Cand langa tine se afla o femeie tanara...

dragele mele,am pus subiectul asta aici pentru ca nu am stiut exact unde sa-l incadrez...
ar putea fi chiar si o pagina din jurnalul meu,pe la care promit sa revin in curand.
ideea este ca langa noi doi(sotul meu si cu mine)se afla in imediata apropiere o fata tanara care mi-e verisoara.
am ajutat-o mult pe fata asta de cand a venit in bucuresti,cu casa,masa(a stat o perioada lunga la noi),am introdus-o in cercul nostru de prieteni si totul parea perfact.
relatia cu ea exista de cand a venit ea pe lume,mamele noastre sunt surori si extrem de apropiate.
s-au ajutat mult de-a lungul vremurilor iar eu am mostenit acest lucru,ajutand la randul meu atat pe ea,cat si restul familiei ei.
imi sunt extrem de dragi toti...
fata asta a crescut langa mine si s-a maturizat alaturi de mine...
si de aici incep problemele...
nu stiu,o fi diferenta de generatie(e cu vreo 13 ani mai mica decat mine,iar eu am acum 38...)
ea a dezvoltat in ultimii 5-6 ani o prietenie cu sotul meu pe care am considerat-o in regula pana cu doi ani in urma.
au fost studenti amandoi(sotul meu a facut scoala la batranete,cum imi place mie sa-i spun)la aceeasi facultate,au trecut prin examene impreuna si tot impreuna au sarbatorit fiecare succes sau au injurat profii cu acelasi entuziasm...
nu pot spune ca am vazut ceva gresit....
ea are un comportament insa atipic,in sensul ca este o fata inchisa in ea,care n-ar povesti desprea ea nici daca ai pica-o cu ceara,iar cu absolut toti barbatii se poarta la un mod extrem de camaderesc..
un mod care am simtit ca deranjeaza,mai ales pe prietenele mele care sunt toate maritate si mamici,asa ca mine...
sa ma intelegeti:nu face lucruri lipsite de bun-simt,dar afiseaza o disponibilitate,un aer prietenesc -calin,stiti voi genul:"eu nu am prietene,dar cei mai buni prieteni ai mei sunt barbatii"...
a inceput sa ma irite si pe mine,si datorita faptului ca am simtit ca sotul meu o trateaza diferit.
in sensul ca daca inainte(adica pana acum 2 ani) o trata cam ca pe o pustoaica lipsita de minte,acum o descopera...e o fata extrem de frumoasa,vesela,cu un simt al umorului usor grosier,care aduce cu cel al barbatilor...
ma deranjeaza!!!
asta e cuvantul!
fireste ca am iscat discutii cu sotul meu,de genul:de ce atunci cand intru eu in casa,seara,de la servici nu ti se lumineaza ochii ca atunci cand o vezi pe ea,sau de ce atunci cand iti vorbesc esti neatent,dar cand ea iti vorbeste ciulesti urechile si devii cavaler?

raspunsul?
cel pe care il si asteptam,nu stiu de ce mi-am batut capul sa-l mai intreb...probabil,de nervi...
esti nebuna,ti se pare!

si intr-adevar!
alte gesturi nu vad,sotul meu oricum e un tip prudent,si stiindu-ma colerica e cu ata mai atent!
nu mi se pare insa,fetelor!
lucrurile astea le simti,nu-i asa?
il vezi cand "infloreste"...
si-ti cade greu ca nu ai de ce sa te apuci si faci un scandal d-ala
sa se auda in tot cartierul...
am momente in care fierb ca o oala sub presiune...

si inca o chestie care contribuie la starea mea de nervi:
verisoara asta a mea(care mi-a botezat si copilul nr 2,asta asa,ca sa se stie...)are opinii foarte ferme:ce bine ca nu m-am maritat,ce grozav e sa fii singura,sa poti alege,eu nu as suporta asa ceva,as divorta un-doi,si ce daca exista copiii(asta apropo de faptul ca acum 2 ani eu si sotul meu am avut o cumpana grea de tot dar peste care am trecut incredibil,am fost amndoi la un pas de farama totul...dumnezeu insa ne-a ajutat!!!),si alte idei: despre cum ar trebui educati copiii(mei) ...

astea sa zic le-am mai rezolvat prin replici de genul:2cand o sa ai o relatie care sa dureeze ceva mai mult de o luna-doua,atunci sa vorbest" sau"can o sa ai tu copiii tai,sa ti-i educi asa cum consideri"...

cert este ca intre noi doua s-a instaurat un climat care, mie personal ,imi displace profund,in sensul ca mie mi s-a evaporat orice urma de incredere...iar ea are momente in care nu se sfieste se practice de fata cu sotul meu ironii la dresa mea...
sotul meu zambeste larg,apreciativ iar daca eu pun bot(in particular,pentru ca de fata cu ei ma abtin)zice ca nu intelege de ce m-am suparat...
ba chiar imi aduc aminte de o super-faza,petrecuta in momentele acelea de cumpana de care vorbeam mai devreme,cand mi-a marturisit
in replica la faptul ca ii reprosasem comportamentul prea apropiat atat fata de sotul meu cat fata de alti baieti de la noi din gasca,ei bine,mi-amarturisit ca de ea a depins la un moment dat ca situatia intre ea si sotul meu sa nu degenereze intr-o aventura...
am ramas masca,va dati seama...

acum,pe de alta parte,relatia mea cu sotul meu este una pozitiva,construim impreuna in continuare,il simt ca ma iubeste si ca e legat sufleteste de mine,de casa,de copiii nostri...
si cu toate astea nu ma pot opri sa nu ma gandesc ori de cate ori ea apare intre noi ...cat de simplu sunt ei,barbatii structurati,cat de usor sunt de manipulat,de mintit...


mi-e ciuda...
mi-e ciuda ca am ajuns aici..
mi-e ciuda ca ea a crescut si ca ma judeca aproape continuu,mi-e ciuda ca nu mai am incredere in ea si mi-a ciuda pe mine ca ma las bantuita de ganduri...
imi pare rau ca nu mai suntem atat de apropiate ,stiu ca asta nu va mai fi posibil si ca intre noi prapastia se adanceste...

stiu ca mesajul meu e lung...
si inca n-am dat poate toate detaliile...
astept comentarii,mai ales de la cele care poate au trecut prin asta...
cu drag

DADA30 spune:

Draga Irene asta e un semn bun si inseamna ca iti pasa si ca iti iubesti pote prea mult sotul.Se spune ca in dragoste daca nu exista putina gelozie nu exista nimic.Lasa la o parte incertitudinile ca ar fi ceva intre sotul tau si aceasta copila.Sunt unele persoane,femei care intr-adevar se inteleg mai bine cu barbatii decat cu consoartele lor dar de la "a vedea" pana la "a face" e cale multa de batut, si viceversa, barbati care au prietene femei.Am fost si eu in dubii si am patit un caz aproape asemanator insa eu am fost cea care m-am fript iscand certuri si scandaluri inutile.Eu nu cred ca sotul tau este in stare sa faca o greseala.Gandeste-te ca aveti acesti copii minunati langa voi si presupun ca au fost facuti din multa dragoste.Asa ca cel mai bine este sa stai in coltisorul tau si sa urmaresti ce se intampla cu adevar pana ce vei da verdictul final.Noi, cele indragostite facem uneori din tantar armasar si nu cred ca esti singura persoana care intr-o casnicie se intalneste cu astfel de cazuri.Eu am un motto:

craciunitza spune:

Irene, ai dreptate, lucrurile astea se simt. Daca tu simti asta, inseamna ca asa e.
Totusi, nu poti sta mereu cu gandul ca o femeie tanara va fi, candva, in viata sotului tau, te vor stresa gandurile astea si te vor face sa actionezi gresit, asa cum ai facut acum, cand i-ai reprosat sotului tau reactiile pe care le are vizavi de verisoara ta.
Nu-i mai reprosa, fiecare discutie pe care tu o deschizi despre femeia aceea, o aduce mai aproape de el, nu o indeparteaza.
Elimin-o pe ea din viata voastra, daca e verisoara ta nu inseamna ca este, obligatoriu, o persoana decenta si corecta, elimin-o si nu mai aminti de ea nici un gluma.


Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele

CristinaT spune:

Irene, daca tie iti spune inima ca nu-i in regula incearca sa o eviti.
Sa-ti mai zic un lucru, la mine in casa nu intra nimeni care ma critica sau imi spune cum sa-mi cresc copii. De ce pastrati o relatie ata de stransa? Fii mai isteata decat ea, si indeparteaz-o usor.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

IRENE11 spune:

fetele,dragele,
multumesc de rspunsuri
voi face asa cum m-ati sfatuit:intr-adevar,orice discutie i-o aduce mai aproape....
mi se pare insa complicat,dar,probabil,e singura solutie...
stiu ca sunt geloasa,dar ma simt cumva si dezamgita,sunt genul caruia ii plac complimentele,si care se oftica maxim la critici...desi,daca sunt justificate,realizez mai tarziu si iau masuri...:)

nushulica spune:

eu as elimina-o incet dar sigur pe aceasta fata si in nici un caz nu trebuie sa-i permiti sa comenteze felul in care iti cresti tu copiii sau ce alte comentarii mai are ea la adresa ta...ba din contra eu zic ca ar trebui sa-ti fie recunoscatoare ca ai ajutat-o atat de mult si inca o mai ajuti
pune piciorul in prag si ai sa vezi ca se vor schimba multe si nici tu nu te vei mai macina atat din cauza acestor certuri si situatii nasoale

Nushulica si finutza Ingrid(11.12.2005)

craciunitza spune:

Este complicat pentru ca a ajuns atat de aproape de voi incat isi permite, in casa ta, sa te ironizeze. Nu o elimina brusc pentru ca poate interpreta reactia ta ca o criza de gelozie, indeparteaz-o constant si la volum minim, sa nu aiba nici un motiv sa-ti reproseze ca nu-ti iubesti familia si ca nu-ti pasa de ea.
Cat despre prietenia asta emancipata, intre barbati si femei, sunt eu tare curioasa cate femei de pe forumul asta m-ar lasa sa ma "imprietenesc" cu sotii lor si sa povestesc a doua zi pe forum ce bine ne-am simtit noi doi

Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele

Eftimie C. spune:

Apeleaza la Tradati in dragoste.Poate-poate...
Poate ar fi momentul sa o iei intr-o zi sa iesiti la un restaurant (loc neutr) si sa ii spui ce ganduri te macina.Vei vedea reactia ei si o vei simti daca minte sau nu.Si daca se supara, pierderea ei.Abia nu te mai deranjeaza.
Daca nu merge nici asa, apeleaza la o amica sau chiar un profesionist, care sa o urmareasca si sa vada daca ai motive de teama sau nu.
Alt sfat nu stiu sa-ti dau.Incearca sa nu faci totusi acuzatii grave si sa-ti strici relatia cu sotul.S-ar putea sa nu fie nimic si sa-i dai idei sau motive de cearta pentru neincredere.


Carmen E. si Eduard-Costin (28.02.2003)

CristinaT spune:

situatia intre ea si sotul meu sa nu degenereze intr-o aventura...


asta i-ai spus sotului? de curiozitate as fi vrut sa stiu cum a reactionat. Nu stiu daca ar fi cazul sa-i mai spui acum.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

IRENE11 spune:

ei bine,cristinat,sa stii ca nu l-am intrebat...
in primul rand pentru ca eram socata si apoi m-am gandit ca
o sa-mi raspunda ca sunt "dusa".

dar sa stii ca acum,gandindu-ma mai bine,cred ca ar merita sa-l intreb cu proxima ocazie...

la tradati din dragostenu e cazul sa apelez...
nu mi-ar face nici placere si sunt convinsa ca as inrautati lucrurile

relatia cu ea a ramas stransa din motive pur familiale.
e drept ca de cand am intrat in ea ,a lasat-o mai moale cu comentariile,dar inca lucrurile nu stau asa cum as vrea eu.
o sa ma stradui din rasputeri s-o elimin din viata noastra cat mai mult posibil.o simt nociva,si chiar daca,poate exagerez,atata timp cat mie nu mi-e bine,nu le va fi nici celor de langa mine...

si nu vreau sa fac rau...

Elise spune:

si eu am mai multi amici barbati decit femei.
si probabil si eu gindesc uneori ca ei.

Dar asta presupune ca nici unul dintre cei 2 sa nu fie vulnerabil.
In general.
Ca mai sint scapari de moment...asta se poate intimpla.
Insa daca simt ca in principal el vineaza si eu evit, ce rost are sa continui?

Sa continui o relatie in care nu sint nici cal, nici magar?
Nici prietena (ca nu vrea el), nici amanta (ca nu vreau eu)?

Mixtura asta paote avea un final fericit?
Probabil nu.
Sau o sa iasa el sifonat, sau eu, sau amindoi, si alta lume din jur.
Pentru ca plecam de la asteptari opuse.

In concluzie: daca ti-a marturisit ca ea e factorul de decizie, si totusi a continuat epopeea, decizia aia e pe jumate luata.
Altfel s-ar fi distantat.

Suna cinic.
Poate nici ea nu realizeaza.
Dar asa e.

si probabil tu vrei sa vezi ce se intimpla cu cealalta jumatate.
Altfel nu-mi explic de ce nu-ti revendici spatiul, si sotul.
Cit inca poti.

Elise