Cand dispare pasiunea?

She spune:

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

DANA26 spune:

Foarte frumoasa poezia.
She

DANA

silvi_2005 spune:

Ma incitat si pe mine subiectul acesta, eu sunt impreuma cu sotul meu de 6 ani si casatoriti suntem doar de patru. Mi-am pus si eu intrebarea unde se duc fluturasii....sunt o fire destul de pragmatica si am studiat "logic" si aceasta problema. Parerea mea ca acei fluturasi sunt feromonii care ne dau peste cap la inceput, ne cresc tensiunea si ne coboara sangele in talpi, e un fel de strigat al pasiunii din noi. Cu timpul, sangele urca la locul lui...inima bate normal, tahicardic de nervii produsi de jumatatea draga...nostalgic cand ne amintim ce frumos era candva....cred ca lipsa si dorul de feromoni activi imping si persoanele casatorite in escapade conjugale...care se termina prost intotdeauna.
Mie chiar imi venea sa-i dau in judecata pe producatorii de filme care afisau pe ecran o iubire aprinsa, cu saruturi pasionale care dura din adolescenta pana la pensionare. Asta a fost pana am vzut filmul "Story of us" superb filmul, cu oameni casatoriti, cu copii si proble, care se cearta si se impaca si se iubesc. Asta e cred in orice casniciesi atunci care ar fi solutia, ce facem cu fluturasii? Eu una am gasit ceva solutii, poate voi aveti mai multe, eu vi le spun pe ale mele:
- mergem in concediu neaparat in fiecare an, intr-un loc dragut,
- desi rare sunt binevenite cateva zile in care nu ne vedem, pentru ca ni se face dor unul de celalalt,
- ne aniversam intotdeauna principalele evenimente din viata de cuplu,
- ne certam din cand in cand, pentru a ne putea impaca si a ne racori,
-incercam pe cat este posibil sa ne pastram frumosul din noi, eu ma straduiesc sa raman in limitele atractie fizice...ca pana la urma si asta e un mare adevar, asa conservi pasiunea ramanand atragator, pentru ca asta e natura umana iubeste frumosul, buna dispozitie si armonia.
Cam asta e ce am avut de spus, voi mai intra sa vad ce se posteaza deoarece mi se pare incitanta tema, Dana 26

Ana68 spune:

Interesant subiect....si ce ati postat...Dau si eu cu subsemnatu'

Sa va spun cum e cu mine:am clipe cand imi vine sa ii crap capatana si clipe cand numai cand ii vad ocii aia albastrii ma fastacesc toata....stiti voi chestia cu udatul si fluturasii...Per total?As suferi cumplit daca n-am mai fi impreuna,dar in nici un caz nu i-as spune sa se intoarca.
Eu n-as putea spune ca pasiunea a disparut...Recunosc ca ne-am obisnuit al naibii de tare unul cu altul,ne respectam,nu luam decizii fara a vorbi impreuna inaite,indiferent de deciziile care trebuie luate...
Cred ca faptul ca e de ajuns sa se uite la mine intr-un anume fel si sa simt ca imi transpira brusc palmele sau sa il privesc eu cumva anume si sa il vad cum ingusteaza ochii si se apropie de mine sa ma imbratiseze si sa imi sopteasca la ureche....eu inteleg ca inca exista pasiune intre noi...Poate conteaza ca suntem impreuna de aproape 5 ani?Se pune ca amandoi am trecut deja prin cate o casnicie?

Va doresc mult bine si sa aveti parte de iubire!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Diego spune:

iubirea se transforma si pasiunea la fel! Devenim impreuna peroane noi si ne contopim unul in altul cunoscand din ce in ce mai bine persoana in care fara a pune conditii ne-am anulat. Si iata ca asa cum, atunci cand te vezi in oglinda zilnic aproape ca nu mai vezi nici defecte nici calitati, incepem a-l privi pe sotul nostru ca pe noi insine si devenim una cu el. Da, fara focuri de artificii ce frumoase sunt, nimic de zis dar nu incalzesc; ci cu jarul si focul care depinde si de noi in arderea sa. Eu spun ca momentele de pasiune se nasc in doi fiecare ajutand la creerea lor.
Ciao Cristina


ioana

Ramona J spune:

Foarte frumos spus si e adevarat.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

cipcipcip spune:

Io sint de parere ca chestia cu storsul cosurilor si epilatul omoara rau de tot pasiunea, adica poate la unii merge, dar eu m-am ferit mereu sa-mi transform barbatul in "prietena", evit sa ma vada boita cu masti pe fata si cu parul nespalat sau mai stiu eu ce, si nu l-as pune in viata mea sa ma epileze sau sa ma vopseasca pe cap sau altele de genul, pentru asta am prietene si prefer sotul sa ma vada proaspata si gata aranjata. Umblu si eu in tricouri vechi prin casa si clar ca nu-s mereu ca scoasa din cutie, dar nu e acelasi lucru cu cosuri si epilari brrr.

In rest la noi pasiunea vine si trece, am perioade cind ma irita orice ar spune (o fi si PMS-ul de vina ) si perioade cind as sta numai agatata de el.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

Ramona J spune:

cipcipcip iar sint de acord cu tine. Eu cred ca pasiunea dispare atunci cind ii dam noi voie sa dispara. Ea trebuie intretinuta intr-un fel ca altfel trece ca orice lucru in viata.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

ymcar spune:

In ziua cand realizezi ca ani de zile ai dat tot sufletul fara a primi mare lucru, doar sperand ca odata si-odata va fi si bine si anii au trecut si speri complet aiurea si revii cu picioarele pe pamant si iti dai seama ca ti-ai distrus singur viata. Cand realizezi ca nici macar nu ii poti reprosa nimic celui de langa tine, singura lui vina fiind ca este foarte diferit de tine sau de ce ti-ai dori tu. Si ca nu mai este nimic de facut decat sa traiesti ca o planta si sa iti zici tot timpul...

My life stinks

Ramonika spune:

pasiunea nu poate tine toata viata cand esti cu aceeasi persoana. intr-un fel e normal sa dispara.
acuma depinde cat de multa importanta dai acestui lucru. sunt persoane care pot trai foarte bine si fara "pasiune", dar sunt si persoane care nu se pot lipsi de ea.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor