cum intervine un parinte?

In fine... in principiu am avut o zi urata... am fost la ziua uneia dintre finute si 2 dintre invitatii copii s-au purtat oribil cu baiatul meu. In sensul ca i-au luat jucariile, l-au fugarit, l-au agitat... iar parintii nu au intervenit in nici un fel. Ce daca Alex - copilul meu - are 2 ani si 7 luni iar ei 4 ani jumatate si respectiv 8 ani... asta mic o ia ca asa e modelul... Ce era sa fac... vedeam totul si nu stiam cum sa intervin. Cum sa ma bag intre copii? L-am luat pe Alex si i-am dat sa deseneze. Fetitele l-au luat cu sila si l-au pus sa le caute si s-au ascuns dupa usa. Alex a deschis usa si a prins degetelul uneia dintre ele. Al fetitei de 4 ani din poveste. Sa va spun ce acuze profera copila... Alex plangea si ii spunea ca nu a vrut si ca nu e vina lui -si chiar nu era- iar fetita ii spunea de toate... Apoi s-a intors si a scos din ea niste blesteme adevarate de mi-au cazut urechile! Iar ma-sa, a ridicat din umeri, ca asa sunt copiii si a plecat! Cand i-am cerut sa isi ceara scuze fetita nu a vrut normal, doar ma-sa nu i-a spus ca nu e frumos... I-am cerut lui Alex sa nu se mai joace cu ea. Pustiul le-a lasat si a plecat. Da, insa a aparut fratele fetitei care a inceput sa il agite si fugareasca si el... Am intervenit iar, si Alex a inceput sa cante la o orga - sa cante, vine vorba, sa zdrangane si sa lalaie. Hop si baietelul cel mare ce fetita si sa-i ia orga...
Intr-un final asta mic al meu a inceput sa planga si s-a ascuns dupa un fotoliu... Nu stiu ce s-a petrecut in mintea lui insa era asa suparat si asa plangea... si cum trecuse si ora de culcare... Eu nu spun ca nu e alintat si al meu copil, insa te poti intelege cu el. Si cum sa iti lasi copiii chiar asa de capul lor? sa nu intervii indiferent ce le iese din gura... sa nu ai nimic de spus daca se poarta urat? Cum plangea asta mic a venit si fetita in cauza sa rada de el si sa ii spuna diverse. I-am cerut maica-sii sa o ia si a fost chiar ofuscata... Gazdele saracele ...si finutele mele nu stiau ce se petrece... In fine, cred ca nu il mai aduc pe Alex la finute cand vor mai veni copiii aceia. Sincer nu stiu ce sa fac. Nu te poti baga intre copii, nu iti pui mintea cu ei, insa nici sa stai spectator si sa accepti ca al tau o ia nu se poate. Mai ales, ca pana au aparut aia 2 totul a fost perfect... I-am cumparat si lui o orga in seara asta si dupa ce a zdranganit un pic mi-a spus ca el isi da toate jucariile si altor copii, insa "oga asta nitzodata"!
Nu stiu. Sotul meu spune ca eu cer prea mult de la copii. Probabil.
Dar am o inima sa de grea... Asa de greu imi e sa uit ce a putut scoate copila aceia din gurita si ce lacrimi grele avea copilul meu...

Ce faci intr-o situatie de asta?

ana_a spune:

Eu imi luam copilul si plecam acasa...

Foarte urat din partea unor parinti, se zice ca nu-i bine sa certi copilul in public, sa-l dojenesti fata de altii dar un timeout pt acei copii probabil ar mai fi salvat situatia...clar, eu as fi plecat acasa, oricat de greu ar fi fost pentru gazda...
Macar daca parintii s-ar fi straduit intr-un fel sau altul sa atraga atentia fetitei ca nu-i frumos ceea ce face dar asa... nu stiu zau...


Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!

Alina spune:

Parerea mea e ca trebuia sa insisti ca fetita de 4 ani sa-si ceara scuze si sa-i explici mamei ei unde si cum a gresit...daca nu stia!
Si eu am o fetita de 4 ani dar nu ar face niciodata asa!
Eram vara trecuta intr-un magazin,la raionul de copii unde se gaseste si o locomotiva mare,de lemn,pt amuzamentul copiilor.O las pe fiica-mea linga locomotiva care era ocupata de o pustoaica mai mare si ii explic ca daca vrea si ea inauntru,tre'sa o roage pe copila mare sa o lase putin.Ma departez un metru si vine fiica-mea trista ca don'soara i-a zis ca nu o lasa si pe ea si tre'sa plece.
Am mers impreuna,am rugat-o eu pe "stapina"locomotivei si a impins-o pe fiica-mea cit colo(noroc ca o tineam de mina!),parea f deranjata!Am cautat-o urgent pe maica-sa,i-am povestit ce facuse progenitura si o apuca un ris isteric ca ce,eu is normala sa ma amestec intre copii .Tipa cit o tinea gura ca nu o intereseaza ce face fiica-sa,copiii isi rezolva singuri conflictele.I-am spus,pe un ton calm,ca sunt niste necivilizate,mi-am luat copilul si m-am carat! Mai auzeam inca pe scarile rulante ce urla dupa noi,mi se facuse si frica...

Asa-i,nu te poti baga intre copii dar totusi trebuie supravegheati ca sa rezolve corect eventualele conflicte.

Alina

ana_a spune:

Alina...credema ca nu poti cere altui copil, sa-si ceara scuze...mai ales unui copil care nu simte ca ar fi gresit cu ceva...totusi la 4 ani ar fi trebuit de la sine sa-si ceara scuze, verisorul nostru are 3 ani si i sa intamplat sa planga cu lacrimi si sa zica "te rog frumos sa ma ierti ca nu am vrut sa fac cutare lucru...." si asta catre al meu copil, mai mic, fara sa-i ceara nimeni...in cel mai fericit caz ar fi raspuns ceva de genul "nu esti mama mea, nu e treaba ta sa ma certi...etc..." si parintii acestor copilasi sunt genul ala de oameni tzfnosi si isterici cum ca "ce-ti permiti tu sa dojenesti copilul meu ...bla bla" de te apuca si rusinea...


Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!

mariussimiuc spune:

Eu in locul tau i-as fi atras atunci pe loc atentia pustoaicei la felul cum vorbeste.Si ce daca era si mama-sa de fata?Cu atat mai bine. Si daca nu as fi rezolvat nimic,adica ceva de genul pataniei Alinei,mi-as fi luat copilul si as fi plecat acasa,cu atat mai mult cu cat era si ora de somn.Nu cred ca ii mai trebuia copilului inca un stres in plus.

Miha si Robert (18 nov 2004)



Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun


Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

Lona spune:

Nu sunt nici pe departe specialista in relatiile copiilor, dar am trecut si eu prin astfel de situatii din care am invatat un singur lucru: e greu sa gestionezi contactul unor copii de varste atat de diferite, mai ales daca sunt mai mult de 2 micuti. Intre 3, 5 si 8 ani diferentele de dezvoltare si intelegere sunt enorme, si de aici si reactiile. Ca sa nu mai spun de diferentele de educatie, care ne chinuie si pe noi, adultii, dar pe micuti!
Asa ca eu, cand fiul meu era mic, evitam sa merg acolo unde stiam ca sunt multi copii, si mai ales de varste diferite. Isteria era garantata, plansetele la fel, iar seara noastra, a tuturor parintilor, ratata.
Si nu mai fi trista...Sa vezi cum e cand are 10 ani si suspina ca o domnisoara de aceeasi varsta cu el nu-l baga in seama. Si asta e abia inceputul. Din pacate, nu putem trai in locul lor, si nici nu-i putem feri la nesfarsit de lucrurile rele sau neplacute.

gegea spune:

Fetita mea e inca micuta(are aproape 1 anisor) si nu se pune problema celor discutate de voi aici, dar, intamplator, am asistat la diverse scene in care parintii nu intervin in nici un fel atunci cand copiii lor gresesc. Si e tare suparator...
In cazul tau, Carmen, eu as fi rabufnit si as fi spus parintilor despre comportamentul necuviincios al copilei, iar daca as fi fost intampinata de un ras isteric, ca in cazul Alinei, le taiam si lor macaroana(asa parinte, asa copil...).
E adevarat ca nu te poti face parte integranta din lumea copiilor, ca ei trebuie sa-si rezolve singuri conflictele, dar exista anumite limite pe care ei le pot cunoaste numai de la noi, parintii.

Geani si Daria(03.04.05)

alexa si mami spune:

si eu si sotul ne-am invatat fetita (1,5ani) sa fie altruista, sa-si imparta jucariile cu ceilalti copii, sa fie respectuoasa si credeti-ma chiar am reusit. citeodata cind intilnesti asemenea copii, respectiv parinti iti e un pic necaz, copilul tau sa fie suparat de niste neciopliti.
asta vara eram afara cu alexa si cu verisoara ei (6ani) intr-un grup cu mai multi copii. unul dintre ei, un baietel de vreun an juma, se tot tinea dupa andreea (verisoara) dadea cu piciorul in ea, o tragea de hainute , pina i-a rupt un snurulet de la pulovar. andreea s-a suparat si a inceput sa plinga. in mom acela i-am atras atentia mamei baietelului si ea f indiferenta a zis 'hai mama ca astia nu stiu sa se joace'
apropos de intimplarea ta,daca treceam prin asa situatie plecam acasa fara nici un regret, nu inainte de a da o replica usturatoare parintilor cu fumuri. eu inteleg ca ccc conflictele copiilor se rezolva intre ei, dar de la o mica cearta si pina la niste cuvinte urite din gura unui copil de 4 ani e un drum F F F lung.

alexa & fam

ramlore spune:

[purple]Parerea mea epartea lor.Si eu sunt de parere ste ca ai suportat prea multe din ca intre copii nu e bine sa te bagi,dar in cazul asta...
Si blestemele...Decat asa petrecere, mai bine acasa.Cred ca nu te-ai simtit bine acolo si nici copilul.[/purple]

didita spune:

Eu nu sunt total de acord cu ideea ca nu trebuie sa ne amestecam in confictele copiilor. Nu zic ca trebuie sa idrijam tot ce fac si ce zic, dar ai ii invata sa reactioneze in situatii dificile face parte din educatie. Si asta se face cel mai bine chiar in momentul respectiv si nu a doua zi. Pe de alta parte cand copii sunt pe cale de fii violentii unii fata de alti in prezenta adultilor cred ca este de datoria noastra de a intervenii, dca nu ar insemna ca suntem de acord cu violentele...

Am avut si noi sitautii asemanatoare, si am intervenit de fiecare data. Chiar cand eram invitati daca parintii celorlalti copii nu intervenau , eu am intevenit cu remarci de genul " nu se face asa cu bebe ca el e mic si nu stie sa se joace asa" sau am rugat gazda sa le dea altceva de lucru sau la copiii mai mari sau la cei mai mici. In orice caz eu daca vedeam ca altii copii vin sa-l ia pe al meu sa-l sacaie nu i-as fii lasat din start. A fost deja cazul si le-am zis al meu e prea mic sa sa faca ce vrei tu, nu intelege ce ii ceri, lasa-l in pace. Nu m-am luat niciodata de parinti (pt asta in general se termina rau), dar cand faci observatie copiilor calm, dar ferm in general merge. In parc ni s-a intamplat sa stam la coada la cate un joc si cum asteptand am tot comentat copiilor mei despre cum e cu fiecare la radul lui (bate saua sa priceapa iapa) ...
In tot cazul eu n-as fii plecat de la petrecere. Si m-as duce si data viitoare (cu conditia ca copilul meu sa vrea sa se mai duca!!!) si n-as astepta sa intervina parintii. Sub pretext ca trebuie sa-l supraveghez pe al meu (ceea ce nu este chiar o minciuna) as avea grija ca ceilalti sa se comporte cum trebuie.

didita

l_carmen2003 spune:

Off.. Cica sunt niste cursuri pentru parinti undeva si tare as vrea sa le fac. Doamne, incerc sa fac tot ce e mai bine pentru copil, desi e singur la parinti este altruist si e sociabil... Fac destule greseli in educatia lui - ca orice om - insa incerc sa le corijez si sa nu le mai repet. Adica, una peste alta nu sunt un parinte perfect, oricat incerc. Insa, sa ma ierte Dumnezeu, greu mi-a venit sa inghit patania de sambata. Lui Alex i-a trecut si am vazut ca ieri s-a jucat frumos cu alti copilasi, n-a parut afectat. Probabil cel mai tare m-a afectat pe mine...
Dar aveti dreptate, poate era bine sa intervin mai radical. Am preferat sa stau si sa ii supraveghez in ideea de a nu il traumatiza poate mai tare pe copil. Dar cred ca am gresit. Trebuia sa imi urmez primul impuls si sa iau atitudine si eventual sa plecam.

Va multumesc din suflet pentru suportul vostru.

O saptamana frumoasa si fericita.

Carmen