Siguranta educatiei<adevar sau mit>???

Fetelor dragi, sunteti siguri ca educatia pe care o dati copiilor vostrii este fara cusur, nu va incerca niciodata o senzatie de neliniste ca ceva va scapa si n-o sa reusiti sa educati copilul asa cum trebuie? Fetita mea,Maria, 2 ani si trei luni, este destul de rasfatata, si de la un timp incoace face niste crize de isterie care pe mine ma inebunesc, si desii imi vine sa-i carpesc 2 palme, ma abtin si o iau cu duhul blandetii, si o rog sa se potoleasca, ca vreau s-o ajut, etc...ea urla si mai tare si ma respinge, fapt mai mult decat anormal avand in vedere ca este in perioada de "mami" peste tot si oriunde si oricat...ma ingrijoreaza teribil treaba asta...si nici nu-i gasesc o explicatie multumitoare, decat ca nu stam cat ar trebui cu ea din cauza serviciului, in rest cand suntem acasa facem teatru, desenam, spunem poezi, cantam, dansam, orice, numai cu ea...tot timpul stam cu ea si ii dam toata atentia noastra...
oare unde gresim, mereu imi pun aceasta intrabare, cum sa fac sa fie fericita, desii ea pare un copil destul de fericit...este foarte activa si iubareata(cel putin cu mine)....OARE UNDE GRESESC???
VOI CE SPUNETI?


Roxana L

diana904 spune:

Nu sint deloc sigura ca educatia pe care le-o dau e fara cusur, din contra imi gasesc o multime de puncte nevralgice.
Cit priveste crizele de isterie imi permit sa-ti dau un sfat, si anume sa te inarmezi cu rabdara caci vor mai dura (la fii-mea au fost pina aproape de 4 ani, p-orma slava Domnului s-a calmat). Si eu eram f ingrijorata , ma gindeam chiar s-o duc la psihiatru ( ma gindeam ca o fi vreo tulburare din cauza aparitiei fratiorului), apoi am vazut ca toti copiii de virsta ei din parc aveau aceleasi manifestari, am mai vorbit si cu fetele care au copii mai maricei aici pe forum si m-am mai linistit. Am mai citit si prin diverse carti ca in jurul virstei de 2 ani incep sa-si afirme personalitatea si sa-si testeze limitele (sau mai bine zis sa le testeze pe ale noastre, sa vada pina unde le e permis sa intinda coarda). Oricum faza cu cirpitul a 2 palme nu va functiona, o va face sa urle si mai tare, la mine ceva efect a avut ignoratul, sau sa o trimit sa urle la ea in camera si sa iasa de acolo cind considera ea ca s-a linistit. Multa bafta eu ma pregatesc de seria a 2-a cu Tudor care se apropie de 2 ani!!

iris spune:

ma treceau si pe mine niste idei si intrebari groaznice legate de ce si cum fac pentru educarea copiilor mei; acu m-am mai linistit, poate si pt ca am trecut cu de prima perioada de urlaturi; mi-a fost greu ca naiba , aveam si inca un bebe mic, si simteam ca parca nu mai e copilul meu; sfatul meu e , ca atunci cind se lasa cu tipete si istericale , sa n-o mai bagi in seama; cred ca nici o vorba nu ajuta la virsta asta; nu sint in stare sa asculte si nu poti opri criza decit nebagindu-i in seama daca o incercare de al le deturna atentia nu e de folos; mie mi-a luat ceva timp sa invata asta, recunosc ca mi-au scapat si citeva palmute la fund, dar apoi, de cind am inceput sa o las in pace sa urle cit vrea n-a mai fost asa incintata sa faca circ...
cit despre ce sa ii invatam, cred ca rolul nostru e sa le aratam cum trebuie sa se comporte un om normal, civilizat intr-o lume civilizata si daca reusim ca noi sa ne purtam ok atunci maimutelele noastre mici ne vor copia intocmai comportamentul ; si cel mai importanmt cred ca e sa avem grija sa nu le inselam increderea pe care ne-o acorda copii, atunci vom putea avea cu ei o relatie buna, vor invata ca pot sa ne acorde in continuare increderea lor, vor invata sa aiba si ei rabdare cu noi ;

izu spune:

Fetita mea (2 ani si 2 luni) are momente cand ne "testeaza", se tavaleste pe jos, se da cu capul de ce nimereste, dar numai in casa, afara, unde sunt si alti copii, este f "educata".Ba chiar da "lectii" de buna purtare copiilor "rasfatati".
Noi ii raspundem uneori cu indiferenta, alteori cu distragerea atentiei (cand incep istericalele ii propun sa desenam, sa dansam sau ii spun ca s-a "trezit" bebe (adica papusa) si ii este sete).Nu vreau sa-i lipseasca nimic, nu suport sa tipe cineva la ea si nu imi place cand este nemultumita sau cand plange.Uneori gresesc si sunt prea indulgenta dar ce sa fac.

ENYA spune:

Roxanicooo draga, ce m-ai nimerit !
Uite ce-ti spun eu, in calitate de mamica de urlator sef (adica Vladi, 2 ani si 9 luni-azi!)
Stai linistita, Mariutza ta e un copil normal (si sora buna cu fiu-meu), cind face cum zici tu n-ai decit sa-i intorci frumusel spatele si sa iesi din incaperea in care e ea, nu inainte de a-i spune ceva scurt, de genul :"Nu-i frumos ce faci, m-ai suparat...,".Asta daca nu merge chestia cu distrasul atentiei (Hi, hi, ce sfaturi "din carti" iti dau eu, acum ca stiu cam despre ce e vorba, dar sa ma fi vazut anul trecut prin sept., cind avea Vladi exact virsta Mariei tale, dar n-avusesem norocul inca sa dau de "desprecopii", si nici nu citisem inca in mami - parca numarul din martie a.c.?, ca puiutii nostri dupa 2 ani fac asa numitele crize de afect si ne testeaza limitele-vorba fetelor).Inarmeaza-te cu calm si rabdare (e greu - stiu!), nu tipa si tu si nu aplica palmutele ptr ca mai rau faci !Mie mi-au scapat vreo doua usor peste pampers,dar mi-a parut si rau imediat (desi n-avea cum sa doara) si nici n-am rezolvat nimic. Ce mi-a zis pediatrul lui atunci (ptr ca l-am intrebaaaaat, iti dai seama!): "Stati linistita.E un copil inteligent,care a realizat ca va poate "santaja" si vrea sa va arate ca el e sefuŽ.Nu depinde decit de dv. sa-i aratati cine e sefu`". Crezi ca m-am oprit aici ? Nooo, am chemat acasa si o dr.neuropsihiatru (era mai indicat sa vorbesc cu un pediatru psiholog, dar nu stiam de unde sa-l iau), ca sa ma lamureasca unde gresesc. De la ea am auzit prima data de aceste crize de afect, si m-a invatat cum ar trebui sa reactionez in situatii din astea.Ba m-a si certat ca ii spun de prea multe ori Nu (nu face cutare lucru, etc)si mi-a spus ca gresesc cu atitea interdictii, nu in sensul ca trebuie lasat sa faca numai ce vrea el, dar ca ar fi bine sa evit Nu-urile (s-a mai scris despre asta chiar pe forum)si sa folosesc alte metode : distrasul atentiei, etc.Dar hai ca ma abat de la subiect.
Deci draga Roxana, eu una m-am linistit, pot sa-ti spun ca prima perioada de"revolta" a durat cam 3 sapt., dupa care a trecut, am avut un respiro de citeva luni si joaca de-a cine-i sefu` a inceput din nou odata cu venirea primaverii, a durat cam 3-4 zile si tot asa o s-o ducem - inteleg de la fete - pina pe la vreo 4 ani?!
Eu ii mai fac si altceva, cind il apuca urlatul din te miri ce, il trimit la el in camera si-i spun :"Te rog, du-te la tine in camera si tipa cit vrei, pina te linistesti !" Functioneaza!
Asa ca, stringe din dinti fii calma dar ferma si nu-ti fa probleme ca ar putea fi o consecinta a faptului ca ai prea putin timp sa-i arati cit o iubesti.
La cit mai putine "proteste" !

Amalia, mamica lui Vladi
P.S. Ca sa raspund si la prima ta intrebare, NU sint sigura ca educatia pe care o dau copilului meu e fara cusur ba chiar sint convinsa ca mi se intimpla si mie sa gresesc uneori, dar caut sa ma informez cit mai mult - in privinta asta, rev. mami m-a ajutat enorm - si acum, ca v-am descoperit pe VOI, incerc sa invat si eu din experienta altor mamici. Eu sper ca la un moment dat, el sa fie mindru de educatia pe care i-am dat-o, iar eu sa fiu mindra ca el este...pur si simplu ...OM.

roxanal spune:

Fetelor, multam ptr. raspunsuri...acum sunt tare suparata, ieri Maria a mai facut o criza, problema este ca mie imi pare ca nu este o criza de "eu sunt seful", si ma sperie, pur si simplu...pare pur si simplu ca m auraste in acele momente, nu ma vrea in preajma ei, dar nici daca plec nu e bine...problema este ca o apuca mereu in cele mai neportivite momente: de exemplu ieri a apucat-o in baie, cand o sapalam pe cap, intre noi fie vorba asta chinul nostru saptamanal, si deci nu puteam s-o las in pielea goala si sa plec, dar ....cu toate astea, nu am putut sa o imbrac sub nici o forma, cu toata forta mea si nu am putut, nu am putut s-o imbrac, s-o sterg in urechi, tot ce trebuie facut..asa ca mare minune daca nu raceste...nu a mancat, pur si simplu a zbierat 1 ora si jumatate, cred ca vecinii o sa cheme in curand asistenta sociala, vor crede ca o batem sau cine stie...
pur si simplu fac tot felul de presupuneri, mi se pare ca astea sunt simptome mai grave, nu doar crize de sef...nici nu stiu ce sa mai fac
help me, please!!

Roxana L

Emilia spune:

Draga mea,
ai grija ca si starea ta de spirit este foarte importanta. Eu am inteles asta cand Adi avea 1 an si trebuia sa ne ducem cu el la un control, la spital la Bucuresti. Si eu si sotul meu eram foarte stresati de cum va merge controlul si fara sa ne dam seama i-am indus si celui mic starea noastra agitata... Efectul? Adi a facut o adevarata criza de nervi, cu urlat, tavalit pe jos, tras de noi... trebuia sa plecam, asa ca l-am luat pe sus, fara sa-l mai schimb si am plecat. In masina s-a calmat un pic. Am fost la doctor, a fost OK, iar Adi si-a revenit complet sub starea noastra foarte buna de spirit (totul era bine).
De atunci am incercat sa las grijile la usa... La inceput a fost mai greu, dar am reusit sa ma educ, sa gandesc pozitiv, ca si Adi sa gandeasca pozitiv.
Mai are si acum iesiri, pentru ca asa cum spuneau fetele asta este varsta, dar si la noi functioneaza "Dute la tine in camera si urla pana numai poti... daca mami sau tati au spus NU, NU ramane". Si mai are iesirile de oboseala... care sunt altfel... nu le-as putea descrie, dar le recunosc si atunci il iau in brate si il culc, chiar daca trebuie sa-l legan pe picioare.
Sanatate multa!

cl spune:

Draga Roxana, crize o sa-ti tot faca puiul si dupa 4 ani! Totul este sa-ti pastrezi calmul si sa-i spui ca nu-ti schimbi hatararea! Cat despre spalatul pe cap si Alex al meu incepusa sa urle la un moment dat: ii era frica sa nu-i intre apa in ochi. Solutia: OCHELARI DE SOARE cand ne spalam pe cap! Discuta cu micuta si vazi ce o deranjeaza. Sigur vei gasi o solutie. Bafta!
Claudia si Alex(4ani)

Cristina spune:

Roxana, in legatura cu baita, incearca sa o faci cat mai atractiva. Am mai scris despre asta, si eu pateam la fel cu Sanziana, pana i-a venit ideea salvatoare sotului meu: i-am luat spumant de baie pentru copii si am inceput sa facem animalute si alte chestii din spuma. Cat timp "construia ea" tot felul de chestii, eu (cu mainile sapunite) ii faceam un masaj relaxant pe spate si pe la gat, si in timp ce o spalam pe cap, ii facem masaj usurel si pe cap (ca la coafor). A inceput ea sa zica" ohhhhh, mami, ce bine este..." Si asa, ar vrea sa faca baie toata ziua.
In legatura cu crizele, sunt "normale" la varsta asta, depinde insa de copil. Cunosc 2 frati gemeni, baiat si fetita. Fetita este cuminte si potolita, baiatul este "de groaza". Se tavaleste pe jos (pe strada), se da cu capul de asfalt. Si au ACEIASI PARINTI! Am observat insa ca baiatului i se acorda mai multa atentie. Nu stiu din ce motiv. Cand insa nu i se mai acorda, face "ca trenu-n gara".
Poate si tu ii acorzi prea multa atentie. Spui ca veniti acasa si stati tot timpul numai cu ea. Mai las-o si singurica sa-si faca ea singura de lucru prin casa. Azi un pic, maine mai multisor...
In alta ordine de idei, nu stiu care mai este situatia la voi in familie, dar fii atenta sa nu fie stresata, sau sa te simta pe tine stresata. Si la noi functioneaza chestia cu time out-ul (dar pentru scurt timp). Adica, o iau in dormitor cand o mai apuca si ii spun: "iesi de-aici cand te-ai linistit". Acum este suficient sa-i spun "Vrei sa mergi in dormitor?"... si o lasa mai moale. Uneori o iau in brate si-i zic" ia spune tu iubita mea, ce-i cu tine, povesteste-mi ce te supara" - si se linisteste. De la caz la caz...
Pupici

iris spune:

roxana nu stiu cit te ajuta povestea asta: a facut ca si mariuta ta o criza , tot la baie, tot cu spalatul pe cap; a urlat, voia sa iasa din cada, a trezit-o pe bebi mica,a trebuit s-o las in baie, pe jos, sa ma duc la bebica s-o linistesc; am linistit bebica, m-am dus putin pe terasa sa ma racoresc; am venit in baie dupa citeva minute; statea si urla inca pe jos; am luat-o de o aripa si am tirit-o in camera ei; e destul de maricica si grea; avea atunci doi ani jumate si 21 de kg...asa ca am luat-o cu forta , n-am reusit s-o imbrac; s-a culact in fundul gol; s-a trezit mai tirziu, facuse pipi; dar era calma si mi-a povestit cum a plins ea in baie si cum a trezit-o ea pe sara si mami era toata uda pe bluza, hi hi; era bine dispusa iar eu care abia revazusem "exorcistul", simteam ca mi se zbirleste parul , la miezul noptii; i-a mai turuit gurita citeva minute cit am schimbat eu cearceaful, si-a pus singura pijama si s-a culcat; a doua zi a fost ok, numai eu inca aveam frisoane si nu puteam sa scapa de senzatia ca cea care urla in baie nu era a mea mica si dulce....a mai facut crizute, din ce in ce mai rar pina spre doi ani si 10 luni; cam atunci a inteles cum e cu spalatul pe cap si a inceput sa tina capul dat spre spate astfel incit sa nu ii vina apa pe fata.... mai avea un fix , cind veneam acasa, incepea sa urle ca vrea in curte; dar pentru ea asta insemna sa stea pe casa scarilor; nu puteam s-o las sa urle pe scari, bietii vecini...vecina ma privea cu duiosie, avea un baietel mai mic cu un an; acum eu o privesc cu duiosie cum se lupta cu micul ei urlator;
zau nu te speria, ai de-a face cu un mic monstrulet care se va face mare si va deveni o fetita dulce; iar tu vei da sfaturi d-astea calmante la alte mamici, sau chiar mie, ca acus face 4 ani si intra in a adoua perioada de crize....iar eu in a o suta....

qsar spune:

Ceea ce ma preocupa pe mine foarte tare este rezultatul pe termen lung al educatiei. Cat din ceea ce se intampla acum cu bb-ii se va regasi in psihicul si comportamentul lor de adulti. (Sau asta este un mambo-jambo psihanalist?)

Am postat ieri un subiect doar ca sa ii provoc pe forumisti la polemici dar lasasem o intrebare fara raspuns: "Cine sunt misoginii?".
Ma gandeam la chestia asta si atunci m-a strafulgerat un gand:
"Orice misogin a fost candva un baietel speriat."
Si atunci mi-a pierit brusc hazul si m-am pus serios pe treaba si am postat raspunsul.

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=7151

Q (Gabriela) - mama de baietel