Nu stiu cum sa rezist mai departe

Buna tuturor,


Sunt mamica fericita pana nu demult a unei printese de aproape 3 ani si insarcinata cu bb 2 baietel in 29+ saptamani.
Toate bune pana pe 19 ianuarie cand in urma unei cazaturi stupide chiar in usa sediului unui client ptr care lucram mi-am fracturat glezna dreapta (bimaleolara) si fisurat tibia. Eram insarcinata in 25 saptamani. cazatura nu a afectat sarcina.Nu acelasi lucru se poate spune despre calvarul ce a urmat:
-caci fractura fiind grava a impus operatia cu anestezie rahi-peridurala (partea a asta a fost super, n-am avut stari de rau dupa anestezie si nici montarea cateterului nu am simtit-o), nu mi s-au permis calmante ci numai administrarea prin cateter a unei doze f diluate de anestezic din 4 in 4 ore, doza ce avea efect doar 1 ora la durerile pe care le aveam
- sunt imobilizata in pat, am fost dependenta 100% de cei din jur cu dureri chiar si cand nu miscam piciorul
Perioada din spital (Municipal-Ortopedie ) a fost oribila, spaga cat cuprinde, orele imediate operatiei,la reanimare cand nu mai suportam durerile sotul meu a vrut sa contacteze un medic de garda :conferentiarul Radulescu ( nu el m-a operat),fiind sambata ora 21.00 i-a trantit usa cabinetului in nas nevrand sa schimbe nici macar o vorba!!!!!!!!!!!!Infirmierele injura daca le chemi noaptea prea des, la vizita nici un medic nu te baga in seama daca nu este el medicul tau curant, nici vorba sa se uite in fisa sau sa te examineze.......Cu alte cuvinte, nu te lasa sa mori dar daca agonizezi nu le pasa,valabil incepand de la infirmiere la marii profesori.


Fiind in pat zilele trec infiorator de incet,noptle secatuitoare privelistea piciorului meu este groteasca: cu trei incizii, una mai mica si alte doua pe partea interna si externa a gleznei de 9-12 cm. Glezna este intepenita, am portiuni amortite pe laba picioru;ui.
De cateva zile am inceput sa ma tarai in carje pana la baie, dar obosesc ingrozitor iar piciorul care atarna in jos se umfla si oasele parca incearca sa iasa prin piele,,,fetita mea cand ma vede in carje imi spune:ASTA NU E MAMI mi se rupe sufletul cand o aud.

Partea descurajanta este ca mai am de tras: inca o luna si jumatate pana cand voi incerca sa pun piciorul jos tot cu sprijin in carje si apoi cine stie cat timp pana la redobandirea mersului.

Am momente in care nu imi vine sa cred ca mi se intampla cu adevarat toate astea.

Cel mai trist e ca nu ma pot bucura de toate aceste momente cu burtica, fiindca mi-am dorit f mult un alt bb. Am moralul la pamant, sunt zile in care nu ma pot controla si-mi plang singura de mila.
ma gandesc ca va trece mult timp pana imi voi plimba bb cu caruciorul, ca nu-l voi plimba in brate nefiindu-mi permis, exact in clipele in care mititelul va avea nevoie de mine.
Plus ca am impresia ca si fetita mea se indeparteaza de mine!!!! deja e foarte nervoasa si mult mai obraznica decat era inainte.

Nu stiu cum sa trec peste faza asta! Simt ca am ajuns la limita si ca nu mai am resurse sa merg mai departe!


Corina

anasia spune:

Corina, imi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva, este cumplit sa stai la mana dr si a personalului auxiliar;nu-ti fie teama pt fetita, isi va reveni si chiar va uita perioada aceasta, ii este greu pt ca mami nu e cu ea, faptul ca e mai obraznica este modul ei de a atrage atentia;n-ai incercat sa mergi la alt spital sau nu se poate? medicul tau ce spune?cat despre plimbatul cu bb mic, nu te descuraja, ai sa-ti tii puiul in brate, totul e sa fiti amandoi sanatosi!sanatate si recuperare usoara!

anasia

alice2004 spune:

Corina, draga mea tiza - ca si pe mine ma cheama Corina ! -, stiu ca o sa sune teatral si sec, dar vointa face minuni ! Esti inca o data viitoare mamica si amindoi copiii tai au nevoie de tine ! Nu pot decit banui cit de greu iti este, dar ai sa vezi ca te vei face bine si raul o sa fie uitat ! Inarmeaza-te cu rabdare si gindeste pozitiv, atit de mult cit poti, stii ca bebelusul tau din burtica te simte si se intristeaza poate in aceeasi masura ca si fetita mai mare !
Iti doresc tot binele din lume si sa te refaci repedeeee !
Apropo, nu exista cineva linga tine care sa te ajute ? Sa se ocupe mai mult de fetita, sa o ajute sa treaca mai bine peste timpul acesta cit mami a ei este bolnava ?
Pupici muuulti si daca vrei sa mai vorbim, foloseste PM-ul ! Iti voi raspunde cu mare placere oricind !

Alice si Andrei
Gizmo pina la un an
Gizmo dupa aniversarea de un an
Gizmo in 2006

oanademunck spune:

Draga corina,sa nu uiti ca si durerea are granitele ei!Suferi acum, esti la pat , esti cu moralul la pamant si crezi ca fetita ta nu te mai place.Incearca sa schimbi prisma prin care privesti situatia, sa te gandesti ca da, esti la pat si ai dureri dar pana la urma se va vindeca si se va vindeca mai repede cand gandesti pozitiv; vezi totul in alb si negru acum cand de fapt sunt culori peste tot.Spui ca nu te poti bucura de ce ai in burtica? Dar cine te opreste in afara de tine? Acum este momentul sa te bucuri chiar daca esti la pat si este o situatie mai delicata. Nu poti da timpul inapoi si sa fie totul ok cu piciorul tau pentru ca nu se poate asta e!Trebuie sa lucrezi cu ceea ce ai, asa ca te rog incearca sa schimbi modul in care vezi situatia.iar fetita ta te iubeste pentru ca esti mamica ei, sunt sigura ca nu o intereseaza ghipsul sau carjele, proiectezi in ea ceea ce este in interiorul tau. Bucura-te ca acea cazatura nu a afectat sarcina, ca nu te-ai simtit rau dupa anestezie, ca esti la pat dar nu esti singura ai oameni care sa aibe grija de tine, ca privelistea piciorului tau nu este groteasca ci doar speciala,ca ai doi copii sanatosi si tot asa.Priveste cu mai multa incrdere in viitor si ai sa vezi ca tot ce e greu acum va disparea.
sanatate multa!

CristinaT spune:

Corina, multa sanatate, liniste, nastere usoara...

Nu stiu daca te ajuta ce-ti spun eu: fetita se poate sa nu te mai placa si daca ai fi perfect sanatoasa, se poate sa fie obraznica si pentru ca trece printr-o perioada de testare. Bucura-te ca ai de stat acasa cu fetita ta (recunosc eu n-am inteles prea bine unde esti acum, dar cred ca esti acasa).

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

sirimie spune:

Corina, daca ai putut sa scrii aici inseamna ca ai acces la internet, asta te va ajuta sa mai uiti.
Si sigur ca ai sa rezisti, ai motive puternice: pe bb2 din burtica, are si va avea mare nevoie de tine, acum si dupa ce il vei naste. Si fetita ta de acasa. Iti urez sa iti fie mult mai usor de acum incolo!


Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos

jone spune:

corina - ca sa te binedispuna.
situatie naspa la tine!
daca nu ai ce face si vrei sa vorb cu cineva strain poti sa ma apelezi pe messenger.nu poti sa iti fiu de prea mare folos.dar...macar mai trece vremea.
pupici.

jo si alexandra

***************
"soarele va rasari si maine!"

Principesa spune:

Corina, mai greu de suportat decat imobilizarea la pat si disconfortul aferent mi se pare ca este modul in care percepi tu aceasta realitate. Si poate este vorba de nevoia de control si de faptul ca nu esti obisnuita sa depinzi de altii si sa dispui de atat de putin control. Insa poti transforma aceasta experienta intr-una de invatare.
O experienta in care inveti ca e bine sa fii protejata si sa depinzi de altcineva care are grija de tine. O dependenta pozitiva adica. O experienta in care fetita ta are ocazia sa ia contact si cu fragilitatea omului, a mamei care sa o ajute sa aiba o imagine realista despre viata si slabiciunile omului, sa nu traiasca in iluzia omnipotentei.
Chiar daca ea se revolta acum, revolta vine din dorinta ei de a testa limitele situatiei si de a-i fi tu la dispozitie ca si pana acum. Aceasta experienta o va ajuta sa aiba o toleranta mai buna la schimbare si la frustrare.
Tu ai deja un copil. Crezi ca pentru un nou nascut este vital ca mama lui sa il plimbe in brate? Sau sunt alte lucruri cu adevarat importante pe care tu i le poti oferi: caldura, disponbilitate, tandrete?
Poate din acest punct de vedere vei considera ca limitele tale nu sunt chiar asa aproape cum credeai
Multa sanatate!


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

otis41 spune:

Corina, putere sa treci peste asta si multa sanatate, vei vedea ca vei trece peste asta, gandul ca vei avea si pe acest bebe iti va da putere!

daniella4 spune:

Corina, dupa cum stii toate trec. E doar o perioada mai proasta acum, dar cu siguranta va trece. Si va veni bb mic si simpatic.

Curaj mult si mai scrie-ne, suntem alaturi de tine.
Pupici



Daniella, mama lu'Alexis