alcoolismul
Raspunsuri - Pagina 2
danna2002 spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Danna, prin ce anume reprezinta dependenta mamei tale o problema pentru tine ? Ca eu asta nu am inteles. In primul rand e bine sa ai grija de tine, adica sa te delimitezi cat mai clar de aceasta situatie si decizie a mamei tale.
Cat despre ea, fara asumarea problemei nu se poate face nimic. Poti sa o duci tu la n plimbari la alcoolicii anonimi ca totul e degeaba daca ea NU VREA sa se schimbe.
In cazul in care ea este disponibila la schimbare recomand atat terapie de grup cat si individuala, in acelasi timp.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
intrebarea ta mi a aprins un beculetz in cap...cred ca problema e de fapt a mea CA pana acum nu am inteles ca EA E O ENTITATE DIFERITA SI LIBERA SA FACA CE VREA....S a intamplat in clipa asta ceva in mintea mea..<AM REAlizat ca nu pot sa o conduc..adica sa o fac sa faca ce vreau eu, in spetza sa o OBLIG sa se lase >
e firesc sa ma afecteze...dar pana acum nu am priceput ca NU am cum sa o constrang sa se lase....
probabil ca am sa fiu un pic mai putin agresiva in rugaminti, si am sa incerc sa schimb un pic abordarea...
niciodata nu am auzit o sa zica DA sunt alcoolica...sau cand realiza si ea ca intrecea masura si EU ii tot ziceAM esti ALCOOLICA...DE 10 ..15 ORI..dupa un timp variabil facea o pauza ...dar revenea...:(.
MERCI ca mi ai deskis okii si ca m ai facut sa realizez un fapt important.
olguttza spune:
Poate ca trebuie sa se rupa de mediul ei ca sa-si mai revina... Socrul meu este la fel; nu realizeaza ca este alcoolic. Acum un an si jumatate i s-a pus in vedere la serviciu ori sa se pensioneze pe caz de boala, ori e dat afara cu litera I (din cauza bauturii). Evident, s-a pensionat (pe cu totul alte motive) si, pentru ca si soacra'mea se pensionase, s-a mutat la tara. Acolo, munca multa, grea si vreo 6 luni fara bani (ca dureaza pana-ti vine prima pensie); si s-a linistit. Mai bea din cand in cand, dar este altfel decat inainte. Totul tine insa pana vine in Bucuresti (rar, ce-i drept) - unde, efectiv, bea de plictiseala. Si-atunci revine la starea initiala. Asta nu se vindeca...
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
Catalina spune:
Dragele mele, in special draga Danna, va inteleg in ceea ce spuneti. Familia mea se confrunta cu acelasi lucru in fratele meu mai mic (28 de ani) care insa are o dubla problema, alcool si droguri. E groaznic si a tot fost groaznic o mare perioada de vreme (de vreo 6 ani). Personal am inceput sa nu mai cred ca are scapare mai ales ca nu vrea.Desigur, eu sunt sora, nu imi inchipui ce este in inimia parintilor mei si a sotiei lui dar si pe mine ma doare foarte tare.
As dori si eu sa stiu daca exista in Romania reuniuni ale familiilor de dependenti? In alte tari exista si daca cititi engleza va pot da un site. Eu am gasit idei interesante si chiar o strategie. Eu caut modalitati sa incep un astfel de grup daca nu exista dar imi trebuie un punct de pornire: un loc (poate pentru inceput un loc public), persoane interesate. Ca vointa exista. V-ar interesa?
Aveti mare dreptate, pana nu vor singuri sa se indrepte ... nimic nu ii poate salva si singurul lucru pe care il putem face, noi, cei de langa ei este sa ne pastram sanatosi la minte (eu eram f aproape de a claca la un moment dat, lasandu-mi la o parte familia intr-un sentiment f gresit ca pot face ceva pentru el) si sa ne rugam pentru ei. Atat.
Sunt langa voi. Haideti sa ne mai scriem.
Catalina
marlenn spune:
Of, Doamne, inteleg ce spuneti...Danna inteleg prin ce treci...Si familia mea se confrunta cu aceasta problema, numai ca la mine tata e cel care e stapanit de alcoolism, o boala atat de urata si de grea...Nu mai stiu ce sa fac ca sa il ajut pe tata...Din pacate e adevarat, daca singur nu vrea sa nu mai bea si nu are vointa sau motivatie, nu isi va reveni oricat de mult as incerca eu sa il ajut...
In urma cu 2 luni tata chiar a intrat in sevraj si a fost groaznic...Cu ajutorul meu si al mamei a trecut de faza asta nasoala, mi-a si promis ca nu o sa mai bea...pentru ca in joc e sanatatea lui, si nu vrea sa ma dezamageasca, i-ar fi rusine de mine daca ar mai bea la cata atentie i-am dat, la cat de frumos m-am purtat cu el...Si cu neincredere l-am crezut, i-am mai dat o sansa dupa alte n sanse...am vrut sa cred ca se va schimba, ca de data asta e altfel. Dar minunea nu a durat decat 2 luni si acum a luat-o de la capat.
Si culmea e ca da vina pe mama ca iar s-a apucat de baut...dar mama nu a facut nimic...Daca nici mama nu l-a ajutat si nu l-a sprijinit in cele mai grele momente atunci nu a facut-o nimeni...Iar mama nu sta bine deloc cu inima si din cauza neplacerilor cauzate de tata oricand o pot pierde si nu vreau sa se intample asta...pentru ca daca s-ar intampla asa ceva nu stiu daca as putea sa il iert vreodata pe tata, nu stiu cum as reactiona...si nu vreau sa aflu.
Vreau sa il ajut pe tata sa isi revina ca sa nu o pierd pe mama si nu stiu cum...Nu stiu cum sa ii dau vointa tatalui meu, nu stiu cum sa il motivez...pur si simplu nu stiu...Ma simt atat de neputincioasa in asa hal incat singurul lucru pe care mai am putere sa il fac este sa ma rog la bunul Dumnezeu ca tata sa isi revina...dar parca uneori nici acest lucru nu mai am puterea sa il fac...Ma simt obosita, ma simt sfarsita dar incerc sa nu clachez pentru ca mama chiar are nevoie de mine...Si chiar mi-a zis ca eu ii dau putere sa reziste...Offf!
E asa de greu sa rezisti si sa lupti fara nici un rezultat mai bine de 25 de ani cu asa ceva...Si nu stiu daca as intelege vreodata de ce unii isi ineaca amarul cu alcool si nu incearca sa infrunte altfel problemele vietii...mai grele, mai usoare...
Parerea mea...