eram exact in starea ta, am stat mult timp asa in virtutea inertiei, dar in timp am inceput sa ma gandesc serios ce sa fac sa plec de la ei, ma duceam doar pt ca era singurul meu venit.Intr-un final m-am hotarat sa dau meditatii acasa si sa renunt la serviciu. Din cauza nervilor si stresului nu ma puteam nici abtine sa nu spun in fata ce ma deranjeaza si pana sa plec eu, m-au lasa ei sa plec... adica cica nu m-au dat afara, m-au lasat sa plec... Dar a fost f bine!Fetita mea dupa ceva timp mi-a spus ca parca am intinerit, ca nu mai par vesnic obosita si nu mai am cearcane. Adevarul era ca indiferent cat as fi dormit numai gandul ca trebuie sa merg la serviciu ma facea sa-mi pierd linistea. Nu regret deloc c-am facut pasul chiar daca asta a insemnat sa nu beneficiez acum de indemnizatia de crestere a celei mici, pana la urma toate s-au asezat cum trebuie!Sa dea Dzeu sa-ti gasesti ceva chiar mult mai bine!
Alma, iti doresc sa se rezolve toate asa cum visezi!
Brenda, concediu super placut sa ai!
Va pup pe toate!
Miha

KUKI spune:

Ce-i drept azi dimineata era sa uit sa fac cafeaua si pentru mine, asa eram de adormita.
Si m-am trezit ca trebuie sa mai si calc tricouri cu noaptea-n cap, ca ieri mi-a fost lene, asa-mi trebuie.

Alma, totusi...e serioasa si hotarata treaba cu plecarea la Bucuresti? Diana ce zice, e incantata?
Mie imi plac la nebunie mutarile,schimbarile de tot felul, sunt o provocare pentru mine. M-as muta in fiecare an in alta parte daca s-ar putea. Si mi-as schimba si serviciul de vreo doua ori pe an, chiar daca stiu ca nu da bine la CV

She spune:

Neatza fetele!
Eu am avut un weekend luuung si frumooosss si ce bine mi-a fost!

lasa ca sint eu azi vioaie si odihnita:)

alma spune:

Iulia, de ce crezi ca nu dau bine mutarile in CV? Ba eu inclin sa cred ca angajatorii acorda un punct in plus daca ai avut mai multe joburi, asta inseamna flexibilitate, adaptabilitate si cunostinte variate. Bine, ar putea insemna si faptul ca te plictisesti repede sau esti prea cusurgiu .

Eu sper sa-mi gasesc ceva chiar daca figurez cu vreo 6 joburi schimbate in cartea de munca. Dar cred ca las cautarile pentru la toamna, primul pas ar fi gasirea unei locuinte si scoli pentru Diana.
Nu pot sa zic ca ma sperie schimbarile, doar am facut atatea pana acum, dar asta cred ca e cea mai serioasa...

rilbuc1 spune:

E misto cu mutarile astea:) Eu prin 2001 m-am mutat de 3 ori in decurs de 10 luni. Anul asta am mai facut-o o data si sper sa ma mai mut o data pana in iarna.



http://community.webshots.com/user/rilbuc

KUKI spune:

Alma, eu glumeam acolo, ziceam ca mi-as schimba serviciul de 2 ori pe an, ceea ce chiar n-ar da bine in CV.

Altfel, ai tu dreptate, pana la o limita, cred ca orice angajator apreciaza schimbarile de job, cu conditia sa se vada o evolutie profesionala, sa rezulte ca ai progresat cumva, altfel probabil ca se nasc semne de intrebare.

Am si eu vreo 5 firme in cartea de munca si trendul e ascendent. La mine problema e ca specializarea ma limiteaza foarte mult, altfel fara sa ma laud am un CV beton. Si mi-l mai fac, caci din toamna vreau sa fac un masterat pe ingineria mediului aplicat bineinteles tot in industria metalurgica, macar sa stiu una si buna.

Una peste alta imi place meseria mea, insa nu-mi place firma, stilul de lucru si atmosfera din jur.

Apropo de schimbari, mai e mult pana la sfarsitul lunii? Abia astept sa ma mut la casa mea. In fiecare seara eu si Cris dam tarcoale pe-acolo si ne mai uitam pe la geamurile "noastre"

KUKI spune:

brendamitran spune:

Neatza,lume!
Uite ca e o zi cind a trebuit sa ma trezesc devreme,ca merg la analize,si mi se pare o pierdere,ca am numai 2 saptamani concediu,tot am senzatia ca nu ma pot odihni mai mult.....

Nu mai vorbesc de cum va fi pina simbata,spectacol la casa armatei.serbare de premiere la scoala si printre toate astea,dentist,cosmetica,antrenamente,etc......
Cred ca-s semne de batranetze,ca altadata le faceam cu ochii inchisi toate astea,sau....eu stiu? stres? oboseala?nervi?......

Cati,te vor suna oamenii,le-am spus ca am vorbit cu tine.Pupa pe Pitzi,musai!

Alma,ziarul e plin,trebuie doar sa va ginditi ce preferati.....

O zi buna va doresc tuturor!

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

brendamitran spune:

Aveti un pic de rabdare sa citit cele ce urmeaza?



"Cum sunt eu?" Iată o intrebare pe care, probabil, cei mai multi dintre noi si-au pus-o si pentru care am căutat răspunsuri. Unii prin cărti, altii prin diferite experiente practice; unii - observând, analizând, meditând, altii - luptând, distrugând, reclădind. Unii - abandonându-si pasiunile, altii, cei războinici - sărind vitejeste în groapa cu lei, dresându-i si storcând fiecare picătură de energie din sufletul lor, canalizând-o spre telul propus: construirea de sine. Si unii si altii am înteles profund puterea gândului, de altfel singura noastră putere, reprezentând până la cel mai fin nivel atât marmura în care ne vom ciopli noul chip, cât si dalta si ciocanul. "Sunt ceea ce gândesc că sunt", am hotărât si am început să gândim despre noi însine, schimbând macazul trenurilor destinului pe liniile vietii. Am devenit încăpătânati si orbi în sens "pozitiv". Numai că, pe măsură ce noi cresteam si înfloream, totul în jurul nostru părea să se micsoreze si să se ofilească. Pe măsură ce noi străluceam mai tare, în jurul nostru se întuneca mai mult. Pe măsură ce noi dăruiam mai generos, primeam tot mai putin. Oare de ce? Si atunci, "maestrii dezvoltării personale" au venit să ne vorbească despre Legea Negatiei si a Neasumării. Cu cât refuzi mai tare să devii constient de defectele tale, cu atât le vei atrage spre tine sub forma unor oameni sau împrejurări care te vor scoate din minti. "Urăsti indolenta?" te testează ei. "Asta din cauză că tu însuti esti indolent, dar nu vrei să recunosti si să-ti asumi acest lucru!" va fi verdictul lor, dacă răspunsul tău este da. Dacă răspunzi că nu, esti salvat, deoarece intri sub incidenta Legii Armoniei Universale. Si tu te apuci iarăsi de muncă, în sens invers, dezgropând ca un arheolog constiincios chipul urâteniei tale, construindu-l chiar, la nevoie. Apoi, conform cu noile concepte ale "psihologiei revolutionare", te pândesti cu atentie, încercând să-ti dai seama care dintre defectele tale se exprimă la un moment dat. Acest lucru îti va da teribilul sentiment că tu esti păpusarul care mânuieste miile de păpusi ce-i sunt legate de degete. Când uiti de tine însuti, o păpusă care se dovedeste dominantă în acel moment îti ia locul si tu te trezesti "mânuit" de ea. E un joc subtil al puterii si controlului. Dar (aici e aici!) nu trebuie să-ti urăsti păpusile si să le distrugi, deoarece fiecare păpusă are două fete: un defect psihologic tine captivă o virtute. Iar treaba noastră în asta constă, să ne eliberăm virtutile din defecte, nu să le inventăm si să ni le însurubăm în minte.
Eu am să vă spun cinstit că m-am cam săturat si că toată povestea asta îmi seamănă a alergare în jurul cozii, într-un efort zadarnic de a o prinde. Nu mai cred în reguli si în solutii psihologico-ezoterice. Înclin spre echilibrul mai mult sau mai putin stabil, acela în care reactiile trebuie să existe, dar să fie adaptate circumstantelor si cinstite în raport cu fiecare. De exemplu, dacă acum câtiva ani, în timp ce urmam un curs în domeniu, o colegă nu mi-ar fi rănit amorul propriu exact în săptămâna în care aveam ca temă practică "nereactionarea la reprosuri", probabil as fi "ciufulit-o" putin si am fi rămas prietene. Dar eu am zâmbit, am izolat-o în capsula antiseptică a repudierii si, fără nici un cuvânt, am azvârlit-o în spatiu. Mult mai târziu, într-o seară, stând pe scaun si asteptând să înflorească toate boabele de porumb în ceaun, mi-au răsunat în minte întrebarea mea, adresată cu inima strânsă celui care urma să-mi devină sot: "Începi să-mi descoperi defectele, nu-i asa?" si răspunsul lui plin de iubire: "Da, si nu mă deranjează..."

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran