Vreau sa merg la tata!

Buna ziua,
Voi incerca sa prezint cat mai pe scurt situatia.
Va multumesc inca de pe acum pentru comentarii si sfaturi eventuale.

Suntem o familie « re-compusa ». Copiii nostri sunt : Anca (12 ani, fata mea dintr-o casatorie anterioara), Olivia (12 ani, fata sotului meu dintr-o casatorie anterioara) si Carla (8 ani, fata sotului meu dintr-o casatorie anterioara, si sora buna a Oliviei).
Desi Olivia si Carla nu locuiesc la noi, spunem ca avem impreuna 3 copii, iar fetele intre ele, desi se prezinta « surori vitrege », se inteleg ca si surorile adevarate.
Fetele sotului meu vin la noi 2 weekenduri pe luna si jumatate din vacantele scolare.

Alalteieri ne-a sunat mama fetelor (deci fosta sotie), sa ne spuna ca cea mica, dupa week endul trecut petrecut impreuna, si-a exprimat dorinta sa vina sa locuiasca cu noi. Se pare ca ar mai fi cerut asta acum 3 saptamani, dar mama ei a crezut ca e o vorba aruncata la intamplare si nu a luat in seama.
Duminica seara Carla si-ar fi exprimat din nou aceasta dorinta. Nu stim mai multe detalii.

Ce stim este ca:
Pana acum un an, fetele gaseau centre comune de interes. Pe masura ce cele 2 mari cresc, cea mica se vede uneori exclusa (cele mari se plictisesc sa se joace tot timpul cu ea, jocurile ei li se par „puerile”).
Cand sunt toate 3 la noi, incercam sa le ocupam pe toate 3 : iesim impreuna la plimbare, cu bicicletele, cu rolele etc. Cand sunt la mama lor, banuiesc ca cea mica se cam plictiseste, in timp ce sora ei vorbeste pe messenger sau, mai rau, merge sa doarma la vreo prietena.
Mama lor s-a recasatorit si ea cu un barbat care le iubeste si si poarte bine cu cele mici. Fetele il iubesc si ele. Sunt impreuna cam tot de pe vremea cand eu m-am casatorit cu tatal lor.

Bineinteles ca dorim binele copilului. Dar:
- e bine ca fata sa vina la noi "pentru ca aceasta e dorinta ei"?
- daca toata lumea accepta, fata nu va avea impresia ca mama ei "renunta" prea usor la ea?
- daca incercam s-o convingem ca e mai bine sa stea la mama ei, nu va crede ca tatal ei nu o vrea?
- daca vine la noi si peste 3 luni vrea sa se intoarca la mama, ce trebuie facut? S-o trambalam de colo-colo?
- daca vine la noi, nu va ramane oare cu impresia ca e suicient sa-si exprime o dorinta si toata lumea se mobilizeaza sa i-o indeplineasca?
- daca va veni la noi, sora ei (Olivia) nu va suferi?
- daca sora ei va suferi, cum sa-i explicam Carlei, ca sa nu culpabilizeze?

Ar mai fi si altele, dar va astept pe voi si mai revin

Multumesc.
Lulu


.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo

nematics spune:

dar daca sta doar "de proba"? ceva vreme? Sa vada ca zilele de vizita sunt una si viatza de zi cu zi e alta? Sa o lasati sa stea o luna, doua, dupa care sa-i cereti sa ia adevarata hotarire?

daca i se explica in mod adecvat, nu cred ca va crede ca i se accepta orice vrea ea.

as mai avea de adaugat dar s-a facut tirziu la noi, poate miine!

Numai bine!

" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

roxy spune:

buna , imi dau si eu cu parerea, nu cumva fetita vrea la tata , deci implicit la voi pentru ca i se pare ca mama ei , ii cere sa faca cate ceva , si cum fiecare care avem copii stim ca pentru a face un copil sa faca ceva trebuie putere de convingere mare si nu de multe ori apelam si la mijloace mai de constrangere pentru a educa cum trebuie.
A nu se intelege altceva , decat ca de multe ori copilul este pus sa faca si altceva decat vrea el , iar pentru asta i se aplica constrangeri de genul...fara tv ,fara aia , fara cealalta.Ei la astea copilul se revolta si cum are aceasta varianta ameninta...eu merg la tata. Na , ce-o sa-mi faci.Nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul mamei ei ,care pe langa ca a divortat de tatal copiilor(chiar daca acum e recasatorita si fericita ,atunci a durut sigur) , acum vrea si fata sa plece.
De multe ori copii vor tot ce nu pot avea, asa ca se poate ca dupa o perooada de timp sa vrea acasa la ea, adica la mama ei.Acum e poate suparata pe ceva sau ia placut la voi unde e doar alintata si nu pusa sa faca ceva si de aici...
Dar tu , in sufletul tau cum te-ai simti daca fata ta ar vrea sa plece la tatal ei, i-ai pune plasuta in brate si ai trimite-o?
Nu te supera pe mine pentru ce am scris ,nu din rautate , dar de multe ori la suparare m-am gandit daca ar fi sa divortez , si baiatul meu i s-ar parea mai cool sa stea cu tatal ,ca doar tata se joaca cu el pe computator ,nu-l pune ca mama sa stranga sa faca , sa dreaga, ceea ce-l plictiseste enorm.Deci intelegi cum am pus eu problema?
Va doresc sa faceti in asa fel incat sa nu sufere nimeni.


Roxy mamaica lui Cristi(05 iunie 2000)

huianur
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy

gabibarta spune:

Normal ca vrea la voi, pt. ca are numai impresii "bune"- isi petrece cate un w.e. la fiecare doua sapt. fara lectii, doar excursii, distractii, iesiri, iar acasa are tot ce nu- convine: o sora care o ignora, plus lectii si alte obligatii. Daca nu va incurca prea tare, ar merita sa incercati vreo 2-3 saptamani. Poate s-ar razgandi, daca ar vedea, ca e la fel ca si acasa:)

Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze noi

lu.more spune:

Multumesc!
Imi cer scuze : mesajul meu de mai devreme nu spune tot.
Continui acum si veti avea o descriere mai completa a tabloului.

Cand am cunoscut-o pe Carla, avea 2 ani si jumatate. La 2 ani si jumatate nu manca decat lapte dimineata, supa in biberon la pranz si lapte seara. Si biscuiti in timpul zilei.
Eu mi-am zis ca nu-i normal ca la 2 ˝ ani sa nu mai guste si altceva, i-am spus sotului meu ca atunci cand e la noi vom incerca sa-i introducem si alte alimente. Atunci a inceput razboiul.
Carla nu voia sa guste NIMIC. Daca i-as fi dat bomboane si ciocolata in schimb, ar fi mancat tone. Si supa in biberon. Un anumit fel de supa, cumparata de-a gata (am incercat sa fac eu, cu legume pasate, nici nu s-a atins de ea).
Acum, dupa 6 ani de lupte, lasand la o parte faptul ca e foarte inceata la masa, cu mici exceptii mananca de toate. Pentru fiecare aliment nou, trebuie sa ducem razboi. Dupa ce se hotaraste sa deschida gura si sa guste, ii place si ne mai cere.
De multe ori am intebat-o, vazand ca refuza tot : mama ta ce mancare iti face acasa? Olivia, sora ei mi-a raspuns ca nici acasa nu vrea nimic, doar ca acasa mama ei nu ii da sa manance ce nu-i place.
„Mama se enerveaza, se duce sa-i faca paste (aste-ai plac)”. Iar John? (sotul mamei) „Cand vede ca se enerveaza, John iese in gradina”.
Si numara pana la 10, am zis eu...

Asta-i un aspect.

Altul : la noi, desi nu avem spatiu si nu suntem avuti, fetele nu se plictisesc. Role, bicicleta, minge, piscina sau plaja, sau mers pe jos pur si simplu, chiar daca doar in week end. In timpul saptamanii nu avem nici noi timp, abia ne vedem seara...
La mama Carlei acasa, in week end fetele ori stau in casa si-si fac de lucru, ori mama lor – care lucreaza intr-o agentie imobiliara – le ia cu ea sa viziteze vreun apartament, cu un client programat in ziua aia.
John se ocupe ori de gradina, ori de reparatii prin casa. Noi avem un apartament cu 2 camere la bloc, ei au o casa cu 2 etaje si 6-7 camere, gradina si piscina.
La noi, nici jucariile nu ar avea unde sa si le puna, pe cand acolo are camera ei si baia ei.
Cu mama si John insa, nu ies decat la restaurant. Cu mama mai merge la cumparaturi si la coafor.
Mai de mult, sotului meu ii era teama ca fetele se vor indeparta de el fiindca noi nu aveam posibilitatea sa le oferim, ca mama lor, un milion de jucarii inutile si pantaloni cu volane si perle.
Desi le vedeam pe fete fericite cand veneau la noi, ne era teama ca intr-o zi prapastia intre cele 2 moduri de viata se va largi si mai mult.
Iar azi Carla cere sa vina sa locuiasca la noi!

De proba nu o putem lua, din cauza scolii. E la o scoala in alta localitate. Cel putin nu acum.
De stiut, stie ca viata nu-i usoara la noi : Lulu o pune sa-si stranga hainele, Lulu ii da sa manance castraveti, Lulu n-o lasa la televizor pana seara tarziu, tata striga cand ceva nu-i convine... si totusi, vrea sa vina la noi.
Ce spui tu, Roxy, nu se potriveste, fiindca la mama ei nu-si strange sosetele (au menajera), mama ei n-o obliga sa manance castraveti si nu de multe stau la televizor pana la 11 seara.
Deci constrangerile sunt mai degraba la noi...
Iar in sufletul mamei nu stiu nici eu ce e, stiu doar ca mi-ar placea sa-si schimbe nitel atitudinea si sa se ocupe si de copii.

Mai vin...


.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo

IEPU spune:

Lulu, o intrebare la care astept un raspuns sincer:

Tu ai accepta-o pe fetita daca ar fi spatiu pentru toti 4? Sau cauti argumente ca sa iti dovedesti tie ca nu e o idee buna?





Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)

nematics spune:

Lu,

poate ca tocmai asta cauta la voi - pe cineva caruia sa-i pese de ea! In sensul de cineva care incearca s-o inteleaga si s-o ajute, nu doar sa-i faca poftele, cineva cu care sa poata discuta despre problemele ei, care sa aiba ureche sa o asculte. A vazut diferenta dintre o "mama" frantuzoaica mai lasa-ma sa te las si o "mama" romanca atenta la detalii si afectuoasa.

Incearca sa stai de vorba cu ea, sa-ti spuna de ce crede ea ca e mai bine la voi - spune-i ce ne-ai zis si noua - eu cred ca ea nu constientizeaza exact de ce e mai bine la voi decit la mama ei, dar printr-o discutie, purtata cu blindete, o poti ajuta poate sa-si exprime framintarile ei si prin asta sa se (le) inteleaga mai bine - you may never know ce poate fi in capul ei. Spun asta pentru ca si eu am fost in Franta cu baiatul meu, cind el avea 7 ani, si am cunoscut o droaie de fete si baieti de virsta lui sau un pic mai mari. Am fost uimita sa descopar cit de diferita este educatia francezilor fata de a noastra; pina si joaca lor e teribil de diferita. De exemplu am auzit o conversatie intre 2 fetite de 6 si 7 ani - care se jucau de-a adultii - in care una ii spunea celeilalte: vai draga, am ramas insarcinata cu noul meu prieten si nu stiu cum sa-i aduc acest fapt la cunostinta, sa nu ma lase prea repede! Asta era scenariul "cu papusi" care era in capul lor, nu cum sa faca "supica" din frunze samd, cum vezi pe la noi.

Am vazut si cum isi trateaza parintii copiii, de ex. un bunic si-a luat nepoatele de 6, 8, 14 ani si au facut baie goi in piscina ca sa nu se jeneze de goliciunea corpului uman; si tipul era o persoana publica respectabila in viata de toate zilele, iar ceilalti din familie nu se scandalizau.

Si am nenumarate alte exemple.

" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

scarmanus spune:

In ciuda aparentelor, copii au nevoie de repere, de reguli. Asta le da siguranta, ii reconforteaza. Se poate ca acasa la mama ei sa faca ce vrea, dar fara sa simta ca cineva ii porta de grija. Da, tu ii dai castraveti dar stie bine si ea ca-s sanatosi (malgre le fait qu'elle rale) si ca pentru ea manaca, nu pentru tine, deci iti pasa ca ea sa manace sanatos, pe cand mama ei nu o obliga la nimic din ce nu-i place, asadar "renunta" la ea oarecum. La voi sunt activitati care includ toata familia, nu unul hais si altul cea, asta ii da un sentiment de coeziune, de familie, de siguranta. Fata cred ca-si cauta inconstient reperere si o oarecare siguranta si stabilitate familiala. Eu una asta intuiesc. Direct la intrebarea ta imi pare rau ca nu pot raspunde, dar mi se pare ca ar fi o idee buna sa porti o dicutie si cu mama copilei.

pisici, flori si jucarele


When the heart is full of love, the world is full of beauty

roxana1974 spune:

ma bag si eu desi nu ma pricep prea bine, dar citind aici, mi-a trecut prin cap o idee: oare nu cumva aia mica, ccc ca sa-i atraga atentia mai mult mamei sale asupra ei, incearca sa-i testeze reactia punand pe tapet ideea de a se muta la voi? adica mie imi e clar ca ii place la voi (si mie mi-ar placea) si poate chiar ar vrea sa stea acolo, dar, ma gandesc tptusi ca poate-i place la mama ei, dar se simte neglijata de ea si incearca un mic santaj sentimental (cu ea...) ca s-o schimbe ...

---

vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual ...

lu.more spune:

Incep prin a-ti raspunde tie, Magda (Iepu), cu toata sinceritatea:
As accepta sa vina la noi si in conditiile actuale : ar imparti camera cu fata mea, care a fost mai mult decat incantata cand i-am spus despre ce discutam noi in acest moment (a promis c-o ajuta ea la lectii...).
Nu caut argumente de nici un fel, ci, sincer, niste raspunsuri la intrebarile din primul meu mesaj.
Si in special la intrebarea daca fetita nu se va simti "abandonata" cu prea mare usurinta de mama ei. Sincer.
Fiindca mama ei ne-a spus la telefon si a repetat azi sotului meu ca ei (ea si sotul ei) au incetat de mult sa mai lupte cu capriciile celei mici la masa, ca ea nu stie cum sa faca.

Azi, sotul meu a fost acasa la ele, a luat-o pe cea mica la o plimbare cu bicicleta si au stat de vorba. Scopul era sa vada, pentru inceput motivul. Primul lucru pe care l-a spus fetita a fost "fiindca mama nu-mi da niciodata sa mamanc mancare ca la voi"!!! Mi s-a parut cam indraznet din partea ei, cand stiu ce razboaie tragem noi ca sa puna gura pe mancare.
Al doilea motiv a fost "cu mama si John nu mergem niciodata in parc".
Al treilea a fost "mi-e dor de tine, am stat deja 8 ani cu mama, acum vreau sa stau si cu tine".

Stii ca n-o sa ai camera ta? Stiu.
Stii ca nu o sa mai poti invita prietenele tale sa doarma la tine? Stiu, n-are nimic, le invit cand merg la mama in week-end (sa nu-mi spuneti ca nu-si cunoaste interesul...)
Stii ca ai schimba scoala? Stiu.
Stii ca n-ai mai vedea-o pe Olivia decat in week-end? Da, dar as fi cu Anca...

Si, culmea e ca daca facem calculul week-endurilor, tot 2 pe luna le-ar petrece cu noi. Tot 2 week-enduri pe luna am merge in parc sau cu rolele. Fiindca in timpul saptamanii, toata distractia se reduce la o jumatate de ora de televizor, daca temele sunt terminate...
Nu caut argumente.

Va dau 2 exemple si inchei. Legate tot de mancare.

Cand a mancat pentru prima data capsuni, acum vreun an, i-au placut, a mai cerut. La sfarsit a spus : "cand o sa-i spun mamei ca am mancat capsuni, o sa cada pe spate!". Mama ei ne-a sunat o zi mai tarziu sa ne intrebe cum am facut s-o convingem sa le guste.
Castravetii. A gustat acum vreo luna, nu i-au placut, n-am fortat-o. Am incercat din nou duminica, intr-o salata de rosii. A fost uimita ca sunt buni. I-a mancat pe toti.
Seara, sotul meu i-a spus mamei, cand le-a dus pe fete acasa "... sa-i dai castraveti, e innebunita dupa ei!" Raspunsul? "E innebunita la voi acasa!"
Sotul meu crede ca refuzul ei de a manca acasa (la mama ei) este un fel de a spune "exist, bagati-ma in seama!" O vreme mama ei a incercat, apoi a renuntat. Acum, ca nu ii mai da sa manance decat paste si orez (exagerez, dar nici pe departe nu sunt), probabil ca fetita se intoarce spre cei care-i acorda atentie.

Intrebarea mea ramane: cum e mai bine sa facem, ca sa-i fie intr-adevar bine ? Ce inseamna "bine"?

Sotul meu i-a explicat ca oricum nu ar fi posibil pana in septembrie, fiindca trebuie sa termine scoala acolo unde a inceput-o. Din toamna am putea-o muta intr-o scoala pe langa noi.
Mitica a spus "pot sa astept, de exemplu 2 ani, daca imi promiti ca pe urma ma iei la tine".

Multumesc inca o data.

Lulu

P.S. Olivia, sora ei, nu stim daca e la curent. Sotul meu a uitat sa intrebe...








.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo

didita spune:

Da mama fetitei ce zice? E de acord? Eu cred ca ar trebui sa dicutati serios intai cu fetele si dupa cu mama.
Daca vrea sa traiasca cu tata nu inseamna neaparat ca intoarce spatele mame isi surorii mai mari, dar ca are nevoie sa-si vada tatal mai mult decat un we din doua si jumate din vacante.
Ar trebui sa ii explicati exact ce inseamna sa stea cu tata: noua scoala, noul program (sa-i vada sora mai rar etc).
Pe de alta parte cunosc copii care sunt in rezidenta alternanta (3 zile la mama 4 la tata si invers) care sunt echibilbrati si fericiti.

Dorinta de a locui cu tatal nu este o dorinta oarecare (gen vreau pantofi roz cu fundita alba) deci nu cred ca poate devenii raftata de la asta. Cred ca trebuie sa discutati de ce vrea sa vina la voi. Eventual puteti sa nu fiti de acord cu unele motive, dar nu cred ca ar trebui sa-i spuneti ca nu sunteti de acord. Sincer cred ca fetita are dreptul de a locui cu tatal ei. Acum din punct de vedere legal ... voi stiti mai bine cum sta treaba.

Nu voi trebuie sa o convingeti ca trebuie sa ramana cu mama, ci mama ei.

Indiferent de decizie , trebuie sa explicati situatia surorii (care este cu siguranta la curent cu cate ceva) ca sa nu creada ca e din cauza ei.


didita