singuratatea in doi...
Raspunsuri - Pagina 15
MissParker spune:
Elle, annmary77, incognito, am citit si eu povestile voastre si nu-mi revin. Oare cate lovituri si suferinta suntem in stare noi, femeile, sa induram din iubire? Pana unde merge sacrificiul de sine? De ce oare exista atat de multe femei care nu sunt constiente de cat valoreaza si cat merita in aceasta viata? De ce se lasa manipulate, controlate, umilite, in loc sa-si recapete libertatea si sa caute iubirea acolo unde exista iubire? De ce atat de multe femei merg sa-si potoleasca setea la izvoare uscate si nu sunt in stare sa vada ca acele izvoare sunt secate?
Of, Doamne... Viata asta e asa scurta, fetelor, nu merita sa v-o sacrificati pentru cineva care nu va iubeste. Adunati-va curajul si speranta si cautati-va fericirea in alta parte!
Va doresc un Paste fericit 
si mult curaj pentru a lua deciziile importante din viata voastra si a copiilor vostri!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
incognito spune:
Elle_seb,Annmary77,Pisimuky,MissParker-va multumesc.HRISTOS A INVIAT!Sa avem parte de sanatate si numai lucruri bune,alaturi de intelepciune si forta sufleteasca.Eu am ales pentru mine azi sa stau singura,ce-i drept este cea dintii zi de Pasti din viata mea pe care o traversez asa.Noaptea ce a trecut am lucrat,sint foarte obosita si nu ma simt in stare sa le ofer copiilor mei tot ceea ce merita intr-o zi ca aceasta,tocmai de aceea am rugat-o pe mama mea sa-i ia cu ea astazi,ACASA,acolo unde am crescut eu cu atita dragoste linga mine si unde,de fapt,au deschis si ei ochii cum s-ar spune.Nu stiu daca am facut tocmai bine dar...dar cred ca nu avea sens ca ei sa ma suporte asa-obosita,tacuta.I-am vazut dimineata,i-am pupat,am ciocnit un ou rosu din cele vopsite impreuna cu ei,au fost bucurosi ca merg cu bunica.MissParker imi permit sa devin ecoul spuselor tale si ziua aceasta sa fie,zic eu,asa cum ai spus-inceputul de a avea mult curaj pentru a lua deciziile importante din viata noastra si a copiilor nostri.
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by incognito
Elle_seb,Annmary77,Pisimuky,MissParker-va multumesc.HRISTOS A INVIAT!Sa avem parte de sanatate si numai lucruri bune,alaturi de intelepciune si forta sufleteasca.Eu am ales pentru mine azi sa stau singura,ce-i drept este cea dintii zi de Pasti din viata mea pe care o traversez asa.Noaptea ce a trecut am lucrat,sint foarte obosita si nu ma simt in stare sa le ofer copiilor mei tot ceea ce merita intr-o zi ca aceasta,tocmai de aceea am rugat-o pe mama mea sa-i ia cu ea astazi,ACASA,acolo unde am crescut eu cu atita dragoste linga mine si unde,de fapt,au deschis si ei ochii cum s-ar spune.Nu stiu daca am facut tocmai bine dar...dar cred ca nu avea sens ca ei sa ma suporte asa-obosita,tacuta.I-am vazut dimineata,i-am pupat,am ciocnit un ou rosu din cele vopsite impreuna cu ei,au fost bucurosi ca merg cu bunica.MissParker imi permit sa devin ecoul spuselor tale si ziua aceasta sa fie,zic eu,asa cum ai spus-inceputul de a avea mult curaj pentru a lua deciziile importante din viata noastra si a copiilor nostri.
Adevarat c-a-nviat!!
Pentru mine au fost sarbatori cu adevarat reusite, mai mult timp petrecut cu baietelul meu care fost tare fericit ca am stat cu el acasa, l-am dus la Zoo, la terasa la mititei, l-am plimbat prin Herastrau, prin vizite pe la rude, ce mai, fi-miu a petrecut pe cinste si noi pe langa el!
Si planific s-o comitem mai des
Va pup pe toate!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
incognito spune:
Sint treaza si la ora aceasta.Nu pot dormi.Am avut citeva zile la rind nu urite,altfel...complet goale.Nu ne vorbim aproape deloc.Am inceput sa ma simt rau fizic.Suport din ce in ce mai greu tacerile acestea.Joi am fost amindoi plecati la serviciu.A venit tirziu si baut destul de bine.Dupa ce se parea ca a renuntat.M-a dat si nu prea m-a dat peste cap.A bijbiit prin bucatarie,a spart o farfurie din greseala si vazind ca se descurca greu a renuntat la toate si s-a culcat.Simbata dimineata(a lucrat vineri noapte)a ajuns de la serviciu pe la prinz,tot baut.M-a anuntat cu nonsalanta ca la miez de noapte are o actiune suplimentara la serviciu si pleaca din nou.Bineinteles ca de data asta m-am pierdut cu firea bine de tot si i-am dat citeva replici taioase.Deci acum este plecat.El stie unde.Am senzatia ca o luam de la capat.Oricum nu rezolvasem mare lucru.Nu cred ca mai rezist mult asa.Nu este dispus ori nu se pricepe sa comunice cu mine,nu inteleg.Spre exemplu azi cind m-a anuntat ca va pleca la miez de noapte si m-am revoltat mi-a mai spus doar-Daca iti convine bine,daca pricepi bine,daca nu...Nu am ce sa-ti fac!Auzi?NU AM CE SA_TI FAC!Halal ajutor!Halal sustinere emotionala!Incercare de apropiere...Am impresia ca se tot tine la distanta torturindu-ma cu tacerile interminabile ori impotrivirea catre orice dialog direct la problemele noastre pentru a-si recistiga libertatea de dinainte,pentru a se intoarce la aventuricile lui.Si mie ce-mi pasa atit?Ce naiba mai astept?Ce mai sper?Ce mai vreau sa indrept?Cum?Sint bolnava de-a dreptul.Am inceput sa ma gindesc sa plec la parintii mei,inapoi.Cu toate ca si acolo acasa sint un pic lucrurile incurcate in sensul ca s-au intors si bunicii din partea mamei mele care sint batrinei si au nevoie de mult ajutor,dar...casa e destul de mare,ne poate cuprinde pe toti.Doamne,sint atit de obosita!Si nesigura,dezorientata.Voi,oare ce mai faceti?ANNMARY trebuie sa fi nascut deja.Oare stie cineva ceva?Va pup pe toate.
Elle_seb spune:
Incognito, tot tumultul asta interior si tot chinul asta sufletesc prin care treci este extrem de nociv si de coroziv... ca sa zic asa. Stiu cum este pentru ca am trecut si eu pe acolo. Dupa ce m-am linistit cu toate gandurile negre, dupa ce m-am detasat emotional de tot ceea ce-mi facea rau, dupa ce am descoperit ca pot trai si pot fi eu separat de relatia mea cu el, abia atunci am putut lua decizia despartirii. Si oricum, la momentul la care am luat decizia asta am fost sigura ca am ales bine. Si am luat decizia asta cu inima impacata. Nu in urma vreunui impuls de moment.
Atunci cand vei fi impacata cu tine, atunci vei putea lua decizia corecta.
Indiferent care va fi accea.
Dar avem o singura viata si datoria de a face ce trebuie cu ea.
Te pup!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
annmary77 spune:
Buna,din nou dupa ceva timp!!!
Am nascut pe 31.03.2007 o mica minune blonda cu ochi albastri.Nu am mai scris pt ca am stat in spital mai mult decat era prevazut pt ca bb a luat o infectie. Oricum am trecut cu bine de perioda aceea iar acum suntem din nou acasa.
Incognito imi pare rau pt starea de "razboi psihologic " de la tine de acasa. Incearca si tu sa fii la fel de detasata cum pare sotul tau.
Nu iti faci rau decat tie.Nu te mai chinui sa mentii o relatie care te seaca de puteri.Daca va e scris sa fiti impreuna in continuare veti fi, totul va fi bine. Daca nu asta e !Dar ca sa aveti o relatie trebuie sa fiti doi care sa doriti asta. Iar mie sincer sotul tau nu imi da impresia din ce scrii ca ar vrea asta atata timp cat tu insisti sa discutati despre probleme iar el te ignora. Ai incercat si tu metoda lui??? Nu mai insista , ignora-l nu mai discuta cu el decat strictul necesar. Poate atunci va vrea el sa discutati.
claudiakb spune:
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Salut! Ce sfat dati unei mame care ar suporta orice de teama ca in cazul unei separari si-ar pierde copilul? Sunt de-a dreptul descurajata. Norocul meu ca mi-am pastrat locul de munca, caci dorinta lui a fost sa raman casnica; insa salariul meu e mic si in cazul in care ar trebui sa parasesc locuinta nu as avea unde sa merg. Chiar sunt la capatul puterilor.
Chiar daca e cu bataie lunga, parerea mea este sa amani despartitea pana la momentul la care iti vei putea lua viata in maini si copilul la tine. Pentru ca teoretic sunt sanse sa-l dea sotului, daca acesta are, in comparatie cu tine - posibilitatea de a creste copilul.
Fa o specializare, schimbat-ti jobul, persevereaza pe plan profesional si rezultatele nu vor intarzia sa apara. Putere multa iti doresc!!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Gabi_K spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Salut! Ce sfat dati unei mame care ar suporta orice de teama ca in cazul unei separari si-ar pierde copilul? Sunt de-a dreptul descurajata. Norocul meu ca mi-am pastrat locul de munca, caci dorinta lui a fost sa raman casnica; insa salariul meu e mic si in cazul in care ar trebui sa parasesc locuinta nu as avea unde sa merg. Chiar sunt la capatul puterilor.
Faptul ca ai salar mic nu inseamna ca pierzi copilul.
Nu ai unde merge? Parinti, rude, etc?
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
claudiakb spune: