Copil autist? Incapatanat?

Buna ziua tuturor!
Am o problema mare: pustiul meu de aproape 1 an si 5 luni nu vorbeste. Poate ca-mi veti raspunde ca nici Blaga n-a vorbit pana la 4 ani, nici regele Mihai, dar acestea sunt exceptii si in general tot ceea ce iese dintr-o anumita normalitate sperie, sau ma rog, pe mine ma sperie.

De fapt nu vrea sa vorbeasca, nu vrea sa repete nimik. Ii e sete, tipa si incearca sa-mi ia sticla din mana. Ii e foame plange sau maraie. Acum 2 luni anunta uneori "kk" cand se intampla evenimentul. Acum nu.

Deci undeva gresesc eu, pentru ca involuam.

Pe limba lui mai spune cate ceva, dar rar. Nici eu nici tata-su nu suntem foarte vorbareti, dar nu stiu ca aceasta sa fie o trasatura care se mosteneste.

Pe de alta parte nu prea priveste in ochi (de ex. la masa), prefera sa se joace singur (e foarte curios si rascoleste totul si vrea sa vada cum sunt facute lucrurile), in parc se cam repede la ceilalti copii (s-a intamplat sa-i si loveasca), nu prea raspunde cand e strigat.
Mie mi-e teama ca ar putea fi autist. Ar trebui sa merg la un consult de specialitate?

Si TOTUSI: intelege cand i se spune ca nu e voie ceva, chiar daca testeaza continuu limitele.

Ar fi posibil sa fi suferit vreo trauma? In antecedente avem cca 5 luni de ghips continuu datorate unui varus equin bilateral congenital.

Nu vorbim suficient cu el? Ce-i drept atunci cand incercam sa vorbim cu el nu ne prea da atentie, noi ne descurajam, o vreme vorbim poate mai putin si incepe cercul vicios!!!

Imi cer scuze pentru lipsa de coerenta, am incercat sa sintetizez cat mai mult.

Tare mi-ar prinde bine niste sfaturi.

Daniella, mama lu'Alexis

georgi75 spune:

Uite daniella, fetita mea are 2 ani si 2 luni.Abia acum pot sa spun ca a inceput sa repete cuvintele dupa mine.Pana acum spunea pe limba ei acolo.Nu prea vorbareatza.Acum nu-i tace gura.Tot pe limba ei.

Pe de alta parte, am auzit zilele trecute o poveste....E vorba de vecina mea care are un baietel de 4 ani si acum el vorbeste abia ca fata mea.Adica abia rupe cuvintele.Uite ce-mi spunea:la varsta de 1 an jumate l-a dus la parintzii ei pt ca trebuia sa se duca la servici.Copilul a suferit un soc din cauza asta si nu a mai vorbit deloc(spunea pe vremea aia cateva cuvinte).
Copilul intelege tot, e foarte inteligent dar abia acum(la 4 ani) a inceput sa vorbeasca.a zis ca nu e vorba de autism.

Nici la baietelul tau nu cred ca e autism.Din ce am vazut si citit, ei au o lume a lor... nu comunica in nici un fel cu cei din jur.E posibil ca lunile alea de gips sa-si spuna cuvantul.Ai putea merge la medic pentru linistea ta.Dar nu cred ca e o problema asa grava.

Si-ti mai zic de fetita unei prietene care a inceput sa vorbeasca in jur de 2 ani jumate, acum are 5 si nu-i tace gura toata ziua.e chiar obositoare

Pupici si sanatate multa


Georgiana-mami de Stefania(2 ani-sic!)

Ia uite si poze:http://photos.yahoo.com/georgianaradut

Ira spune:

Daniela, o sa-ncerc sa-ti dau niste sfaturi de mama, adica ce-as fi facut eu dac-as fi fost in locul tau.

In primul rand ca m-as fi facut ca nu-nteleg ce vrea cand maraie, si l-as stimula in acelasi timp sa pronunte :

- Vrei painea sau marul ? Nu inteleg ce vrei, degeaba imi arati ca nu pricep....trebuie sa-mi explici, care din cele doua, etc etc

Pe urma nu as vorbi/presupune/rationa niciodata in locul lui. Cand incearca sa cmunice cu tine fa ochii mari si priveste-l direct in ochi, dar fara sa-i pui cuvinte in gura (de genul : aaa, ai facut kk si vrei sa fii schimbat). Asteapta, fii rabdatoare, nu-i anticipa nevoile, tocmai pentru a-l "forta" sa comunice. Chiar daca maraie (e si asta o forma de comunicare) eu nu l-as intrerupe niciodata, el va percepe asta ca pe o forma de respect pe care i-o acorzi. Il asculti = il iubesti. Cand va intelege ca tu asimilezi orice sunet ii iese din gura, atunci va incerca sa iti ofere mai mult.

De multe ori copiii care se refuleaza sunt tristi, neincrezatori in fortele proprii. Incearca sa nu tipi la el niciodata, sa-l certi cu cat mai multa blandete si sa-l stimulezi cat mai mult. Nu te feri sa ai exclamatii de apreciere (de genul wooow, ce frumos stii sa mergi langa mami, excelent, ai urcat scarile ca un baiat mare, etc).

Nu in ultimul rand introdu-l in lumea muzicii. Incepe cu Mozart, mai sunt si CD-uri cu muzica corala pentru copii, etc. Muzica vesela, energica, care eventual sa contina si versuri. Pune-l sa asculte non stop. Canta-i si tu, incercand sa pronunti cat mai clar pentru el. Cumpara-i si un pian de jucarie. Sunetele nasc sunete. Muzica este o forma de comunicare atat de complexa, incat de multe ori copiii o accepta mult mai usor.

Fata mea a scapat de balbaiala cu ajutorul muzicii. Am lucrat cu ea, pronuntam cuvintele cantand...si am reusit.

...dar nu te ingrijora prea mult, ....ca daca nu esti vorbareata....el de unde sa fie ?

Succes si multa sanatate

Sofie - 3 ani

copiloi spune:

Ira, mi-au placut intotdeauna sfaturile tale de mama!




Alina

Cricor spune:

In ultima vreme am remarcat ca multa lume se teme ca ar avea autism copilul lor. Du-te pe site-ul www.autism.ro si te mai lamuresti ce inseamna autismul. Si sa stii ca desi e adevarat ca multi dintre copii autisti au dificultati in comunicare, exista copii care vorbesc foarte bine si au autism. Oricum, numai un medic poate da un diagnostic. Daca esti ingrijorata, mergi la medic.


Corina

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588&whichpage=1/" target="_blank">Ajutati-l pe George!
www.cuzuc.netfirms.com

tessie spune:

Daniella,am si eu un baietel de opt ani,dar pina la virsta de patru ani nu a scos nici un cuvint.Pina la patru ani asa comunica el cu noi ca daca vroia lapte de ex. arata cu degetul.Ca fire,era mai agitat de felul lui,ne-am speriat destul de tare,am fost si la medic cu el,dar mare lucru n-am aflat;de fapt medicul vroia sa-i dea ceva injectii,dar n-am fost de acord si bine am facut.Pina la urma cum se spune"si-a dat drumul",iar acum ii turuie gura ...
Eu zic ca pentru linistea ta,poate ar fi bine sa mergi cu el la un consult.Cine stie?Poate e vorba doar de incapatinare...(la al meu,asta a fost).
Sanatate pustiului!

clau2toma spune:

Daniella4 , draga mea , tu iti faci probleme din-astea de la aceasta varsta? Aa , daca avea copilul tau 3 ani si nu scotea nici un cuvant inafara de mama si tata atunci puteai sa-ti pui un semn de intrebare si nici atunci cred ca nu era cazul dar la 1,5 luni? Cred ca e prematur sa te gandesti la asta . Sa iti dau un ex; sotul meu nu a vorbit pana la varsta de 4 ani si toti din jur credeau ca este mut . De inteles intelegea tot ce i se spunea ,dar nu vroia sa vorbeasca . Baietelul meu a inceput sa repede cuvinte de abia acum la 2 ani si inca nu leaga 2 cuvinte . Dar am vazut si extrema cealalta anul trecut in parc ,de am ramas muta de uimire .O fetita care avea 1,6 ani vorbea perfect .Fraze .Si era mai mica decat baiatul meu .Am intrat in vorba cu mama ei si am intrebat-o cati ani are ca era suspect din cauza ca era scunda rau si cand mi-a zis ca are doar 1,6 ani am inlemnit si ca sa imi mai arate ce stia fetita ,a pus-o sa-mi zica o poezie si sa numere pana la 20 .Nu e gluma . Am vazut cu ochii mei .
Eu spun ca nu ar trebui sa-ti faci probleme de pe-acum .


Claudiasi puiul ei Tomita

ruxij spune:

Draga mea, copiii de un an si cinci luni rareori vorbesc si care vorbesc sunt ei mai avansati, mai ales fetitele. Copilasul tau e un copil cu adevarat superb (si eu nu spun asta cand ma uit la orice copil) si dupa privire mi se pare absolut normal, vesel si istet. Copilul meu a inceput sa vorbeasca la 1 an si 8 luni, in propozitii de doua cuvinte si l-am considerat f. "precoce". Dar in general dupa varsta de doi ani vorbesc baieteii.

KSorana spune:

Un copil de 1 ,5ani e important sa-i bagi cuvintele in gura .Tocmai pentru ca nu stie ce cuvint sa foloseasca si cum zicea si ruxij la virsta asta sint putini copii care vorbesc .poate sa scoata 1 cuvint ,doua si pina la 2 ani sa rosteasca citeva cuvinte sau sa nu poata sa faca propozitii.Din cauza asta e important sa-i "bagi cuvintele in gura" pentru ca nu stie cum sa se exprime bine in cuvinte ,de asta plinge.Cind deja stie sa vorbeasca si se miirie fara motiv atunci il lasi sa vorbeasca.
Asta e parerea mea.
Sint multe metode pentru a face un copil sa vorbeasca si pentru asta trebuie rabdare si intelegere.
Am avut si eu un copil nevorbaret si stiu cum e.
Daniela ,te grabesti .Stai linistita ca toate vin la timpul lor.
Daca intelege ce ii zici ,e bine.O sa vina si ziua cind o sa vorbeasca.

sinzi_ana spune:

In primul rand...cum au spus si fetele la 1.5 ani e absolut normal sa nu vorbeasca...pronunta silabe? vorbeste pe limba lui??? Chiar si la 2 ani e normal sa nu vorbeasca...
Daca e activ, intelege, si e interesat de ce e in jur...

In al 2-lea rand...un copil care nu vorbeste este in ultimul rand autist...in primul rand verifici daca aude...o cunostinta avea un baietel de 4 ani care nu vorbea, si dupa o gramada de teste au descoperit ca nu auzea sunetele inalte si de aceea nu putea sa rosteasca cuvintele inteligibil (caci mormaia pe limba lui) si l-au operat...
Ideea e ca ar fi vorbit oricum, dar mai tarziu...

Si in ultimul rand un copil de 1,5 ani e prea mic sa fie diagnosticat cu autism...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David



David

daniella4 spune:

Va multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari.

Cel mai tare ma sperie faptul ca nu vrea sa repete niciodata niciun cuvant. Iar atunci cand vrea ceva nu arata spre obiectul respectiv, ci incearca sa ajunga singur la el.

Ira, mi-e teama ca nu am prea priceput sfaturile tale: de fapt tu ma sfatuiesti sa nu mai pronunt cuvintele in locul lui sau dimpotriva sa fiu mai explicita cand comunic cu el? Pentru ideea cu CD ..nu stiu cum de am uitat de muzica. Sa-i cant eu ma cam feresc sunt total si definitiv afona
De certat nu prea l-am certat (si nu-i las nici pe altii s-o faca) si ma feresc cat pot si de celebrul NU, uneori inevitabil in coabitarea dintre adulti si kupil de un an si ceva. Si Da, il laud cat pot de des.

Sinzi_ana nu m-am gandit ca ar fi posibil sa nu auda toate sunetele, cred ca e prea devreme pentru o audiograma...sau nu?

Ruxij, multumesc mult, ma topesc cand aud ceva frumos despre puiul meu!

KSorana, la ce metode te referi?

Clau2toma, extraordinar cazul fetitei din parc care folosea fraze.
N-am vazut asa ceva, dar tot prin parc am vazut si eu copilasi mai mici decat Alexis care foloseau cateva cuvinte. Si care pareau ceva mai receptivi la ceea ce le comunicau adultii.

Tessie, cred ca si voi v-ati speriat destul de rau. Dar Alexis nici macar nu arata cu degetul, ci incearca sa ajunga sa-si ia singur ceea ce vrea. Daca cumva obiectul e total in afara razei lui de actiune, tipa.

Cricor, m-am uitat pe site si din cate am inteles pana la 2 ani nu se pune diagnostic.

Georgi75, deci si fetita ta abia la 2,2 ani a inceput sa repete cuvinte?

Inca odata, va multumesc tuturor. Cel mai tare mi-e teama de greselile pe care le pot face eu si care ii pot afecta dezvoltarea si integrarea in societate. Cred ca meseria de parinte e cea mai complicata din lume.

Daniella, mama lu'Alexis