sintem ffff tristi
dupa o lupta de 7 luni cu cancerul a trebuit ieri sa-l adormim ptr totdeauna pe catelul nostru Pepsi. suferim tare mult, nu-mi mai gasesc somnul, il aveam de 5 ani, si cind ma intorc de la servici nu-mi vine sa cred ca el nu mai e....si ca nu va mai fi niciodata.....sintem groaznic de tristi, nu am cuvinte, incercam sa fim tari ptr baietelul nostru.....
povestea e o poveste frumoasa, din toata piata aia de ciini, l-am vazut si l-am luat in brate pe Pepsi in 2001 februarie, si nu l-am mai pus jos...desi cautam o fata...m-am lipit de el, un pekinez negru, o frumusete de catel.....atit de cuminte si de inteligent....si curajos. m-am ocupat f mult de el, in 2003 cind am emigrat nu l-am lasat l-am luat cu noi, si bine am facut, nu as fi putut sa-l las....il luam cu noi peste tot locul, avem prieteni in Romania, a avut o viata f buna...aici i-a placut f mult, pina si iernile astea inerminabile....toata lumea ne-a spus ca sintem nebuni ca l-am adus, dar eram fericiti...pe urma a venit bebe nostru,nu i-am mai putut acorda atentia pe care o primea inainte.....dar il iubea pe asta micu de numa.....si asta micu pe el...(il tot cauta in casa pe Pepi, asa-i spunea, dupa mama si tata a fost al-3-lea nume ce l-a strigat fiul meu), si acum 7 luni a inceput sa tusasca, l-am dus la medic, zicea ca poate-i o raceala, tratament, si de atunci pina acuma Pepsi a inceput sa se schimbe, nu se mai juca, nu mai fugea, nu mai era el....tot mergeam la medic, tot tratament, radiografii, etc....ca acuma 1 saptamina deznodamintul sa fie ca are cancer la gura si ca nu mai exista sanse, si ca mai bine sa luam decizia sa-l adormim.....va spun sincer a fost cea mai grea decizie ce-am luat-o in viata mea, sa i-au viata cuiva pe care iubesti......dar am facut-o spre binele lui, ca exista varianta operatie, dar trebuia sa-i taie 1/2 din cap, pe urma radioterapie, si alte nenorociri, si am hotarit cu sotul meu sa nu-l mai chinuim, ca am facut tot ce s-a putut, si sa-l lasam sa plece......nu vroiam sa-l mai chinuim si sa ne zica pina la urma ca va muri, sau si mai rau sa moara-n chinuri......
asa ca ieri catelul meu a adormit ptr totdeauna.....
Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic
Raspunsuri
ingerash spune:
Flavia te inteleg, imi dau semaa cat suferi, nu de mult mi-a murit si mie cainele de la bunici si a avaut o moarte teribila, toti din familie am plans si am suferit, inca nu vreau sa merg la bunici, nu ma pot obisnui cu gandul ca nu o sa o gasesc acolo . eu am o pisicuta acasa si m-am concentrat pe ea, gaseste niste activitati care sa te distraga,cu baieitelul tau, ca sa nu te mai gandesti la asta. eu incet incet m-am obisnuit cu ideea ca nu mai e. asta deocamdata, nu stiu ce voi face cand voi merge acolo si nu ma va astepta la poarta
ingerash spune:
Mi-am dats emaa ca il iubesti mult, ai acest nick - Pepsi , si am vazut si pozele cu baietelul tau si cu el. Era foarte frumos. Si eu mi-as dori cand voi fii la casa mea sa am unul, mare si flocos
p.s. uite-te la titulatura mea
Pepsi spune:
merci fetelor de raspunsuri si incurajari, si eu sint Timisoreanca.....si Pepsi era....
Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic
angy11 spune:
Si eu am iubit un caine,ciobanesc mioritic,era din Caras se numea Gugu de la Gugulan,a murit din prostia noastra o otita netratata la timp.,noi n-am siut,veterinarul care il vedea tocmai murise intr-un accident banal,acum imi doresc altul,de care sa se ataseze copiii mei.
Oricum pe Gugu nu il vor uita.
Te pup!
Tot o timisoreanca!
Gabrielama spune:
Pepsi,
te inteleg perfect, pentru ca si noi am trecut printr-o experienta asemanatoare; nu cu un catel, ci cu un pisoi... care era si el familia noastra. Am stat cu el in operatie, am facut tot ce a fost omeneste posibil sa-l salvam; din pacate nu au existat solutii.
E drept ca atunci nu aveam copii, asa ca nu pot sa dau sfaturi despre cum sa treaca baietelul tau prin aceasta experienta; ceea ce stiu de la atltii este ca functioneaza foarte bine sa iei un alt animalut cat mai repede; nu o sa-l inlocuiasca pe Pepsi, dar o sa acopere cat de putin din golul ramas in urma lui.
La noi, poza lui Jerry (asa il chema pe iubitul nostru pisic, caci era gri ca un soricel) sta alaturi de toate celelalte poze ale familiei.
Gabi
Pepsi spune:
merci de raspunsuri si incurajari, parca e tot mai greu.....noroc ca bebe e mic si nu-si prea da seama, mai intreaba de el dar i-am spus ca pepsi a plecat, a spus pepi bye.
gabi ce sa spun cu luatul altui animal, nu mai vrem ca ne e frica sa-l pierdem din nou sau sa-l vedem cum se chinuie. nu cred ca mai vrem alt animal, cu poza ai dreptate si la noi e la un loc cu celelalte poze, si pe site am un album, dominic si pepsi.....
Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic
oanademunck spune:
Pepsi draga, nu esti singura care a trecut prin asa ceva!Mie mi-a murit catelusa in brate in urma unei pneumonii, catelusa primita cadou de ziua mea(4 aprilie...imi pare rau) si pe care am iubit-o enorm. In ziua in care tIna a murit a fost prima si ultima zi din viata mea cand l-am vazut pe tata plangand si nemaiputand sa isi ascunda lacrimile de noi. Prima luna de fapt primele luni dupa moartea ei a fost ingrozitor, parca murise ceva de mine, plangeam pe strada, nu imi venea sa ma mai duc acasa pt ca stiam ca nu mai e ea acolo... Abia dupa un an pot spune ca am acceptat ca nu mai este.Parintii mei au suferit si ei fff mult si nu mai voiau sa mai avem alt catel. Insa am gasit intr-o zi in 1996 la doi ani dupa ce a murit Tina o comoara de catel cu blana mare si ochi frumosi l-am adus acasa si de atunci si pana acum acolo a ramas, parte din familie frate si sora pt noi. Ne-a adus din nou atatea bucurii in casa si a continuat sa ne faca fericiti asa cum incepuse Tina...Il avem de 10 ani si ne-a ajutat D-zeu sa nu fie bolnav nici o zi si sper sa fie asa inca multi ani de acum inainte
Ma gandesc la tine si iti transmit numai ganduri bune si multa putere
pupici
Ana-Maria21 spune:
Flavia sunt alaturi de tine.Imi dau seama cam ce simti si eu am un caniche,am venit cu el din Romania,citind ce ai scris mi-au dat lacrimile.Cel mai greu este cand pierzi un animal,de fapt eu animalele le consider oameni.Ce sa zic?Sper sa treci cat de cat repede peste si poate o sa adoptezi un alt animalut caruia sa ii daruiesti dragostea.Stiu ca probabil iti pare imposibil acum dar mai incolo cine stie?E pacat sa nu cunoasca si copilasul tau dragostea fata de un suflet care este tot timpul alaturi de tine.Imi pare foarte rau.
invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste
roxana1974 spune:
oh, si mie inca imi mai e dor de Toni (zis Tonino) un boxer delicios...care a murit dupa ce s-a imbolnavit de necaz, dupa ce murise tatal meu, stapanul lui...am plans si eu dupa el si sora si mama mea si tot asa, nu am mai avut curaj sa ne luam un alt caine, insa il vad pe Toni in fiecare boxerash pe care-l intalnesc pe strada...ciudat...
vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual ...