COPIL PREA TIMID
am un mare of .am un baiat ff timid ,cateodata nus tiu cum sa ma port cu el. la sc cand striga catalogul zici ca pica cerul pe el. plange cam din orice ,sunt tare ingrijorata.daca si voi aveti un copil timid astept sfaturile voastre cu mult interes.
la scoala abia raspunde la lectii ,invatatoarea mi-a spus ca este ff cuminte in schimb acasa recupereaza .
Raspunsuri
roxy spune:
buna , am si eu un copil timid , putin spus , dar care inca nu merge la scoala.Deci odata cu cresterea nu se schimba?
Eu asa speram ,pentru ca oricat as incerca sa-l conving ca nu pateste nimic daca incearca ceva fara sa fie cineva langa el ,sau chiar daca cade putin nu e sfarsitul lumii ,nu face , si de cele mai multe ori tot la miorlaituri ajungem .M-am purtat si cu frumosul si cu impinsul de la spate , dar daca nu vrea , e jale.Doar daca il super lingusesti ,cu cat e el de priceput cand face ceva , cu cat te minunezi ca a avut el curaj sa faca aia , de parca inventase roata ...dar nu poti tot timpul sa fii laudativ ,trebuie sa faca si fara linguseala .Deci si eu ma confrunt cam cu aceleasi probleme ,nu mai zic ca parca il mananca copii la gradinita daca se joaca mai violent , mai cu tipaturi ,asa cum se joaca ei de obicei ,si prefera compania celor mai linistiti asa ca el, care de obicei sunt si mai mici ca varsta si nu prea imi convine asta da nu am ce sa fac.Chiar ma gandeam ce va face la scoala cand cel putin in pauze e un adevarat vacarm si lui nu prea ii place galagia.
Deci nu te-am putut ajuta cu nimic ,astept si eu cu interes ce iti vor raspunde fetele , poate ma inspir si eu.Succes la scoala micului elev.
Roxy mamica lui Cristi(05 iunie 2000)
huianur
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy
soarenistor spune:
multumesc pt raspuns.
se zice ca da ,cu cat creste se schimba .
Este o fire care daca il iei cu binisorul face ce-i spui ,dar daca il iei putin mai tare gata nu mai fcai nimic cu el ,plange pana adoarme .
cateodata ma scoate din sarite cu ,,metoda '' lui dar ma aptin .
daca il incurajezi ,e ff fericit si face de buna voie .
ii spun,, hai sorin tu esti cel mai destept copil ,stiu ca poti ,hai sa mai incercam si de data asta ,,si vad pe figura lui un zambet care - i da un avans sa mai faca un pas.
ce ma doare pe mine e ca ,acasa cu mine face singur exercitiile si la scoala ,pauza .imi spune daca doamna tipa la mine ca nu e bine ?
invatati-ma voi cum sa ma port cu el .cum sa -l iau cand nu vrea sa faca ce-i spun.
uneori cand il pun sa citeasca ,plange si trebuie sa -l iau cu frumosul ,hai sa citim ca dupa aceea iti iau asta si asta sau mergem in cora etc.cred ca nu procedez bine .
invatatoarea mi-a zis ,,este ff cuminte exagerat de cuminte dar cand il pun sa raspunda la lectie e mutulica ,mergeti cu el la psiholog ''
hm de ce la psiholog ?nu are pb mintale .
in rest acasa si oriunde merg e altfel,comunicativ ,etc.
invatati-ma voi cum sa -l iau poate il scot din timiditate.
mii de multumirii
adda spune:
Eu cred ca invatatoarea e mai severa si-l inhiba, ca sa zic asa. Din moment ce baietelul iti spune ca-i este frica sa nu tipe doamna la el, inseamna ca are niste antecedente.
Eu am fost un copil tare timid (nici acum nu sunt foarte curajoasa, dar m-am schimbat mult si asta de cand m-am casatorit, datorita sotului meu care ma incurajeaza tot timpul)
Cand eram scoasa la lectie imi batea inima rau de tot, ma inroseam, ma balbaiam, abia puteam sa vorbesc de emotie, mi-era frica, desi invatam acasa si-mi faceam lectiile.
Nu sunt psiholog, dar cred ca trebuie sa-ti incurajezi cat mai mult copilul si asta in mod constant, sa-l faci sa inteleaga ca nu-i un capat de tara daca invatatoarea mai tipa la el sau daca mai face vreo greseala, daca ia un 8 in loc de 10 etc. Eu nu am fost incurajata de parintii mei; ei mereu imi spuneau ca stiu ca eu invat si o sa iau note bune mereu si vaaaaai, ce mult ma stresa chestia asta pentru ca nu vroiam sa-i dezamagesc. Ei nu-si dadeau seama ca mai adaugau un factor de stres pe langa timiditatea mea :))
adda spune:
Uite aici o povestioara (am gasit-o recent pe un forum si mi-a placut mult) pe care, poate, ar fi bine s-o citesti baietelului tau (adaptata pentru varsta lui, ca s-o inteleaga) poate mai capata ceva incredere in el Ii spui sa-si imagineze ca el e broscuta care ajunge in varf de fiecare data cand i se face frica sa faca un lucru.
ALEGORIA BROSCUTELOR
A fost odata un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Totusi, dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!” sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!”
Broscutele incepura sa abandoneze cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe.
Spectatorii continuau sa strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!”
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau, doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului.
Asa a aflat ca..........
BROSCUTA INVINGATOARE ERA SURDA!!!
Morala?
Nu asculta niciodata pe oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci: Fii mereu optimist!
Si, mai ales, fii pur si simplu surd cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!
soarenistor spune:
nu va dati seama cat de mult afacut pt mine raspunsurile voastre.multumesc fff mult .trebuie sa ma documentez ff mult ca sa stiu cum sa -l iau .
da ,sa sti ca ai dreptate ,invatatoarea este ff severa vrea ca toti copii sa fie standard .
of cand il intreaba ceva numai ce -l vezi ca se pierde isi freaca mainile ....poate seamana cu mine si eu eram timida .
mai astept raspunsurile voastre .
sanziana72 spune:
Nu ai putea sa ii schimbi invatatoarea ? E foarte important la aceasta varsta cu ce oameni vine in contact.
Invatatoarea mea era destul de dura si ii mai pleznea pe copii. Eu eram o fetita cuminte si nu am incasat-o, dar imi era de ajuns sa vad ca ii plezneste pe ceilalti ca sa ma stresez si sa imi piara tot entuziasmul.
Mai este vorba si de afinitati. Din cate povestesti copilul este stresat si mi se pare o varsta prea frageda ca sa fie deja supus la asa ceva. S-ar putea sa ramana si cu o aversiune pentru invatatura si pentru sefi.
Eu totdeauna am invatat muuult mai bine la materiile unde imi placeau profesorii si sunt si cele pe care le-am ales ca sa imi continui studiile.
Psihologul nu este numai pentru probleme mintale, ci si pentru cele emotionale si ar putea sa il ajute. S-ar putea ca baiatului tau sa ii fie mai usor sa ii spuna anumite lucruri psihologului decat tie, pentru ca un psiholog e o persoana neutra, pe cand tu ai anumite asteptari de la copilul tau, el nu vrea sa te faca sa suferi si intervin niste blocaje emotionale. Un psiholog are si experienta in probleme din acestea si ii poate indica niste modalitati de comportament care sa il ajute.
Sa cresteti mari si curajosi!
andanii spune:
quote:
Originally posted by adda
Uite aici o povestioara (am gasit-o recent pe un forum si mi-a placut mult) pe care, poate, ar fi bine s-o citesti baietelului tau (adaptata pentru varsta lui, ca s-o inteleaga) poate mai capata ceva incredere in el Ii spui sa-si imagineze ca el e broscuta care ajunge in varf de fiecare data cand i se face frica sa faca un lucru.
ALEGORIA BROSCUTELOR
A fost odata un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Totusi, dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!” sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!”
Broscutele incepura sa abandoneze cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe.
Spectatorii continuau sa strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!”
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau, doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului.
Asa a aflat ca..........
BROSCUTA INVINGATOARE ERA SURDA!!!
Morala?
Nu asculta niciodata pe oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci: Fii mereu optimist!
Si, mai ales, fii pur si simplu surd cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!
super alegoria broscutelor, o sa o citesc si la al meu copil in varsta de 8.5 ani .... din cauza timiditatii copii din clasa fac glume pe seama lui , ca e plangacios, ca se supara imediat ... el astfel isi ascunde timiditatea .... greu este cu un astfel de copil
m-am gandit la un moment dat sa il duc la doctor dar spunea ca o sa se schimbe si nu o sa mai planga la orice provocare de-a colegilor.
ANDANII
claudia_2803 spune:
Fetelor, fata mea cea mare, Laura are 5 ani. Din septembrie anul trecut merge la scoala. De atunci si pana acum nu i-a auzit nimeni vocea in clasa!!! Invatatoarea o iubeste foarte mult, se joaca cu ea in pauze ... doar doar o reusi sa scoata de la ea macar un cuvant. NIMIC!!! La after-school are 4 fetite cu care vorbeste. A inceput cu una, pe urma inca una si tot asa. Acasa e un copil normal, ma rog de ea sa taca 5 minute dar fara succes.
Directoarea scolii este foarte de treaba, se implica mult sa ne ajute. Acum suntem pe lista de asteptare sa o vada un psiholog pentru ca mai mult ca sigur sufera de MUTISM SELECTIV si va avea nevoie de terapie. Astept cu nerabdare programarea.
Claudia, Melissa & Laura
claudia_a spune:
Draga mea, psihiatrul e pentru probleme mintale, psihologul este "Observatorul fin, dotat cu capacitatea de a sesiza şi de a analiza viaţa sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc (DEX)"... avem prostul obicei sa confundam termenii si sa ne fie rusine sa mergem la un specialist ca ce o sa zica lumea ca sunt nebuna.... Nici pe departe... posibil ca puiul tau sa fie inhibat de ceilalti sau de modul de comportament al invatatoarei, si atoate acestea imbinate cu modul de protectie de acasa: unde face numai daca i se promite cate ceva ce isi doreste! A prins faza ca-i merge si pe acest fond de cocoloseala si-a dezvoltat sentimentul ca nu e un capat de tzara daca el sta si asteapta ceva , sau daca mama face in locul lui altceva... Toate au o pornire, iar rasfatul si posibilitatile de a oferi copiilor totul aparute in ultimul timp, de multe ori ajunge in extreme: ori asa cum e baietelul tau (introvertit, emotiv, dependent) sau in extrema cealalta, opusa: copilul foarte rasfatat, care nu stie de bunul simt, cu obraznicie de te da jos din picioare, dezinvolt si cu acelasi concept ca totul i se cuvine...
Eu as recomanda invatatoarei sa faca niste activitati prin care fiecare sa-si puna in valoare ce are mai bun (imi aduc acum aminte ca pe vremea mea era: lucrul manual, ieseam in curtea scolii sau in cartier si faceam curatenie - strangeam frunzele, hartiile..., mergeam la cinematograf impreuna cu clasa - erau clasicele bilete de 3 lei , mergeam la teatru - totul era organizat - ma gandesc ca ar incepe o alta comunicare intre colegi si invatatoare si baietelul tau... sau aveam cate o ora pe saptamana (in clasele 1-4)in care ne zicea ca nu ne asculta si luam culegerea de matematica sau abecedarul si citea cine voia, faceam exercitii cine si cum voia la tabla, ne opream in mijlocul exercitiului si prelua alt coleg... si era tare frumos... si ne apropiam...alta era atmosfera apoi cand ne striga la alta ora din catalog...
Asta e parerea mea, nu sunt specialist dar stiu din experienta cum ne simteam bine la scoala, fara sa mergem stresati ca luam note mici ... Pacat ca nu mai este ca vremurile alea, asa amarate cum erau ele...
Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica
Ramona J spune:
Si fiul meu e destul de timid si o fire mai sensibila. Eu il incurajez mereu si il laud pentru fiecare reusita (nu generalizind ca e destept, frumos - mai la subiect).
Copiii astia au nevoie de mai multa atentie. Nu stiu in ce masura reusim sa-i schimbam daca asta e firea lor. Dar daca le dam un pic de incredere in ei le va fi un pic mai usor.
Eu nu il feresc de situatiile mai grele, incerc sa-l ajut sa le depaseasca. Nu cred ca ii ajutam pe copii daca ii protejam prea mult.
The best thing you can do for your children is to love your wife.