cum se schimba foaia?
Raspunsuri - Pagina 2
Miruna Enescu spune:
Buna, Mamica Dulce, am citit cu atentie tot ce ai scris si uite parerea mea.
Eu cred ca tu faci bine ce faci. Faci bine ca il iubesti si faci bine ca nu il lasi in ale lui, ca te lupti cu el. (Desi daca ai atatea borcane de Nutella in camara, poate totusi ai putea sa lupti mai tare pe alocuri).
Si este normal ca mai obosesti; parerea mea este insa ca in astfel de momente ar fi bine sa te gandesti ca puiul tau va fi un invingator in viata cu o astfel de atitudine, si ca rolul tau este sa te lupti cu el cat poti mai bine, asa cum o faci si acum, ca el sa inteleaga ca exista limite si sa invete cand merita sa lupte impotriva limitelor si cand nu.
Ca mama de baieti de 5 si 6 ani, pot sa te imbarbatez cu faptul ca lucrurile vor merge spre bine (cu cnditia ca tu sa o tii tot asa): am observat ca atat faptul ca se exprima mai bine verbal cat si colectivitatea in sine ajuta mult.
Iar despre problema olitei: nu stiu daca la tine va avea vreun efect, dar eu, in disperare de cauza, cand nimic nu functionase cu baiatul cel mic (tot imputit statea, si asta desi avea un exemplu in fratele mai mare), am reusit astfel:
L-am luat intr-o zi deoparte si i-am vorbit ca unui adult. I-am spus ca EL are o mare problema: ca nu a reusit sa invete sa faca la olita, ca asta ii aduce si ii va aduce in continuare o multime de probleme (nimanui nu ii place sa se joace cu un imputit), pana cand va reusi sa rezolve problema. I-am spus de mai multe ori ca ESTE PROBLEMA LUI SI EL TREBUIE SA O REZOLVE. Ca eu am convingerea ca el poate sa faca asta daca vrea cu adevarat si ca pana la urma va reusi cu siguranta. I-am spus ca eu cred ca acum este pregatit sa faca asta si ca eu astept de la el sa se poarte ca un adevarat barbatel si sa isi rezolve aceasta problema. I-am repetat cele de mai sus de multe ori in discursul meu. Apoi l-am luat in brate, l-am iubit, i-am spus ca el este eroul meu ce iubit si am pornit o partida de gadilat.
Sincer, n-am crezut ca o sa functioneze, dar nu aveam mare lucru de pierdut. A mai scapat pe el o singura date de atunci. Nici acum nu-mi vine sa cred cand imi aduc aminte.
Bafta si rabdare! Ai acolo un campion si va ajunge departe!
scarmanus spune:
Iara ne pune Marc creieriu' in pioneze.
mamica dulce, fii atenta aici: rebuie sa inlaturi complet recompensa, astfel incat atunci cand o reintroduci sa fie pe merit, sa fie muncita. Recompensa pentru el inseamna ca va intoarce pe degete cum vrea el, stie ca pana la uma obtine tot ce vrea. Deci trebuie sa inteleaga ca nu asa sta treaba, si ca sa aiba acces l ace vrea el trebuie sa munceasca pentru recompensa.
Exemplu: cand e de strans jucariile ii spui frumos o data sa le adune. Nici n-o sa te bage in seama. II spui la fel de frumos a doua oara: o sa-ti rada in barba. A treia oara il iei fara sa-i adresezi un cuvant, fara sa-l privesti in ochi, si-l duci in alta camera (mediu nepericulos) pentru time out. O sa vrea sa iasa, tine usa. Nu-i adresezi nici un cuvant, il lasi sa-si faca numarul pret de 10 minute. O sa fie foarte greu, fiindca o sa incerce prin toate mijloacele sa te induplece, e important sa nu vorbesti cu el. In cele din urma se va calma si-i poti da drumu' Il pupi si-i spui cu parere de rau ca data viitoare cand il rogi sa faca ceva si nu face o sa se intample la fel. Evident te tii de promisiune. In paralel cu traba asta faci un tabel in care treci zilele saptamanii si ii spui ca pentru fiecare fapta buna, alias pentru fiecare lucru pe care-l face la rugamintea ta va primi o steluta. La un maxim de 5 stelute, pe care le va lipi el insusi pe tabelul lasat la vedere dar nu la indemana lui, ii spui ca-i cumperi un premiu de cumintenie (jucaria dorita, o cioco, uitat la televizor, joc pe calculator, etc) Nu te zgarci cu lauda, cand aduna jucariile mergeti amandoi la tabel si lipeste steluta. Daca face vreo boacana chhestia rezulta intr-o stea neagra pe aceeasi lista. Cand devien violent barezi cu o cruce mare steluta. Are un impact fantastic baratul asta...
La cumparaturi, faci aceeasi treaba, faci un tabel portabil, cand e cuminte si pune jucaria inapoi pe raft, lauda si recompensa prin steluta, ai prin ideea. Ceea ce foarte important, sa nu cedezi tu ca parinte in primul rand. Odata ce te-ai hotarat sa faci experimentul nu merge cu bajbaitul, lucru facut, stetuta, 5 stelute, recompesa. Lucru nefacut, stea neagra, violent, bara. Fii tare, e spre binele lui.
Mult succes,
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
l_carmen2003 spune:
Scarmanus, Scarmanus... frumos ce spui tu dar sa te vad la practica!!! Alex are 2 ani si jumatate... si e copia in miniatura a lui Mark. Nu cumpar ce vrea el si nici nu se mai tranteste pe jos cand vrea ceva -asta de la Try am invatat sa il corijez cu metoda ignorarii : a facut de 2 oriasa, nu a avut succes si a renuntat- insa pot vorbi si o ora cu el si el sa ma ignore sau sa ma rog de el sa manance si sa ma priveasca in sila sa spuna :tu mananci, tu faci etc... pot sa stau si in cap ca nu va face decat ce vrea el si daca am ceva de obiectat ma intreaba"care e problema mami?"; daca face o ghidusie de genul nu e voie sa intri acolo sau nu pune mana acolo ca e fierbinte sau nu e voie ca il poti strica - vezi aparatul de filmat pus in garajul masinilor sau ascuns in castel sau telefonul pus in bolul cu supa:"papa si el" si stie ca am sa ma supar vine in goana si spune "buna mami" si stiu ca am sa am o surpriza... are un talent nativ sa speculeze totul si sa se gudure pe langa tine si cand vezi ce frumusel si dulce e te topesti. Si asta abia asteapta! Ba mai mult, daca ii spun ca il pedepsesc vine in fuga si imi saruta mana sau ce nimereste... sau daca aude ca imi e rau imi da laptele lui - supremul argument inca!- ca e "baiat bun" si "obesc pe mami"... Si atunci ce sa ii fac? Sunt masini de speculat evoluate!
Eu nu am reusit deocamdata decat sa il anunt ca daca e obraznic Mos Nicolae nu ii aduce cadou, ca Mos Craciun nu va veni la el si cum mosii astia au plecat deja l-am inventat pe Mos Ene care are darul sa aduca vise frumoase sau vargute. "Ce fachem noi cu vagutele?" "Pai noi nu facem nimic, mosul face, da bataie la copiii obrajnici." si cum a vazut la TV o poveste cu niste copii care erau batuti cu nuielusa la fundulet traim cu ideea ca e rau sa fii batut cu varguta... Cat o mai tine si asta...
Eu maimica dulce nu am solutii. Eu am ca si tine intrebari. Altii mai tari la probleme poate pot da sfaturi.
l_carmen2003 spune:
quote:
Originally posted by l_carmen2003
vezi aparatul de filmat pus in garajul masinilor sau ascuns in castel
castelul cu apa din acvariu am vrut sa spun
try spune:
Tot la metoda time-out-ului ma gandisem si eu. Asta mi-a venit imediat in minte cand ai spus ca el gaseste tot timpul ceva de facut. Deci a-l pune sa stea locului pret de 3-4 minute (nu stiu cat de mare e baietelul tau) ar fi o mare pedeapsa pentru el, dar in acelasi timp l-ar invata ceva: sa se opreasca un pic din "goana" lui nebuna de peste zi si sa reflecteze un pic la ce-a facut, la impactul propriilor actiuni asupra celorlalti si asupra lui insusi.
Important e ca el sa stie de ce-i pus in time-out. Explica-i noua regula si consecintele ei. Cand greseste, avertizeaza-l prima data, si abia a doua oara actionezi. Dar cand il pui in time-out ai grija sa-i explici de ce si sa-i spui ce astepti de la el (nu multe cuvinte, nu te avanta in explicatii stufoase, ci 2 propozitii scurte). Dupa scurgerea timpului respectiv, va trebui sa-ti ceara iertare (e o forma de impacare care nu permite ca resentimentele sa persiste si dupa ce pedeapsa s-a incheiat).
Mai mult ca sigur nu vei reusi din prima sa-l faci sa stea in locul unde decizi tu ca-si poate ispasi pedeapsa de time-out (in camera, intr-un colt al camerei, pe un scaunel langa perete etc.).
Nu trebuie sa-l lasi prea mult in time-out (de regula se considera cate un minut pt. fiecare anisor implinit: 3 ani = 3 minute) caci pana se termina cele 10 minute copilul aproape uita ce a facut, efectul nu mai e acelasi, el iese din starea de culpa. Mai ales ca zici ca-i plin de initiativa si nu sta locului. Daca-l lasi prea mult in time-out, risti sa-l gasesti vesel si in plina joaca. Mai explica-i atunci de ce l-ai pedepsit, unde-a gresit daca mai poti... pentru el e uitat de mutl episodul. De-aia amenintarile cu "nu-ti mai aduce Mos Craciun sau iepurasul jucarii" le consider genul de amenintari fara efect pt. ca nu exista o recompensa sau o pedeapsa imediata. Cu cat copulul e mai mic, cu atat pedeapsa sau recompensa trebuie sa fie mai aproape in timp de momentul cand s-a intamplat boroboatza sau fapta buna. Nu poti pedepsi un copil de 3 ani cu "nu te mai las sa te uiti duminica la desene" ca e prea departe in timp. Dar un copil de 7 ani poate sa inteleaga asta si sa fie o pedeapsa eficienta pt. el.
Avand in vedere ca fi-tu e asa de intreprinzator (mor de dragul copiilor de genul asta, chit ca pe tine a ajuns sa te scoata din minti) de preferat sa petreaca time-out-ul de fatza cu tine. Adica trebuie sa stea pe scaunel (sa zicem) langa un perete timp de x minute, iar tu iti continui treaba ta fara sa interactionezi deloc cu el (si bine-nteles nimeni nu are voie sa interactioneze cu el). Daca il duci in alta camera si inchizi usa risti ca in 2 minute el sa fie deja in mijlocul unui nou joc descoperit de el - si efectul e in felul asta zero.
O sa fie greu caci la inceput o sa refuze sa stea in locul specificat de tine, dar va trebui sa-l iei si sa-l readuci acolo de fiecare data cand pleaca, iar timpul se socoteste din nou. Pedeapsa nu se ispaseste pe bucatele: acum sta 2 minute, apoi se ridica si pleaca, tu il pui la loc si mai sta 1 minut si astfel face 3 min. in total. Nu, trebuie sa invete sa stea singur acolo si cuminte pana se scurge tot acel timp, de la cap la coada. E si asta o forma de disciplinare si de a-i invata ce-i rabdarea, de a-i invata sa reflecteze mai mult la ce fac. Rolul metodei tocmai asta e, de a-i da copilului ocazia sa reflecteze la cea facut.
Si stiam si de metoda bulinitelor/stelutelor ca recompensa. Si am intalnit mamici care au spus ca a dat roade neasteptate. E uimitor cum o bulinutza lipita pe bluzita sau pe un bord pe frigider poate rezolva o astfel de problema de comportament.
Incearca... pt ca vad ca prea multe optiuni nu mai ai la indemana...
Mult succes.
.......in 6+ sapt. 
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
nelia spune:
Zimbesc in timp ce scriu, pentru ca voi credeti ca am intrat ca sa-mi spun parerea, dar de fapt eu am intrat sa va povestesc cite ceva din aventurile cu Agata, fetita mea cea mare (are 4 ani si 8 luni acum), ca sa va descretesc fruntile si sa o luati miine de la capat cu mai multa rabdare si zimbetul pe buze. Agata a fost pina mai ieri (si mai este inca, dar doar cind isi aduce aminte) ca baietelul mamicii dulci, pe care tot o citesc pe unde o gasesc, ca tare imi place de ea. M-am luptat cu ea cum nu am facut-o cu nimeni inca in viata mea. Si am facut greseli pentru ca nu eram pregatita. Ma mai lupt inca, dar acum deja imi place lupta cu ea si am invatat multe din greselile mele. Primul lucru pe care l-am invatat a fost ca din lupta cu copilul meu nu iese niciodata un invingator si un invins. Daca lupta e pierduta, am pierdut amindoua. Daca lupta e cistigata, am invins amindoua. Asa cum spunea Try – pe care de multe ori am urmarit-o in explicatiile date altor mamici si m-au ajutat foarte mult sfaturile si parerile ei –, in mesajul ei ca trebuie procedat, asa am procedat si eu de multe ori. Time out-ul la noi a fost pe primul plan. Obisnuiam sa o trimit doua-trei minute in camera la ea, pe un covoras, si o rugam sa se gindeasca bine la ce a facut. Si, intr-o zi de iarna (avea doi ani si jumatate), am gasit-o dezbracata in balcon... Stiti ce facea? Ascundea covorasul in zapada... M-a induiosat atit de tare, ca de atunci nu o mai trimiteam in camera ei, ci undeva, pe o masuta, in camera in care eram si eu. Toate bune si frumoase, pina intr-o zi cind, pusa in time out, o intreb daca a inteles de ce sta acolo si daca s-a gindit la ce a facut (avea 3 ani si un pic deja)... la care ea nu-mi raspunde. O mai las un pic, am crezut ca e suparata tare si de aceea nu-mi raspunde si o mai intreb inca o data... Nimic! Mai sa fie, o fi chiar asa de suparata, incepusem deja sa-mi fac griji, ca noi nu prea tinem suparare cind ne certam... Asa ca, cu un ton mai blind, o mai intreb inca o data... la care Agata, cu un gest de om plictisit imi spune: of, si mamele astea, ele te pun pe masuta sa te gindesti la ce-ai facut si apoi tot ele te intrerup de multe ori din gindire... cum mai poate gindi cineva asa? Ei, nu a zis ea chiar cu toate aceste cuvinte, dar pe aproape... Va dati seama ca am ramas cu gura cascata si fara replica! Si cu calendarul... facusem amindoua un calendar colorat si rascolorat si cumparasem tot amindoua niste autocolante cu chipuri care rid, care zimbesc, care pling, care au fata picata, care urla si de diferite culori, cite una pentru fiecare stare in parte. Si intr-o seara, cind avea Agata vreo trei ani, se juca in camera ei. Ea este de obicei destul de galagioasa cind se joaca, ca e lider peste jucarii si tot timpul are ceva de spus, dar atunci era extrem de liniste. Asa ca, ma duc sa vad ce face, presimtind ca numai bine nu facea. Si cind ma duc, o vad cocotata pe un dulapior, pe care si-l trasese singura linga peretele cu calendarul. Ce facuse fetita mea? A tras acelasi dulapior in dreptul raftului destul de inalt pe care pusesem autocolantele, le luase si venise cu dulapiorul linga calendar si lipise toate chipurile care rideau sau zimbeau pe toate zilele anului, chiar cite trei sau patru pe zi. Si cind am intrat in camera, mi-a spus: uite, mami, ce spune Mos Craciun... Ca am fost cuminte tot calendarul! M-a pufnit risul, am dat jos calendarul ca nu-si mai avea rostul si cum nu vedeam autocolantele cu chipuri suparate o intreb ce a facut cu ele si imi arata geamul. Stiti ce facuse? Le lipise pe peretele exterior al blocului... Si explicatia ei? Afara (era vara) toata lumea e bucuroasa!
Anii au trecut, cu crize, cu trinteli in fund in casa, pe strada, in metrou, magazine... cu urlete si cu plinsete de imi era frica sa nu ma spuna vreun vecin la asistenta sociala... Mai ales anul trecut dupa ce s-a nascut Tudora, am avut parte de niste crize de intrasem in panica, am crezut ca ajung cu ea la psiholog... Si nu am fost tot timpul nici rabdatoare, nici calma, nici mamica perfecta! Cum nici ea nu era chiar copilul care sa te faca numai sa zimbesti! Dar din aceste lupte am invatat sa ne acceptam una pe alta, asa cum sintem de fapt si nu cum am vrea sa fim. Si relatia noastra merge pe un fagas bun si sanatos, desi inca mai facem crizute, inca mai avem crize de personalitate si mami inca mai are de invatat sa fie ferma si consecventa. Dar am un copil minunat, care creste frumos si care s-a cumintit de aproape am uitat cum era anul trecut sau acum doi ani. Si credeam ca nu voi uita niciodata! Acum ne pregatim sufleteste amindoua pentru crizele micutei, care incet-incet ne arata ca e sora cu Agata! Nu are decit 9 luni si jumatate, dar citi nervisori are in funduletul ei si cite incapatinari se prevad la orizont... Birrrr! Sper numai ca de data asta voi fi mai pregatita sa le intimpin, sa le depasim si sa ajungem prietene bune asa cum sint cu surioara ei mai mare. Dar de data asta nu mai mai simt atit de depasita, pentru ca deja am un ajutor de nadejde: Agata! Sa o vedeti ce frumos imi explica ea de ce face Tudora ceva... ca cine o aude chiar o crede! Va doresc rabdare, rabdare si iar rabdare! Si daca ar fi sa va mai doresc si al patrulea lucru, tot rabdare v-as dori! Si stiu eu de ce!
Cornelia, de
Agata si 
Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
l_carmen2003 spune:
Try multumim... abia acum am vazut iconita cu burtica. Sa fiti sanatosi si o sarcina usoara.
mamica dulce spune:
try spune:
Carmen, mersi mult.
Mamica dulce, are fi-tu o figura de copil dezinvolt, dezghetat si neinhibat de m-a dat pe spate. N-am vazut o poza in care sa aiba macar cea mai mica urma de retinere, asa cum vezi la multe pozite.
Poate te lupti tu acolo cu morile lui de vant, dar sa sti ica esti o mamica norocoasa ca nu trebuie sa lupti sa-i faci curaj, nu trebuie sa lupti sa-i scoti teama din el, sa-l inveti ce-i initiativa etc. (ma opresc aici ca mi se pare ca spun acelasi lucru).
Asa ca cel mai bine cred ca e sa te obisnuiesti tu cu ritmul asta de maraton al lui...e un scump, si-mi place ce inspira mutrita lui..........in 6+ sapt. Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
mamica dulce spune:
try,multumesc :) e intr-adevar senzational de dulce si de infipt..foarte independent si sigur pe el...in poze avea 2 ani jumate dar NIMENI nu-i dadea mai putin de 4 si asta dupa expresia fetzei,a ochilor aia stralucitori:) bine ca are si fizicul solid care-l ajuta mult.
mitzu'meu
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.