Frica de a dormi singura noaptea! Help Pricepesa

petaluda spune:

si mie imi era tare frica sa dorm singura in casa, mai ales cand debia ne mutasem aici. cand trebuia sa stau cate o noapte singura adormeam pe la 3-4 noaptea in fata televizorului si ma trezeam din ora in ora.
asta pana cand am fost obigata sa stau singura vreo 2 saptamani. atunci am constatat ca nu patesc nimic si ca nu am de ce sa ma tem.
cum spunea si corinadana o rugaciune inainte sa adorm ma linisteste si imi da senzatia ca cineva are grija de mine.

roxisialexia spune:

Eu nu am avut nimic, si am dormit singura noaptea mult timp, insa in timpul sarcinii a fost cutremur noaptea..., e de atunci toata perioada sarcinii am suferit de asta( am avut un soc recunosc), dupa ce am nascut asa de tare s-a acutizat ca eram disperata sa nu ramin noaptea singura.Intre timp cred ca m-am impacat cu ideea, bine nici nuu mai sunt asa des singura, insa acum am dat de altceva- toata ziua sufar de vertij am senzatia ca se misca casa cu mine si bineinteles ca ma duce gandula la cutremur.
E grav?

Roxana mama Alexiei Maria( 21 octombrie 2005 )

Elise spune:

din contra, mie de mica intunericul mi se parea un mediu lipsit de riscuri.
Poate pentru faptul ca aveam senzatia ca ma ascund - si nimeni nu ma poate vedea, implicit nu imi poate face vreun rau?

Cind ma simteam "atacata" ma duceam in beci, unde era bezna, si acolo ma simtam aparata si linistita.

Am ramas cu ideea asta - daca imi este urat ma plimb prin casa noaptea fara sa mai aprind lumina, care mi se pare ca "ma expune".

Elise

mariussimiuc spune:

quote:

---

Originally posted by Elise

Am ramas cu ideea asta - daca imi este urat ma plimb prin casa noaptea fara sa mai aprind lumina, care mi se pare ca "ma expune".

Elise

---

Brrr...m-au luat fiorii pe sira spinarii...

Eu cand eram gravida am avut intr-o seara un vis urat de tot,un cosmar care parea ata de real...De atunci imi este frica de intuneric,daca se lasa seara si sunt singura aprind luminile in toata casa.Si chiar daca nu sunt singura inainte de a merge la culcare imi aprind toate luminile pana la dormitor pe care le sting in fuga cea mai mare.Culmea e ca am senzatia ca e cineva in spatele meu care ma fugareste si rade de mine...Am fost si la biserica,m-am rugat...degeaba...Sunt constienta ca totul se intampla in creierul meu obosit.

Miha si Robert (18 nov 2004)



Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun


Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

Principesa spune:

Ionica, ceea ce descrii tu are intr-adevar legatura cu copilaria daca nu ai trecut printr-un incident traumatizant.
Are legatura cu tipul atasamentului care probabil a fost unul insecurizant si cu figura de atasament care probabil a fost anxioasa si ti-a indus si tie senzatia permanenta de teama fata de mediu, fata de ceva din mediu, nespecific dar periculos.
Consecinta este ca tu nu ai dezvoltat strategii de autosustinere si autosecurizare si probabil nici un bun self-esteem si deci te simti ok doar in prezenta unei persoane in care tu ai incredere ca poate avea grija de tine si de poate proteja de acest mediu inspaimantator in care traim.
Nu e deloc confortabil sa traiesti asa si sa iti consumi energia in scenarii infricosatoare. Cu suportul unui specialist cred ca poti dobandi o alta perspectiva intr-un timp mai scurt decat iti imaginezi.
Succes si somn usor!

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

ionica spune:

Draga Pincepesa

In primul rand iti multumesc pentru timpul acordat si pentru raspunsul pe care il asteptam.

Ai dreptate, in copilarie parintii lucrau amandoi si de multe ori astepam singuri cu sora mai mare pana reveneau de la servici
In ceea ce priveste self esteem-ul ,mai am de lucrat da ma simt destul de stabila din acest punct de vedere.

De obicei ma simt bine in prezenta oricarui persoane care se afla la mine in casa(evident sa o cunosc), nu trebuie neaparat sa am o super incredere.

Cred ca ai dreptate,sunt lucruri care nu intotdeauna reusim sa le rezolvam singuri,voi merge la un specialist cu siguranta.

Va multumesc voua tuturor care ati postat,desi nu ma linisteste faptul ca nu sunt singura in aceasta situatie ,va doresc la toate sa va faceti bine.

Multumesc tuturor,

Ionica Dumont