Copilul si catelul

Copilul si catelul | Autor: cldya

Link direct la acest mesaj

Am ajuns sa fiu de acord sa aducem un catel in apartament. Copiii mei doresc nespus de mult un catelus. Pe acesta il procuram (adoptam)de la azilul de caini. As vrea sa aud pareri si sfaturi de la cei care deja au in apartament un astfel de sufletel, pe langa cel al copilului. Stiu ca va fi greu!Va fi o responsabilitate in plus,dar copiii mi-au promis ca vor ingriji catelul. Adevarul este ca si mie imi va fi drag asa ca ... Doamne ajuta !

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anairda36 spune:

Daca faci gestul asta frumos, gandeste-te bine ca il faci pentru niste ani buni. Sa nu iti bati joc de un sufletel nevinovat si sa-l arunci in strada. Copii vor creste invatand sa iubeasca animalele si sa aiba o responsabilitate ceea ce este foarte bine. O sa devina un membru al familiei care va va iubi neconditionat. Sa pui poze :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Bineinteles ca-l vom iubi. Deja il iubim si ne imaginam cum va fi ... adica un mare jucaus !!! In strada nu va ajunge ! Ar fi o mare cruzime !!! Daca voi ajunge la impas cu el il vom duce la parintii mei la tara, unde va fi iubit si ingrijit, parintii mei avand intotdeuna cate un catel cu carnet de sanatate, cu vizite la veterinar, vaccinari, deparazitari si toate alea ...
Apoi, se zice ca un catelas e o adevarata terapie pt copii si cum al meu cel mic este hiperkinetic, poate se va mai "maturiza" si "aseza" putin langa catelus.
Uf ! Oare ce ma asteapta ? Responsabilitati noi si surprizeeeee ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns samira_a spune:

Eu am un catelus de 6 ani, si intr-adevar este o bucurie.
Este o responsabilitate in plus, destul de mare, dar copilasii cu siguranta nu vor putea avea grija de el oricat de mult si-ar dori. Probabil ca tot tu vei fi cea care ii va face baita, ii va da papica si il va scoate la plimbare de cel putin 3 ori pe zi.
Mai greu o sa fie in perioada concediilor, cand nu vei mai stii ce sa faci cu el, vorbesc din proprie experienta, mai ales ca la cele mai multe hoteluri din tara si mai nou chiar pe plaja, nu sunt acceptati si catelusii. La noi, a fost si este o adevarata problema concediul...
Oricum, eu cred ca merita sacrificul, asa cum am mai spus, catelusul ne-a adus multa bucurie, e haios, jucaus si te face sa fii mai bun.
Bafta multa, anunta-ne ce hotarare ai luat si

Rabdarea este inceputul intelepciunii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Mi se pare un gest extraordinar ca vrei sa dau o sansa unui catel care nu este de rasa . Fii convinsa ca te va rasplati inzecit prin afectiunea lui.

Fata mea are 2 ani si 8 luni o adora pe catzelusa noastra, care este cocker si foarte temperamentala. Cu toate acestea Stefania o iubeste foarte tare iar mie imi creste inima sa vad cum i se lumineaza toata fata cand o vede pe catzelusa, cum ii arunca jucariile, cum o ia in brate. Un copil care creste cu animale va fi mai putin egoist si mai afectuos cu cei din jur!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Dragele mele catelul este acasa la mine !!!
Defapt este o catelusa de 1 si o luna si este teckel. Am avut bafta sa gasim unul de rasa. Biata de ea, probabil ca avut stapan si a fost parasita in strada. La SOS DOGS a fost aduca in urma cu vreo saptamana si nimeni (vreun stapan) nu a revendicat-o. Este piele si os ! Sper sa se puna pe picioare cat mai repede pentru ca are pofta de mancare.
I-am facut baie si nu am stiut ca samponul pt oameni face matreata la caine. Acuma e plina de asa ceva si va trebui sa procur un sampon special, dar nu e problema ca la ZOOMANIA este tot ce trebuie pt un animalutz.
Ma intorc la munca acum si revin cu amanunte cand mai am putin ragaz. Va pup !
Ps . Sa nu uit sa spun ce bucurosi sunt copii mei, din pacate tatal lor si fostul meu sot le-a umbrit bucuria deoarece lui nu-i plac cainii si ne-a facut scandal ca am l-am luat in casa. Uf !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Scuze pt greselile la postul de mai sus ! Am scris in graba mare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Teckelitza!

asta am si eu.... si o iubesc ca pe okii din cap.

e o scumpa si o frumoasa, si intelege TOT.

doar ca nu vorbeste.

desi ne mai chinuie cu niste sunete guturale din cind in cind, aparte de latratul obisnuit .... poate in final reuseste!

Teckelii sint caini foarte afectuosi.
O sa vezi ce privire trista si plina de intelegere are cind simte ca iti e rau, ca ai o problema, ca e ceva cu tine.

Dupa ce am venit din spital nu mai reuseam sa o dezlipesc de mine: nu stia ce sa imi mai faca.... poate-poate imi revin!

O sa vezi.
sint sigura ca o sa fie draguta foc catelusa ta.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Teckelitza daaa !
Intr-adevar este afectuoasa si foarte linistita. Pana acum nu am auzit-o latrand chiar ma intrebam daca stie sa faca asta :))
Apoi este mare somnorici. Doarme mult
In schimb ii e teama sa coboare si sa urce scarile de la bloc. Trebuie sa o ducem in brate (deocamdata) si asta nu-mi place deloc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

A mea n-a latrat vreo 3 luni dupa ce am luat-o...dar am luat-o la 2 saptamini...asa ca era pui mic de tot.

Nu stia sa coboare scarile
Nu stia sa ocoleasca lucruri (daca ii statea in drum piciorul vreunui scaun nu il ocolea, ci incepea sa scanceasca la mine, sa iau scaunul de acolo ).
Nu stia "sa faca" decit pe pom, pentru ca asa a vazut la alti caini -dar ea era catzea.
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca a cazut pe spate (la propriu) cind a vazut primul dog german.
Cateii cu care a copilarit ea erau tot teckeli, micuti...probabil nu banuia ca exista si ditai cainele, cit o vaca!

O sa se invete.
O sa vezi.
Inca nu s-a adaptat cu mediul.... e noua la voi.


Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Buna fetelor !
A trecut cam mult de cand n-am postat aici ...
Sa va spun noutati despre catelusa! Biata de ea, la o saptamana dupa ce am luat-o acasa s-a imbolnavit (posibil sa fi fost bolnava din adapost). Primul simptom a fost voma. M-am sperit un pic si mi-am dat seama ca eu habar nu am despre cum se ingrijeste un caine. Am sunat la cel mai apropiat cabinet veterinar si am dus-o la consultatie. Fetita avea faringo-laringita ( motivul pt care nu latra ) si un inceput de pneumonie. A primit pe loc antibiotic injectabil, apoi din 2 in 2 zile cate o injectie si acum e sanatoasa. I-am repetat vaccinul antirabic si deparazitarea. Bineinteles ca i-a revenit si latratul, s-a ingrasat si ii sta bine asa mai rotunjioara :)
Pe zi ce trece o iubim tot mai mult, iar ea este la fel de iubitoare cu noi... atat de rasfatata este ca numai in patul lui fiu-meu doarme ... la inceput nu o lasam, dar degeaba ... nu s-a lasat asa ca am cedat noi :)

Mergi la inceput