Cum sa-i multumesc pe toti?
E dilema si scopul vietii mele desi n-ar trebui poate.... Mereu ma impiedic de autocritica, iar aceasta se bazeaza in mare pe incapacitatea de a face pe placul tuturor. rational stiu ca e imposibil, dar linistea sufleteasca n-o pot gasi decat asa... prin urmare e o necunoscuta pentru mine.
Am vrut de mult sa pun aceasta intrebare cuiva de specialitate, fiindca simt ca nu pot fi fericita si ca nu am deloc timp de mine si de familia mea (sot, copil). O pun acum fiindca e unul din momentele cand sunt acuzata pe nedrept de cineva ca "nu ma intereseaza". O neintelegere (gen blocarea calculatorului tradusa de persoana respectiva drept refuz de a vorbi pe net) imi provoaca o stare groaznica ce stiu precis ca va trece si poate se va lamuri in curand, insa pana atunci imi face efectiv rau sa primesc cuvinte acuzatoare gratuit. Am mai patit asa ceva chiar cand am nascut de la aceeasi persoana si evident tot dintr-o neintelegere. E doar un exemplu insa.
Incerc mereu sa-mi multumesc parintii, socrii, rudele, prietenii, problema fiind ca nu-mi prea cunosc prioritatile in viata. sau poate problema e ca nu pot aplica scala teoretica de valori si in practica.
Ce sa fac ca sa reusesc sa nu ma mai afecteze asa mult cuvinte, gesturi, reactii mai mult sau mai putin fondate ale unor persoane uneori necunoscute alteori foarte cunoscute?!!! Nu vreau s-o iau razna, insa m-a speriat reactia mea in unele cazuri in care chiar nu aveam absolut nici o vina. Inteleg ca intalnirea a doua persoane naste conflicte care trebuie gestionate astfel incat sa genereze intelegere si convietuire, insa simt ca am obosit sa incerc si sa nu reusesc sa fac acest lucru.
Va multumesc si sper din tot sufletul sa nu par a fi luat-o "pe aratura", insa daca e asa primesc orice critica cu intelegere si dorinta de comunicare.
Va pup si va doresc sa aveti parte numai de bine
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
Raspunsuri
CristinaT spune:
Incearca sa-ti ocupi timpul cu ceva care iti face placere. Impuneti sa nu te mai gandesti la lucruri de genul asta daca nu sunt implicate persoane din familie foarte apropiate.
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006
lilianasoare spune:
Vreau sa-ti recomand o carte care sigur o sa te ajute foarte mult sa rezolvi problema.
Se intituleaza Cum sa stabilesti adevarate conexiuni pentru a comunica mai eficient cu altii si mai ales cu tine insuti, este scoasa la BusinessTech, autorul fiind Arnie Warren.
Eu o citesc chiar acum si-mi place: este scrisa intr-un stil simplu, direct si accesibil; te ajuta sa-ti identifici stilul personal.
Iti mai recomand cartile de psihologie comportamentala de la Curtea Veche, in special preferata mea, Realizarea telurilor, de Brian Tracy.
andora spune:
Ai dreptate Cristina, timpul in care ma gandesc la aceste mici prostioare ar trebi ocupat cu lucruri constructive. Ina ce ma fac cu lipsa timpului in general? Viata trece pe langa noi si ma simt ca intr-o sfera (incerc sa vizualizez ce simt) in care nu mai ajung la ucleul frmat din eu, sot si copil. Imi pierd vremea cu ceilalti in loc sa-i trimit in afara sferei si sa ajung la ei doar cand am timp.
Timpul e cuvantul cheie. O sa descopar ca fac totul pt ceilalti si nimic pt "ai mei". Si nu vreau sa ajung aici la batranete si am mereu obsesia ca nu fac ceeea ce trebuie....
Va pup.
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
chiquitita spune:
Draga Andora, si eu ma regasesc in ceea ce ai scris tu. Am vazut persoane ajunse la 55 de ani care sunt ca noi si nu reusesc sa se schimbe. Si ma cam sperie asta. Incerc cu disperare sa ii multumesc pe toi, sufar ca nu reusesc, nu reusesc sa imi impun punctul de vedere. O gramada de timp mi-l petrec facand strategii si incercand sa imi inving rusinea si timiditatea, cand vine momentul iar nu fac nimic. Apoi, restul timpului mi-l petrec facandu-mi reprosuri ca nu am fost in stare sa aplic ceea ce hotarasem. Si uite asa trece viata si cu ea mici placeri si eu adun doar frustrai de care nu scap. Stiu ca depinde de mine dar nu pot.
mama_de_bebe spune:
Draga Andreea,inteleg prin ce treci.si mie mi se intimpla la fel.Eu cred ca ar trebui sa nu-ti mai bati frumosul cap cu chestiile astea .Tu esti o fiinta deosebita,sunt sigura de asta.dar nimeni si nimic nu e mai important decat familia ta.Te pup si nu te mai stresa.
andora spune:
LilianaSoare, multumesc din inima penrtu recomandare. O sa incerc sa-mi regasesc picul de respect pt propria-mi persoana care ma va ajuta sa-mi fac timp de a citi o carte...
Chiquitita draga, ma sperii cu ce spui de persoanele de 55 e ani. De fapt o am in fata pe mama de 50 de ani care face acelasi lucru.... si nu vreau sa ajung asa. Rusinea si timiditatea mi le-am invins as putea zice profesional in relatia cu ceilalti, doar ca-n relatia cu cunoscuti n-amreusit sa aplic nimic. Nu ma pot impune de multe ori fiinda nu zic ce vreau de frica sa nu se supere unul sau altul. Sper as ne invatamminte la un moment dat .
Mama de bebe, atat de simplu si frumos ai scris ca-mi vine sa rosesc.... si iar ma simt vinovata. Cineva spunea ca unpacat imens e sa nu ai pt tine aceeasi admiratie si erspect ca si pt ceilalti. Eu ma vad mereu ca fiind ultima persoana de care tb sa am grija. si ma aleg cu dureri, nervi si nemultumiri. Sotul imi spune mereu ca daca nu am grija de mine sa nu ma astept de al ceilalti sa aiba. Poate e asa.... sper in clipa cand voi spune ca am facut tot ce-am putut pt copilsi sot si abia apoi pt ceilalti.
Va pup si de8 martie va doresc tuturor o www.dgreetings.com/womensday/womensdayfls01.htm" target="_blank">inima plina de liniste, iubire si caldura.
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
tlaura spune:
Eu nu inteleg problema voastra; caracterul meu e la polul opus celui pe care il descrieti voi. Dar, lucrurile stau in felul urmator: eu am un copil, un sot, o casa si un servici de care trebuie sa ma ocup in primul rand. Ca sa nu mai spun de propria persoana... Dupa care urmeaza restul (parinti, rude, prieteni, etc). Daca ceilalti nu inteleg care sunt prioritatile mele, imi pare foarte rau pentru ei. Eu nu o sa-i las pe cei dragi mie, atunci cand au nevoie de mine, pentru nimeni si nimic in lume. (cu mici exceptii, probabil cand altcineva are vreo problema grava si pot ajuta la rezolvarea ei).
Problema ta este ca vrei ca imaginea ta sa ramana intacta din punct de vedere al celorlalti. Nu suporti ca ceilalti sa aiba o parere proasta sau nefavorabila depre tine; cred ca aici trebuie sa lucrezi!
Desigur, cu totii vrem ca ceilalti sa aiba o parere buna despre noi, si facem tot ce este posibil pentru asta; dar trebuie sa stim unde sa tragem linie.
Iar exemplul pe care l-ai dat cu calculatorul care s-a blocat in timp ce comunicai cu cealalta persoana, e un lucru urat ca sa-ti aduca tie vreo vina; cu pc-urile niciodata nu stii ce se intampla. sau, chiar puteai sa ai vreo urgenta in acel moment, sau putea sa ti se fi facut rau. Daca persoana respectiva s-a gandit doar ca tu nu voiai sa mai comunici si ti-a mai facut si tam-tam... atunci ea are o problema.
Eu iti doresc sa scapi de acest sentiment, care nu face decat sa te macine si sa te epuizeze, sa te gandesti si sa analizezi bine, de ce ai asa mare nevoie ca ceilalti sa te vada intr-o lumina ideala.
Pentru ca de fapt aici e problema ta.
Numai bine!
www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze
denizel spune:
Andeiutaaaa, !
Mai draguto, n-am sa ma bag eu in explicatii pentru ca sunt sigura ca iti va raspunde Principesa mult mai documentat si de o mie de ori mai bine. Stiu insa un singur lucru: n-ai sa poti niciodata sa-i multumesti pe toti si nici nu trebuie sa incerci sa o faci pt. ca, mai devreme sau mai tarziu o iei razna:-).
in afara de asta, oamenii te trateaza asa cum ii inveti tu sa te trateze. Daca folosind un anume tip de comportament fata de tine (comportament suparator pt. tine) vor obtine ceea ce-si doresc, cu toate ca vad tu esti afectata de acesta, vor continua sa-l pastreze. Daca nu obtin rezultatul scontat, vor deprinde un comportament nou.
Ia fa tu un pic de educatie cu unii!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
impreuna spune:
Andreea cunosc si eu sentimentul. Si eu ma consumam pt fiecare in parte, pt cel mai mic incident si in sufletul meu stiam ca nu merita. Totul pana m-a calcat cineva rau de tot pe coada si de atunci am pus piciorul in prag. Si culmea, daca le zic oamenilor in fata ce ma doare, parca nu mai sunt asa nemultumiti.
Capul sus si gandeste-te mai intai la linistea ta si a familiei tale
Flavia (sotie si mamica fericita)
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by tlaura
Eu nu inteleg problema voastra; caracterul meu e la polul opus celui pe care il descrieti voi. Dar, lucrurile stau in felul urmator: eu am un copil, un sot, o casa si un servici de care trebuie sa ma ocup in primul rand. Ca sa nu mai spun de propria persoana... Dupa care urmeaza restul (parinti, rude, prieteni, etc). Daca ceilalti nu inteleg care sunt prioritatile mele, imi pare foarte rau pentru ei. Eu nu o sa-i las pe cei dragi mie, atunci cand au nevoie de mine, pentru nimeni si nimic in lume. (cu mici exceptii, probabil cand altcineva are vreo problema grava si pot ajuta la rezolvarea ei).
[size=2]Problema ta este ca vrei ca imaginea ta sa ramana intacta din punct de vedere al celorlalti. Nu suporti ca ceilalti sa aiba o parere proasta sau nefavorabila depre tine; cred ca aici trebuie sa lucrezi!
Desigur, cu totii vrem ca ceilalti sa aiba o parere buna despre noi, si facem tot ce este posibil pentru asta; dar trebuie sa stim unde sa tragem linie. [/size=2]Iar exemplul pe care l-ai dat cu calculatorul care s-a blocat in timp ce comunicai cu cealalta persoana, e un lucru urat ca sa-ti aduca tie vreo vina; cu pc-urile niciodata nu stii ce se intampla. sau, chiar puteai sa ai vreo urgenta in acel moment, sau putea sa ti se fi facut rau. Daca persoana respectiva s-a gandit doar ca tu nu voiai sa mai comunici si ti-a mai facut si tam-tam... atunci ea are o problema.
Eu iti doresc sa scapi de acest sentiment, care nu face decat sa te macine si sa te epuizeze, sa te gandesti si sa analizezi bine, de ce ai asa mare nevoie ca ceilalti sa te vada intr-o lumina ideala.
Pentru ca de fapt aici e problema ta.
Numai bine!
Laura, mama lui Andrei
Poze
www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze
Mi se pare ca Laura a surprins foarte bine niste aspecte. Trebuie sa-ti rezervi dreptul de a-i dezamagi pe ceilalti.
Cei care iti vor intelege atitudinea vor ramine linga tine oricum iar ceilalti vor pleca pentru ca nu se mai pot folosi de "micile tale servicii", ceea ce iti va aduce timp in plus pentru tine si cei de care vrei cu adevarat sa te ocupi.
Nu-ti fie teama, schimba "foaia" cit mai repede!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii