unde v-ati cunoscut sotul\iubitul?
Raspunsuri - Pagina 6
madymar spune:
Nadyana aproape in fiec zi citesc acest subiect, vezi ca toate fetele te incurajeaza si toate asteptam sa vii cu vesti bune, nu neaparat ca ti-ai gasit jumatatea, dar sa auzim ca iesi cu cineva, ca esti mult mai sigura pe tine; vezi tu, ca sunt fete care au trecut peste relatii f lungi( chiar si de 8 ani) si acum au o familie fericita si sunt sigura ca niciodata nu vor regreta ca s-a intamplat asa. Deci, trebuie sa te faci frumoasa si trebuie sa iesi din casa ca altfel nu vei uita de fostul si vei suferi in felul acesta.
Uite si povestea mea de dragoste:in toamna lui 1999 trebuia sa merg la o nunta;vorbisem cu un vecin sa mergem impreuna ca tot eram amandoi fara partener. Se apropia ora de plecare si el nu mai dadea nici un semn asa ca ma duc pana la el sa intreb ce se intampla si imi spune ca nu merge ca nu are bani.M-am dus acasa si le-am spus parintilor ca nu ma mai duc , ca singura nu ma duc,ca cu cine o stau eu, cunosteam bine doar familia miresei in rest nu prea ii stiam si trebuia sa merg ptr ca ai mei nu puteau merge iar eu reprezentam familia. Asa ca intr-un sfarsit plec cu o mie de nervi dupa mine. Ajungand acolo, m-am dus in cerc la dans cu fratele miresei care imi si face cunostinta cu varul lui, care s-a tinut scai dupa mine toata noaptea si mi-a pus nu stiu cate intrebari (chiar nu aveam nevoie de asa ceva la cati nervi aveam dar intr-un fel eram multumita ca am cu cine sta la masa).Dimineata m-a condus pana acasa si a zis ca o sa ma mai viziteze.Cine ar fi crezut ca o sa fie inceputul dragostei? Asa ca o sa vezi ca dragostea o sa vina cand nu o sa te astepti
madalina chirita
Olivia26 spune:
Eu mi-am cunoscut sotul la facultate.
"Seriozitatea e singurul refugiu al omului mediocru"
Ramona J spune:
Eu nu implinisem 14 ani cind m-am indragostit de cel ce urma sa-mi fie sot. El avea 17 ani. Ne placeam si atit. Cred ca mai ales eu il placeam.
A urmat armata pentru el, eu m-am si mutat intre timp. Dar gindul mi-a ramas mereu la el desi nu vedeam nici o speranta pentru noi.
La 18 ani ne-am reintilnit, dupa citeva luni ne-am mutat impreuna. M-a cerut repede in casatorie dar desi imi doream asta foarte mult imi era si teama. Eram prea tineri. Apoi eu am crescut fara tatal "natural" si nu aveam incredere prea mare in barbati. Mi-au trebuit opt ani sa ma hotarasc desi il iubeam enorm.
Dupa 11 ani de casnicie sintem mai fericiti decit la inceput, avem un baietel de sapte ani si o fetita de un an.
Povestea e spusa simplist. In fapt au existat multe piedici in calea noastra. Dar la greu "am strins rindurile" si experientele astea ne-au unit si mai mult. Si se facura 23 de ani de cind m-am indragostit de EL, doua treimi din viata mea.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
kristinutza spune:
eu trebuia sa ma intalnesc cu fostul prieten. ne despartisem, ne intalneam sa ne mai inapoiem lucruri, sa ma mai las rugata un pic sa ne impacam...
actualul sot trebuia sa se intalneasca cu un prieten.
amandoi in acelasi loc (la cismigiu, la chiscul verde) si la aceeasi ora (15.00). dar... am stat, am asteptat pana la 16.00. amandoi. nu ne aparusera cei cu care trebuia sa ne intalnim. eu la 17.00 aveam alta intalnire in preoteasa si n-aveam cu ce sa-mi umplu timpul pana atunci. plus ca el... cu plete, cu chitara dupa el, cu tigara in coltul gurii... 
asa ca l-am "agatat"! 
(ce e incredibil e ca fostul meu prieten se jura si-n ziua de azi ca el a venit la intalnire, la locul si ora stabilita, la fel si prietenul sotului 
. nu s-a dezlegat enigma, dar nici nu vreau sa se dezlege vreodata. a fost prea frumos asa.)
dupa 9 luni ne-am casatorit. acum avem 5 ani de casatorie si un baietel de 7 luni.
asa ca... se poate si sa-l agati printr-un parc. 
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze
Terrapin spune:
Sa-ti spun si eu, Nadyana cum l-am cunoscut pe sotul meu: eram tanara, stateam cu chirie in Bucuresti si tocmai ma certasem cu tipa cu care imparteam apartamentul asa ca intr-o zi hoinaream de mama focului prin oras numai sa nu merg acasa.
Aveam un prieten de vreo 8 luni de zile pe care din pacate nu il simteam alaturi de mine( desi mi-am dat seama dupa ce ne-am despartit ca ma iubise ft mult dar nu stiuse cum sa mi-o arate). In fine, ma suna o colega de serviciu si ma roaga sa trec pe la ea sa o ajut cu niste treburi...Acolo imi face cunostinta cu un coleg de-al sotului. Prima impresie pe care mi-a lasat-o in prima clipa cand am facut cunostinta a fost ca e casatorit, nu stiu de ce, dar asa l-am perceput, ca pe un tip "familist". Cred ca a fost dragoste la prima vedere, nu stiu cat de ciudat ne-am comportat noi atunci, dar colega mea mi-a zis in ziua urmatoare: Voi doi o sa va casatoriti! Bineinteles ca nu am crezut-o, doar aveam prieten, dar dupa 2 luni eram deja mutata la el...Acum suntem casatoriti de 5 ani si suntem fericiti...
Asa ca fetele care ti-au scris pana acum au mare dreptate: atunci cand iti foacalizezi toate energiile in a obtine ceva, nu prea iti iese...Cand te astepti insa mai putin...atunci se intampla.
Cert este ca fiecare isi are undeva jumatatea iar in momentul in care iti iese in cale nu trebuie sa faci eforturi sa fie al tau; trebuie doar sa fii tu insuti(insati) si sa lasi totul sa vina de la sine.
Pana iti iese in cale jumatatea traieste din plin cei mai frumosi ani ai tineretii, distreaza-te, fa-ti prieteni, fa tot ce-ti place si nu regreta nimic!
stoichitescu cristina spune:
In urma cu 12 ani(am stat un pic sa numar) am fost cu prietenul meu de atunci in vizita la un vecin de-al lui fiindca ne invitase sa petrecem o dupa-amiaza in patru(avea si acela o iubita)la o partida de remi.Era dupa Pasti si nu prea aveam ce face.... Si vecinul acela avea un frate....care de 11 ani este sotul meu.....Si fostul iubit a devenit vecinul meu 
(pt. o scurta perioada de timp, fiindca ne-am mutat la casa noastra)
Lemoni spune:
Am atitea amintiri frumoase cu sotul meu chiar din vrema copilariei ,am locuit in acelasi bloc si mamele noastre stateau zile intregi cu noi in parc, timp ce ele isi povesteau vrute si ne vrute sau isi schimbau retete de mancare noi doi ne jucam, apoi am crescut( 14 ani) si imi amintesc cu placere cind jucam "sticlutza"imi doream din tot sufletul sa se opreasca la el sa ne pupam copilareste,pe la 16 ani chiuleam impreuna de la scoala ne plimbam ore in sir si povesteam eram mai mult ca frate si sora, nici unul din noi nu avea curajul sa spuna ceva .Am crescut.... ne mai intilneam din cind in fatza blocului stateam la o tigara si povesteam de clipele traite din copilarie , intr-una din zile tocmai venise din armata ne-am intilnit si ma intreaba daca vreau sa merg cu el si alti tipi la un baiaram, mai mersesem asa in gasca de multe ori. O la fix zic eu poate cunosc si eu pe cineva pe acolo ca tocmai iesisem dintr-o relatie fara succes si ma cam plictiseam singurica.Ajunsa acolo tare m-am bucurat cind toti tipi au inceput sa cera referinte de mine aveam de ales nu gluma.....Cind tocmai ii testam pe fiecare sa vad care merita efortul, el vine la mine si imi zice "am facut o gafa le-am zis la toti ca esti prietena mea.!deci numai puteam sa agat pe nimeni ,nu as fi putut sa il fac de rahat a trebuit sa pretind ca intradevar sunt prietena lui.Am fost dezamagita pt ca am mers acolo numai pt ideea de a cunoaste pe cineva nou .A trebuit sa joc teatru toata noaptea ,trebuia sa creada lumea ca sunt prietena lui( si nu pot sa zic ca nu imi placea ,ne-am sarutat prima data cu adevarat si de atunci ne sarutam in fiecare zi, a inceput atunci o dragoste nebuna si culmea ca desi acum au trecut 17 ani , acum cind povestesc am senzatia aia stupida la stomac ca si cum a fost ieri.Oare sunt normala?
va pup si sa aveti parte numai de fericire
Ioana81 spune:
Sa povestesc si eu cum mi-am cunoscut jumatatea. Acum vreo 9 ani la o petrecere cand a venit la mine s-a uitat in ochii mei si mi-a zis ca tare si-ar dori o fata ca mine de frumoasa si de blonda . Eu fiind la petrecere cu un gagic am stat cuminte, dar dupa 1 an nu am mai putut si de atunci suntem impreuna, nu conteaza ca au trecut 8 ani ne iubim ca in prima zi. Acum asteptam un baietel care ne-a umplut sufletele de fericire si care ne-a completat familia. Sa dea Domnul si la tine la fel! Nu iti pierde speranta.
Ioana 
32+ si 
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;20716;28/st/20060730/dt/9/k/ff80/preg.png
Nunta: http://community.webshots.com/album/450163392pPiNoV
Eu si burtik: http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=548837585&security=BdpmCE
nadyana spune:
Buna din nou fetelor!Va multumesc din suflet pentru incuajarile voastre.Chiar mi-ati fost de ajutor, pt. ca atunci cand imi aduc aminte de relatia anterioara, citesc povestile voastre si ma ajuta mult.In plus, chiar am simtit din partea voastra ca ma incurajati sincer si va multumesc pentru asta.Aveti toate povesti care mai de care mai frumoase si, citindu-le imi dau seama ca dragostea nu poate fi programata, ci vine atunci cand te astepti mai putin.Noi doar trebuie sa ii dam o mina de ajutor.
Va urez si eu voua din tot sufletul toate cele bune si numai bine in casniciile voastre.
Astept in continuare sa citesc povestile voastre si in curand sper sa va spun si eu povestea mea.
Va pup fetelor dragi!
alinaxeni spune:
Acum 4 ani stateam cu prietena mea si ne plangeam de mila.In fiecare vineri venea la mine,jucam table,ne uitam la TV si ne vaitam una la alta ca nu avem pe nimeni.Era o situatie de tot rasul,daca ne vedea cineva.Chiar credeam ca nu-mi voi mai gasi un prieten,trecusera vreo 3 ani de cand il asteptam.
Pe 27 iulie 2002,m-am urcat in troleul 90 si l-am vazut pe el.M-a studiat de la Cismigiu pana la Favorit si cand am coborat m-a invitat la o cafea.De atunci suntem impreuna si ne e tare bine.
Nu mai incerca sa programezi nimic,va veni el cand va fi timpul.Ocupate de tine,de viata ta,ca sa ai totul in ordine cand va aparea el sa ai timp sa va bucurati unul de altul.
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.