Atacuri de panica??
Raspunsuri - Pagina 2
Principesa spune:
Val, spui: ce sa fac totusi? Ca si cum ai fi incercat toate variantele si toate au esuat.
Tu nu ai facut decat sa incerci pe perioade de timp delimitate sa acoperi simptomul si nu sa il intelegi si sa vezi ce iti comunica. Deci asta ai putea sa faci, sa soliciti suport de specialitate, psihoterapeutic in a rezolva si nu in a ascunde aceste stari.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Val_ spune:
Va multumesc pentru sfaturi. Poate ca nu am fost clara in mesajul meu. Eu merg la psihoterapeut de 3 ani si am momente in care sunt chiar bine, foarte aproape de normal. Problema este ca aproape intotdeauna urmeaza o recadere urata, ca si cum este imposibil sa fiu bine definitiv.
In ceea ce priveste un medic psihiatru, am fost, si am plecat de fiecare data doar cu o reteta considerabila. Daca as fi luat medicamentele prescrise m-as fi transformat cu siguranta intr-un zombi.
Apropo de antidepresive si anxiolitice, in general, pe langa faptul ca incerc sa concep un copil, am oricum o spaima in legatura cu ele. Mai ales in legatura cu antidepresivele. Striu persoane carora le-au facut foarte rau.
Astfel incat, ma intrebam daca mai exista si alte variante pe care` persoane aflate intr-o situatie similara le-au incercat cu succes.
Principesa spune:
Val, in acest demers terapeutic ai evaluat si beneficiile secundare pozitive ale simptomului? Acestea fac uneori ca rezolvarea sa se amane.
Ce fel de psihoterapie urmezi? Ce te-a impiedicat sa mergi si in alta parte daca in 3 ani nu s-a remis simptomatologia anxioasa? Pentru ca pentru aceste manifestari, 3 ani mi se pare mult prea mult. Si eu am intalnit cazuri cu tulburari anxioase cu istorie lunga care au raspuns la psihoterapie f bine intr-un interval scurt.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Val_ spune:
Terapia pe care o fac este psihoterapie psihanalitica. Si dupa cum am spus, m-a ajutat foarte mult in plan profund si mai putin in planul simptomelor. Adica exact invers fata de cea cognitiv comportamentala. Am mers pentru o scurta perioada si la un psihoterapeut comportamentalist dar imi dadea sfaturi (nesolicitate) care erau complet in defavoarea mea iar atacurile de panica s-au indesit, asa ca am renuntat la ea.
Sa inteleg ca lucrezi in domeniu?
Principesa spune:
Da Val, sunt hipnoterapeut, analist tranzactional si consilier in analiza existentiala si psihoterapie.
Am tot respectul pentru atat pentru psihanaliza cat si pentru terapia cognitiva.
In 3 ani se pot rezolva si tulubrarile de personalitate deci tot mi se pare de neinteles sa fii de 3 ani in terapie si totusi sa mai ai atacuri de panica si cenestopatii de asemenea intensitate. Undeva ceva e in neregula.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Val_ spune:
Ce ma sfatuiesti concret?
irina.c. spune:
In urma unei perioade foarte stresante din viata mea,acum 6 ani,am inceput sa am atacuri de panica .Pe langa asta,insomnii puternice,nu inchideam un ochi nopti de-a randul de frica ca n-o sa ma mai trezesc.Iar cand dormeam somnul era agitat si nu ma odihneam deloc.Singurul lucru care m-a ajutat au fost rugaciunea,Sfanta Spovedanie si Maslu.In cateva luni mi-am revenit.
Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)
"In aceste vremuri,
cineva nu poate fi crestin cu jumatate de inima,
ci fie in intregime, fie deloc."
Serafim Rose
Principesa spune:
Val, cred ca pe undeva exista o incompatibilitate in relatiile psihoterapeutice pe care le-ai mentionat. Iti sugerez sa cauti pana vei gasi o persoana compatibila care sa intervina eficient in ameliorarea simptomului si rezolvarea originii lor.
Irina, si rugaciunea si credinta au si finalitatea psihoterapeutica. Am cunoscut si eu situatii in care au fost foarte eficiente in remisiunea manifestarilor anxioase sau depresive.
O varianta combinata mi se pare extrem de eligibila, mai ales daca duhovnicul are ceva informatii psihologice.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
irina.c. spune:
quote:Principesa,daca ai timp,si in caz ca n-ai citit,cauta ,,Psihoterapia ortodoxa,, de Hierotheos Vlachos,sunt sigura c-o sa-ti placa.O gasesti aici-http://www.librariasophia.ro/directorsubcateg.php?c=1&&sc=116
Originally posted by Principesa Irina, si rugaciunea si credinta au si finalitatea psihoterapeutica. Am cunoscut si eu situatii in care au fost foarte eficiente in remisiunea manifestarilor anxioase sau depresive.
O varianta combinata mi se pare extrem de eligibila, mai ales daca duhovnicul are ceva informatii psihologice.Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zburaDurerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Irina si
bb Ilinca(26 aprilie '04)"In aceste vremuri,
cineva nu poate fi crestin cu jumatate de inima,
ci fie in intregime, fie deloc."
Serafim Rose
Val_ spune:
Principesa, multumesc mul pentru sfaturi dar este posibil sa petrec, daca nu ani atunci luni, cu terapeuti care se vor dovedi nepotriviti. Terapeuta pe care o am acum nu a ost singura. Am mai fost pe la alti 7, la unii am stat mai mult la altii mai putin.
Asa incat daca dupa cum spui tu, alte persoane cu probleme similare au reusit sa se echilibreze, fie eu fac niste greseli incredibile in alegerea terapeutilor, fie tulburarea mea presupune un dezechilibru biochimic suficient de mare pentru a nu ma putea echilibra definitiv si total.
Irina ai perfecta dreptate in ceea ce priveste ajutorul oferit de credinta, insa, pentru a te echilibra emotional in acest fel, trebuie sa crezi cu adevarat. Din pacate nu este cazul meu desi am incercat, sa ma rog, sa merg la biserica, sa citesc biblia. Oricat de mult mi-as dori, nu gasesc acea liniste si pace de care vorbesc cei care crsd cu adevarat.