ziua cea mai grea a sosit...
Raspunsuri - Pagina 2
CristinaT spune:
artar, am citit mesajul tau si am plans...cum n-am mai plans demult. Sper sa nu mai plangi maine. Am sa ma gandesc la tine poate iti dau putere, repetati intr-una ca nu-ti pasa poate ca te va ajuta. Maine ma gandesc la tine. 
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006 
delphin spune:
Artar,suntem alturi de tine si i-ti tinem pumnii pt. maine.
E ingrozitor prin ce treci, tradare pe toate planurile,insa tie personal i-ti ramane ceva...baiatul. Pt. el esi si vei fii finta cea mai importanta pe lumea asta. Raza lui de soare! O vorba romaneasca zice: "Tati cati c....i,mama numai una".
Cand simti ca nu mai poti,gandestete la puiul mic. La iubirea pe care i-o porti. Si zambeste!
Ia niste Magne B6 cand pleci de acasa. Chiar si inainte de a pleca. daca ai in casa,ia de acum. Te va calma!
Curaj!
http://community.webshots.com/user/delphinoi
http://community.webshots.com/user/sebilus
artar spune:
Tocmai m-am trezit...Impropriu zis trezit....Am dormit pina pe la vreo trei si asta ca am luat o pastila dar stesul e prea mare si mai mult nu s-a putut...Mi-am facut o cafea si ma uit pe geam cum ploua...La depresia mea vremea asta mai lipsea...Poate o fi cu noroc si asta va fi inceputul unei noi vieti mai bune si mai bogate sufleteste...
La ora 10 e procesul..Am sa incerc sa ma bibilesc sa arat cit pot mai bine...Nu m-a vazut de 6 luni si as vrea sa simta diferenta de 6 ani in plus pe care ii are EA fata de mine...Dupa ce am nascut si ma facea grasa ca o vaca aveam 81 Kg la 1,70 m, cind a plecat aveam 70 kg, azi am 64 kg...M-am tras ca lupta de clasa cum imi spunea un amic...am sa incerc sa profit de asta...
Nu se poate sa nu te incerce un sentiment de nostalgie pt vremurile bune, un sentiment de neputinta pt anii irositi in zadar si unul de vinovatie ca asa ceva s-a petrecut sub ochii mei si am tratat totul ca pe o camaraderie a lor(asa cum spunea cineva despre o verisoara de a ei care este f apropiata de sotul ei..)....
Incerc acum la sfirsit de drum sa vad unde am gresit si cit de mult...a fost si ea maritata 10 ani si a fost lasata pt alta..I-am fost aproape in clipele alea cind hohotea, lua pastile cu pumnul, nu stia ce sa faca si uita ce facea...Incet, incet a iesit din marasmul acela si a inceput o relatie ba cu unul, ba cu altul..nimic condamnabil in toatea astea..Avea 34 de ani si era f firesc sa-si gaseasca pe cineva...Dupa ce am ramas insarcinata,EL fiind plecat si eu la pat si ea m-a ajutat cu diverse cumparaturi, medicamente(mama era bolnava si eu eram singura intr-un oras...), m-a dus la dr,eco cind aveam nevoie...Mi-a venit "sorocul", ea m-a dus la spital, a stat cind am nascut..m-a ajutat si ea f mult.Apoi a venit EL si m-a vazut grasa ca o vaca, cu un copil care urla toata noaptea desi Robert avea 5 luni si ce era mai greu trecuse dar el ce stia?...A venit botezul cind a venit imbracata f sexi,are un corp frumos, eu eram ca un balon...In acel moment stiu ca ea nu avea inca o intentie dar el cred ca deja incepuse sa faca niste comparatii....A mai trecut un voiaj, inca un an, eu mai slabisem dar nu eram disponibila sa merg in bar7uri si discoteci asa cum voia el..Si ea era tot timpul acolo...intr-o gasca mare dar....Cu buricul gol,cu tricouri mulate...Nu aveam nimic de comentat sau de reprosat..Era perfect normal..era o femeie de 37 de ani care vroia cu disperare sa se marite si sa faca un copil si facea tot ce putea ca atraga atentia...Stiu ca EL ridea:uite la ea cit e de disperata...a incercat sa o cupleze cu prieteni de-ai lui..nu a vrut nici unul pt ca ii citea disperarea pe fata...Pina la urma s-a indurat EL, PT CA AU PREOCUPARI COMUNE asa cum mi-a spus ea acum citeva zile cind mi-a spus ca nu intelege ce am sa-i reprosez....M-a busit risul, hohote de ris si i-am inchis telefonul...(ma sunase el,vorbeam de partaj etc si m-a intrebat cinic daca nu vreau sa vorbesc cu ea...I-am spus ca da, nu vorbisem de 6 luni,i-am spus ce aveam de spus f frumos, ca o doamna dar la obiect si cind la urma m-a intrebat asta am realizat ca diferenta de nivel e prea mare si am vorbit degeaba...)
Asta a fost vineri...Simbata dimineata m-am dus la parintele care ne-a cununat si care ne stie...Am simtit nevoia sa o termin acolo unde am inceput...I-am spus si aproape a plins...Se intreba unde a fost Dumnezeu cind el a savirsit cununia si s-a rugat ca ce a hotarit Dumnezeu omul sa nu strice...Se framinta si spunea cit de perfecta e lucratura diavolului...Mi-a parut rau ca l-am amarit asa de tare pt ca a am simtit ca a luat-o ca pe un esec personal si nu era asa...Oricum am plins in hohote acolo, m-am racorit,eram numai noi si Dumnezeu si mi-a fost mai bine dupa asta...Cind am plecat mi-a spus ca nu-i este mila de mine, ca eu traversez desertul acum dar ca voi ajunge la capatul drumului si ca nici ea nu este vinovata, ea este doar o ispita ca atitea pe care le intilneste omul in viata...De el ii este mila pt ca sufletul lui este pierdut si ca el a fost cel care si-a luat angajament fata de mine si de copil in fata lui Dumnezeu...Asta e e perspectiva bisericeasca..A mea e un pic diferita dar m-a ajutat cit de cit...
Ma duc sa ma aranjez, sa iau un eurovita antistress si cu Dumnezeu inainte...ca inapoi nu se mai poate si oricum tare e greu si negru drumul pe care l-am strabatut pina aici!
Va multumesc la toate cele care imi sunteti aproape si m-ati incurajat...E mai usor cind stii ca ai pe cineva in spate care te sustine!
Oana
Adrianai spune:
Cum spune o vorba veche Orice sut in fund e un pas inainte.
Felicitari pentru curajul pe care il ai de a-ti oferi un nou inceput.
Si chiar daca pare banal Timpul e un bun vindecator.
Bafta
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
CristinaT spune:
Oana, doamne fereste ce om... ce oameni... se merita unul pe altul. daca stau sa ma gandesc mai bine, pentru tine este mai bine ca s-a terminat acum decat mai tarziu, acum cand inca esti tanar si-ti poti reface viata. Stiu ca vei fi frumoasa, esti atat de slaba. Sa incerci sa te mentii. Iti tin pumnii, acum probabil ca ai intrat! Bafta!!!
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006
She spune:
quote:
Originally posted by artar
Asta e e perspectiva bisericeasca..A mea e un pic diferita dar m-a ajutat cit de cit...
Ma duc sa ma aranjez, sa iau un eurovita antistress si cu Dumnezeu inainte...ca inapoi nu se mai poate si oricum tare e greu si negru drumul pe care l-am strabatut pina aici!
Va multumesc la toate cele care imi sunteti aproape si m-ati incurajat...E mai usor cind stii ca ai pe cineva in spate care te sustine!
Oana
Si eu ma gindesc la tine.
KUKI spune:
Artar
Ma gandesc la tine cu drag, esti singura persoana demna, sincera, puternica si cu sufletul si constiinta curate din triunghiul asta.
Fruntea sus, n-ai pierdut mare lucru. Dimpotriva.
fannna2003 spune:
artar iti doresc sa fii tare!!...nu esti tu cea care a pierdut...EL a pierdut si asa o sa fie piedut mereu...sper sa-l lumineze DD si pe tine deasemeni...poate nu e totul pirdut...iar "pretena"..."fereste-ma doamne de prieteni ca de dusmani ma fersc singur"
Elena
zanazanelor spune:
Artar, iti doresc sa fii puternica si sa nu uiti nici o clipa ca faci toate astea pentru tine si copilasul tau...
numeioana spune:
Stii cum se spune: iti dai seama de ce ai avut abia dupa ce ai pierdut totul. Asa se intampla mereu. Sotul tau isi va musca buzele si va regreta toata viata ce a facut.Importanti sunteti tu si copilul. E greu, dar sunt convinsa ca o sa te descurci si o sa gasesti un barbat care sa te aprecieze cu adevarat. Fii puternica! Sunt si eu alaturi de tine!
Ioana