Incotro s-o iau?

Nu stiu daca am deschis unde trebuie acest subiect dar m-am gandit ca ar fi bine s-o fac aici pentru ca foarte multe dintre persoanele care au postat aici sunt cu probleme.Probleme diferite, mai mari sau mai mici....dar probleme.Am incercat sa merg pe logica urmatoare: femeile, mamele si de ce nu si tatii incercati de viata imi pot da raspunsuri "incercate" de experienta si mai ales subiective.

Normal ca am cautat intai raspunsuri la mine si la sotul meu.Sotul meu ma sustine(cel putin asa zice acum) in ceea ce vreau sa fac.Eu, imi doresc foarte mult aceasta schimbare.Toate bune si frumoase, cu toate astea exista un "dar".

Am 37 de ani, sunt casatorita si am 2 copii.Ioana, 13 ani si Rares. 2 ani si 7 luni.Toate aceste date de "identitate" vi le prezint cu un scop anume.Relatia mea cu sotul meu este una normala, ca dupa 14 ani de convietuire.Cu urcusuri si coborasuri.Acum, se pare, ca sunt in ascensiune(sa de-a Domnul sa nu vorbesc in vant!)
Am un serviciu bine platit, nu extraordinar dar cat sa fiu multumita(intotdeauna este insa loc de mai mult si mai bine).Problema mea de aici incepe.Nu-mi mai place ceea ce fac.Imi doresc ceva mai mult si mai bine.Pentru asta trebuie, insa, sa apelez la multe sacrificii.Este vorba de un examen foarte dur,greu pe care trebuie sa-l dau la un Institut in Bucuresti( eu nu sunt din Bucuresti ci la 120 de km de Bucuresti).
Nici asta n-ar fi o mare problema....ci faptul ca daca iau acel examen trebuie sa stau 2 ani de zile la cursuri in Bucuresti(acolo sunt platita) cu intreruperi vara, de cam 2 luni.

Am incercat sa pun in balanta avantajele si dezavantajele acestui pas pe care vreau sa-l fac.
In ceea ce ma priveste pe mine si sotul meu, n-ar fi nici-o problema.Ma gandesc insa la copii.
Uneori ma imbat cu apa rece si imi zic ca o sa fac naveta zilnic sau macar la 2 zile.Nu se poate vorbi de chiul de la cursuri.Altadata, ma copleseste ideea ca-mi las din mana copiii.
Amandoi sunt la varsta cand au nevoie de mine.
Chiar astazi am avut o discutie cu prietena mea cea mai buna care mi-a zis ca fac o mare prostie.Ea crede ca pe Ioana o scap din mana( desi e o fata cuminte dar si cu multe fite) iar cel mic are nevoie de mine.

Cred ca ati inteles ce ma framanta.Voi cum vedeti situatia.Gresesc ca-mi doresc asta? Gresesc fata de mine, fata de sot ,fata de copii?


Toate cele bune!

J G spune:

Te-ai gandit sa te muti cu totul in Bucuresti?
Naveta e cam grea... ar fi vreo 4 ore de drum si uneori mai mult depinde de traficul din oras.

J

Mirunaa spune:

Este exclus mutatul in Bucuresti.Nu-mi place Bucurestiul, este un oras mult prea agitat pentru o provinciala batrana ca mine.Am senzatia ca in Bucuresti dai bani si pentru aerul poluat pe care-l inspiri.
Stiu ca naveta e grea.As face cam 4 ore pe zi, dus-intors.Dar nu-i naveta problema care ma sperie....

Dupa ce termin acest Institut(sau dupa ce ma termina el) imi gasesc cu usurinta un post la mine in oras...


Toate cele bune!

Kehleyr spune:

Nu gresesti ca iti doresti asta pentru tine. Este normal. Dar copiii tai sunt la o varsta critica - oare cand nu e varsta critica?... dar cred ca totusi adolescenta este o perioada chiar foarte dificila. Eu nu m-as risca sa stau departe de ei 2 ani de zile.

Daca zici ca este exclus mutatul in Bucuresti, atuni naveta este o solutie. In strainatate se practica adesea pe distante cum zici tu. Dar este si obositoare si costisitoare.

Incearca sa te gandesti concret:

Cum ar fi programul la cursuri? Ti-ar permite ca in cazul in care faci naveta, sa ajungi seara acasa macar pe la 6? Sau ai invata pana tarziu?

Acasa ai ajutor? Cineva care sa se ocupe de treburile la care tu ar trebui sa renunti?

Mirunaa spune:

Am ajutor.Sotul meu cand vrea se descurca chiar mai bine ca mine la gatit.Pentru restul asa apela la doamna care sta acum cu Rares.Din punctul asta de vedere as fi acoperita.

Eu cred ca mai devreme de 20 n-as ajunge acasa.E vorba de orele de seara pe care nu prea le-as mai putea petrece cu ei.Weekendul ar fi al lor...Oricum, si pentru mine ar fi stresant.Cu toate astea as trece peste asta.

Toate cele bune!

J G spune:

Deci ai ajunge la 8 acasa? Si in w-e ai sta cu ei?
Pai sincer mie nu mi se pare foarte grav - eu lucrez frecvent pana la 7 seara si ajung intr-o ora acasa cu metroul, deci la 8. In fine, acum sunt in CIC dar cand ma voi intoarce la serviciu tot asa va fi.
daca iti doresti cu adevarat sa faci cursul atunci fa-l, chiar daca va fi obositor. Personal nu cred ca o sa o scapi din mana pe fata ta pentru ca influenta asupra copiilor trebuie sa fie mai degraba calitativa decat cantitativa, nu?
Zic si eu...

J

Porumbita spune:

nu poti cumula cursurile si vinerea sa fie libera? asa ai veni de joi seara pana duminica seara acasa!

CristinaT spune:

Buna, am aproape tot atitia ani ca si tine, am o fetita doar, si am ales sa fac scoala 5 ani, in Bucuresti e adevarat, dar vin acasa la 11 noaptea cand fetita doarme, in week-end in general invat sau lucrez. Mult prea putin timp petrecut cu copilul meu, nu??? dar dupa ce termin scoala voi mai avea inca 20 de ani de munca si cine stie cati de pensie. Mizez pe faptul ca putinul timp petrecut cu familia il pot face super...

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

sirimie spune:

Eu m-as muta in Bucuresti. Pentru ca eu cred ca intr-un oras mare copiii au mai multe sanse de reusita: si ei probabil vor face studii in Bucuresti si e mult mai usor sa si locuiasca in Bucuresti. Iti spun din experienta: eu am locuit intr-un oras mic de provincie si abia am asteptat sa plec de acolo la facultate, iar in timpul facultatii am stat in camin in conditii cam grele..

Mult succes!



Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos

Mirunaa spune:

Va multumesc pentru raspunsuri.

Am mai spus ca nu se pune problema sa ma mut in Bucuresti.Sotul meu are un serviciu bun aici, fetita mea invata la o scoala buna(si in provincie se face carte), avem apartamentul nostru...De ce sa ma mut? Copiii pot face facultatea in Bucuresti(sper sa-si doreasca sa-si continuie studiile) si ei vor hotari ce vor face mai departe.
Si eu am facut facultatea in Bucuresti dar nu mi-am dorit nici-o clipa sa raman acolo...

Dar nu asta era dilema mea:sa ma mut sau nu in Bucuresti...

Toate cele bune!

april spune:

Daca sotul tau te sustine nu vad de ce ai renunta la acest vis. Sunt momente in viata cand vrei sa faci ceva si pt tine. Suntem de aceesi varsta si pot sa-ti spun ca eu am fost intr-o situatie asemenatoare cu a ta. E adevarat ca nu faceam zilnic naveta dar lucram acasa pana noaptea tarziu. Tot nu putea,m sa ma ocup de pitica. Am inceput un doctorat inainte sa raman insarcinata si tot CIC + inca un an am fost prinsa cu examene, referate, studiu noaptea. A fost fff greu, poate mi-am neglijat putin copilul, dar am recuperat dupa.

Niciodata nu exista timp suficient pt o femeie sa se ocupe de EA (trup si suflet).
Totul e sa nu regreti in timp ca ai ratat o sansa de a-ti fi mai bine in viitor.

Probabil ca acum ajungi acasa cu cca 2-3 ore mai repede decat daca ai merge la Buc. Si e mai obositor, dar totul in viata cere sacrificii. Gandeste-te bine, dar eu sunt PRO.

puiutzul meu