Gestionarea emotiilor in public
Raspunsuri - Pagina 2
Ira spune:
Trebuie sa-mi dau mai mult ?
Cred ca m-ai prins, pe bune, ca nu sunt prea toleranta cu mine insami.
Sofie - 3 ani
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by Iraquote:
Originally posted by Principesa
Ira, ce s-ar intampla daca intr-o astfel de ocazie ai gresi, nu ai fi perfecta?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Perfectiunea nu are nici legatura in ecuatie. Eu sunt perfecta oricum, stiai - nu-i asa?..., chiar daca gresesc
. Merci oricum de raspuns.
Se pune mai degraba problema gafelor, a blank-urilor totale ? Eu cant, studiez ore in sir, zile in sir, si cand ma urc pe scena mi se poate f bine intampla sa nu-mi amintesc debutul piesei. Sau ce urmeaza, in forma ei (structura). A, sau B, sau cuplet, refren, oare care acord, sau e dezvoltarea, sau tema nr 5 ? Lumea asteapta. Incepe sa mi se faca frica. Ce fac daca nu-mi amintesc deloc ? Plec si las oamenii cu gura cascata ? Fac 3 flotari ? Incep sa tremur. Mi se usuca gura si....in sfarsit, tema se indura si vine. Multumescu-ti, tie, Doamne. Numa' ca intre timp am dat jos 1 kg.
Nu vreau sa mai traiesc asta, vreau sa fiu lejera, sa vad oamenii in pielea goala, cum ii vede Alyssa.
Cipcipcip, valium-ul asta o fi in Canada ?
Sali, merci si tie de raspuns.
Sofie - 3 ani
valium este diazepam si se prescrie in doza usoara pentru stage fright (intreaba dr pentru prescriptie). se mai prescrie si propanolol, un medicament inofensiv care nu lasa inima sa accelereze (se da normal pentru hipertensiune). eu am luat propanolol si e super, nici mainile nu-ti tremura daca ai probleme cu asa ceva.
si eu am avut probleme ca ma panicam toata cind am facut facultatea in suedia si trebuia sa tin prezentari intr-o limba pe care nu o stapineam prea bine si trebuia sa mai raspund si la intrebari (sa-mi "apar" proiectul). in timp m-am obisnuit si acum nu mai am probleme.
asta apare si din perfectionism, dar si din gindirea "panicoasa" specifica persoanelor emotive. "what if..." . daca ma incurc, daca ma bilbai, daca uit tot, etc. asta se poate antrena. ia-ti o carte despre asta si o sa inveti cum sa o depasesti.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
geba2001 spune:
Buna idee cu subiectul asta; ma regasesc in postarile voastre. Numai ca la mine mai intervine ceva: incep sa imi tremure mainile si nu ma pot stapani nicicum. Unii spun ca e o lipsa de Ca si Mg, dar analizele spun ca nu am lipsa de asa ceva. A mai fost cineva in situatia asta?
Am uitat sa va spun ca aceeasi problema o au si mama mea si fratele meu, care are abia 21 de ani. Nu stim la ce doctor sa mai mergem (ce specialitate) ca cei din zona nu au stiut sa ne lamureasca.
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by geba2001
Buna idee cu subiectul asta; ma regasesc in postarile voastre. Numai ca la mine mai intervine ceva: incep sa imi tremure mainile si nu ma pot stapani nicicum. Unii spun ca e o lipsa de Ca si Mg, dar analizele spun ca nu am lipsa de asa ceva. A mai fost cineva in situatia asta?
Am uitat sa va spun ca aceeasi problema o au si mama mea si fratele meu, care are abia 21 de ani. Nu stim la ce doctor sa mai mergem (ce specialitate) ca cei din zona nu au stiut sa ne lamureasca.
Stage fright sau performance anxiety cum ii mai spune (nu stiu daca e recunoscut in Ro ca boala/sindrom, dar poate produce mari neplaceri in special persoanelor care trebuie sa faca prezentari publice prin natura job-ului), se trateaza prin autoeducare sau cu ajutorul unui psiholog/psihiatru sau curator (nu stiu daca exista in Ro asa ceva). Ma indoiesc ca doctorii normali stiu foarte bine despre ce e vorba, daca nu s-au confruntat cu asa ceva personal. Tremuratul mainilor e doar un simptom al anxietatii provocate de situatia respectiva, la fel ca si tremurul vocii, transpiratie excesiva, mind going blank etc.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
scarmanus spune:
Eu am observat ca imi gerez foarte greu emotiile daca in timp ce vorbesc imi pun intrebari de genul "oare fac greseli cand ma exprim, oare interlocutorul ce o sa creada, daca spun prostii, daca, daca...." In schimb, daca fac abstractie de interlocutr si incerc sa expun cat mai bine subiectul pentru mine, nu pentru altcineva, totul iese bine. Cu cat constientizez mai mult prezenta interlocutorului si judecatile ce le-ar putea emite la adresa mea, cu atat ma fastacesc si ma balbai si gesticulez mai mult. Daca ma concentrez asupra mea ajung chiar la relaxare cand vorbesc.
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
angy11 spune:
Ira
,sa-ti spun cum e la mine cu emotiile,in gimnaziu eram paralizata de emotii,cantam poate la mai putin de jumatate de potential,apoi in mintea mea de copil s-a nascut ideea ca am asemenea emotii din cauza ca nu sunt sigura de vreun pasaj,masura,etc,studiam ca nebuna,incet emotiile au mai trecut,in liceu faceam parte din acea trupa tare de la suflatori-perc.,cred ca in fiecare liceu este cate una.
Incepusem sa am tupeu pe scema(la xilofon pe-atunci),dar in orchestra,muzica de camera,am ramas la fel de paralizata,nu puteam canta nimic,asa mi-a intrat in cap ca nu sunt buna instrumentista,profesoara am vrut sa ma fac dintotdeauna,intai educatoare,apoi invatatoare,in sfrsit profa de instrument.
In facultate am dat peste un prof de instrument care m-a paralizat si mai rau,apoi in anul trei am facut cu altul care a realizat problema si a incercat sa remedieze dar cu o floare nu se face primavara,tot in cons am descoperit Metoprolol-ul care este un reglator de puls,tensiune,etc luam cu jumatate de ora inainte de-a canta,era bine,ma bizuiam pe el.Am terminat facultatea iar la definitivat,am dat la Bucuresti,trebuia sa am recital de instrument,am cantat m-au felicitat cu totii,iar Matei a fost de-a dreptul incantat,mai tarziu am intrerupt scoala si cand am reluat-o am avut impresia ca nu mai pot nici sa predau ca nu mai stiu nimic,dar am intrat in al trei-lea an punand foarte putin mana sa studiez,de teama de a nu se vedea ceva nasol,pana nu demult cand unul din elevi facea nu stiu ce la corepetie,m-am enervat i-am luat betele din mana,am inceput sa-i arat,corepetitorul a inceput si el sa cante m-am bucurat am dus la capat piesa si am constatat cu acea ocazie ca acel trac a disparut,sala era plina de elevi,care nu m-au vazut in viata lor cantand la modul serios.
Si culmea m-am simtit bine.
Cred ca suntem prea perfectioniste,daca grsim nu ne iertam toata viata,am colaborat si cu Fila,dau aia pe langa la grau,chikseaza,nu le pasa,viata merge inainte,eu daca greseam aveam impresia ca toata lumea vorbeste numai de mine,ca sunt ca si ciumata,nu e deloc asa.
lena spune:
Ira ia sa-ti spun eu cum am scapat de timiditate, asta mai in tinereturi la un moment dat...am ajuns la o facultate de ingineri, plina ochi de baieti, si acolo dintr-odata m-am simtit zana zanelor!!
Ok, acum mai serios, in jobul meu mereu aveam de-a face cu multa lume, plus seminarii, traininguri, si altele asemenea, sedinte, in care io trebuia sa tzin cuvantarea...ei bine, in clipa aia ma imaginam deodata ca fiind o super-eroina, ceva din istorie, orice, eu mai imi inchipuiam ca sunt si Jim Morrison si chestiile astea ma ajutau enorm, ca prindeam o mare incredere in mine si nimeni nu-mi mai putea taia avantul...acuma ce sa zic, aveam emotii inainte de a deschide gura...dar ma si vedeam ca-ntr-un film, pe o scena, cu un reflector puternic in oki, dar vai cat de dulce sentiment importanta si atunci reuseam sa ma controlez.
Nu stiu daca te ajuta in vreun fel, dar incearca sa depasesti pragul si pe urma totul vine de la sine.
Ira spune:
Multumesc tuturor din suflet. O sa tin cont de sfaturile voastre.
Astazi m-am imaginat in concert si mi s-au inclestat degetele pe limba viorii. Cantam ca un robot.
Of, doamneeeeeee
.
Sofie - 3 ani
lily spune:
E destul de neplacut sa trebuiasca sa vorbesti in fata unor oameni cind esti emotiv. Ma emotionam si in fata cunoscutilor,cind atentia lor era indreptata asupra mea...dar la scoala, cind aveam de spus lectia la oral era groaznic...
Totusi imi impuneam ca TREBUIE sa reusesc!De ce?
Pentru ca am invatat acasa si vreau sa dovedesc profului ca merit nota mare!
Pentru ca ai mei vor fi tristi daca afla ca nu am invatat.
Pentru ca alti colegi au putut spune lectia si vorbi, eu de ce sa nu pot?
Era vorba de ambitie, cred.
In facultate insa a fost ceva mai greu-pt ca si dificultatea examenelor era mai mare, pt ca aveam colegi noi, profii erau f sobri si exigenti ...Si m-am temut ca uit, si am uitat. Aceasta teama nu mi-a mai trecut -citeodata visez si acum ca am examen si nu pot sa invat si uit ... Cind am ajuns in final la analize am iesit cu deficit de Ca si Mg.
Ca sa depasesti temerea de tine insuti si de posibile reactii ale tale, trebuie sa te intelegi pe tine-ce anume te sperie cel mai mult? Esti in competitie cu altii? Da, pot fi (si) ei mai buni -acum !
Esti in competitie cu tine, iti dovedesti tie ca stii si ca poti fi mai bun ca data trecuta? Da, asta depinde de tine !
Succes!
Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)