somnul - cat de departe sa merg?

mihaela_s spune:

Cornelia, Silvia-2 ani jumate-adormea singura pana de curand(vorba vine singura, fetele au aceeasi camera, paturi suprapuse, iar sora ei e in patul de sus...)...apoi n-a mai vrut, a cerut sa stau langa ea. Cum cel mai usor imi era sa ma intind langa ea in pat, s-a obisnuit asa. Nasol era insa ca se foia la fel de mult cum scrii si tu, dura o ora-ora jumate pana adormea, asta in condtiile in care ora de culcare e 22-22.30. Uneori, de fapt de majoritatea datilor, adormeam eu inaintea ei si ma trezeam de povestile si miscarile ei. Apoi somnul imi era impartit in doua, ma trezeam pe la 2-3 noaptea si mergeam in camera noastra. Apoi peste 3 ore suna ceasul.

Hotararea de a o lasa iar sngura, am luat-o brusc, dar am inceput treptat sa-i explic ca e mare, ca asa dorm copiii singuri, ca sora ei e acolo in camera, mai povestesc putin inainte de nani, dar inca n-am reusit chiar de tot. Ma mai striga, merg la ea si ii spun ca merg la baie, ca am treaba in bucatarie si cand termin vin la ea...intre timp adoarme. Am avut si nopti cu circ, in care nu voia si pace sa stea fara mine, daca o lasamm singura, venea in patul nostru, era deja trecut de 11 noptea asa ca iar cedam eu...si mergeam cu ea in pat...
Acum suntem pe drumul cel bun, ea imi spune peste zi ca e mare si doarme singura, e mandra de asta, dar la culcare tot plange dupa mine. Aseara am stat pe jos langa patul ei-am luat hotararrea ca nu ma mai intind in pat langa ea-si dupa vreo 10 min m-am ridicat si am iesit...a plans, i-am spus ca merg la baie, s-a linistit...apoi l-a strigat pe tati, s-a dus el si a linistit-o, apoi a adormit singura. Eu cred ca daca vom fi consecventi in directia asta, vom reusi.
Sper ca ti-am fost de folos cu povestea mea .

Mihaela si fetele mele
Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul!

Principesa spune:

Cornelia, chiar ai reusit sa ma amuzi tu asa un pic, cum iti furi tu singura caciula, cat de bine te cunosti tu si cat de mult si ce e bine de facut si cum doar poate la un anumit nivel astepti o permisiune.
Cornelia, cat timp ai de gand sa te mai simti vinovata fata de ea ca nu este copil unic?
Si inainte sa se nasca Stefan fata de ce te simteai vinovata? Dar inainte sa se nasca Maria? Rezoneaza cu ceva din viata ta situatia asta a ei, de a imparti resursele de timp si atentie cu altcineva?
Cel mai bine pt amandoua ar fi sa te hotarasti sa incepi prin a avea mai multa incredere in tine eliberandu-te de culpe imaginare. In momentul acela vei vedea o plaja mai larga de optiuni.
Si oricum Cornelia, ea va fi pregatita sa doarma singura atunci cand tu ii vei da permisiunea, adica atunci cand tu vei fi pregatita.
Asa cum iti dau eu tie permisiunea sa te consideri o mama suficient de buna si sa ai mai multa incredere in tine


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

narcisa spune:

Cornelia, nici ai nostri nu mai dorm la prinz. Patrick merge la gradi pina la 4, la prinz maninca acasa si pe urma merge din nou. Vivien nu mai doarme nici ea la prinz desi e cu mine acasa.
De trezit se trezesc in fiecare noapte tot de vreo 4 ori cind unul cind altul, viseaza urit probabil. Patrick in 5 minute seara la 8.30 adoarme, Vivien o apuca si ora 10 pina adoarme si ma striga de nspe ori si 100 de pupici etc, amandoi adorm singuri, ne stiga ne ducem, dar nu ramanem ii invelim, asezam in patuturi si iesim. Dimineatza la 6.30 tot ea se trezeste prima ca e lumina afara cu gura cit o sura , vine din hol, in camera au jaluzele de aluminiu.
Parerea mea, sfaturi mai bune si obiective ca ale Pricipesei nu puteai primi.
narcisa

Cornelia spune:

Va multumesc tuturor.

In ultimele doua nopti am inregistrat unele progrese. Nu am vrut totusi sa fortez nota. Si eu cand ies din camera ii spun ca am treaba, trebuie sa spal vasele etc. Aseara m-a strigat intr-una intrebandu-ma daca am terminat de spalat vasele .

Principesa, iti multumesc . Cuvintele tale mi-au facut bine. Daca intuiesti ca si eu sunt sora mai mare, asa e . Totusi simt ca altceva m-a afectat mai mult, ca si cand ar fi ramas ceva nerezolvat in trecut, dar nu imi dau seama inca despre ce e vorba. Nu o sa intru aici in detalii, ca deja deviem spre altceva.



Va pup,
Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003) si Stefan (4 mai 2005)
poze