Copil fara tata

Copil fara tata | Autor: sanziana72

Link direct la acest mesaj

Am nevoie de sfatul unui specialist, dar nu numai.
Pe scurt, am o fetita de 1 an si 5 luni.
De tatal ei m-am despartit cu 2 saptamani inainte de nastere pentru ca m-a batut.

Problemele mele ar fi urmatoarele :

Poate ramane traumatizata in urma abuzurilor suferite in timpul sarcinii ? Se spune ca starea emotionala a mamei in timpul sarcinii are influenta asupra dezvoltarii psihice ulterioare a bebelusului.

Incerc sa limitez cat mai mult posibil sau chiar sa il fac sa dispara din viata noastra pe tatal ei biologic (este in alta tara).
Multi imi spun ca fetita va fi traumatiza daca creste fara tata. Dar nu e mai bine fara tata decat cu unul violent ?
Daca reusesc sa imi gasesc pe altcineva care sa fie un tata capabil sa o creasca, nu e solutia cea mai buna date fiind circumstantele ?
Desi momentan nu sunt capabila sa ma implic intr-o noua relatie.

Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph


Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ananda spune:

draga sanziana,
eu am crescut oarecum fara tata, in sensul ca parintii mei au divortat cand aveam vreo 9 ani si tatal meu nu s-a implicat prea mult in viata mea... practic a inceput sa se implice cand am terminat facultatea!!!
nu stiu ce sa spun despre traumele prenatale, aici ar trebui sa iti raspunda un specialist in domeniu, dar pot sa iti spun din proprie experienta ca, desi nu am fost efectiv traumatizata de absenta tatalui, a existat un dezechilibru in dezvoltarea mea afectiva, care, culmea, nu s-a manifestat in copilarie ci mult mai tarziu, cand a trebuit sa iau si eu decizii, sa am o relatie... intelegi tu! teama de implicare (a se citi "de esec"!) m-a facut sa iau o gramada de hotarari gresite, si chiar si dupa 4 ani de casatorie fericita inca ma mai mir cum de am avut curajul sa ma marit!

ar fi bine pentru copil daca tu ai gasi un barbat care sa o trateze ca un tata - asta ar aduce un echilibru in micul ei univers...

pe de alta parte nu stiu daca e bine sa o desparti de tatal natural: faptul ca a fost violent cu tine nu inseamna neaparat ca ar fi la fel cu copilul! asta numai tu stii, dar daca el isi doreste sa interactioneze cu fetita si daca se poarta frumos cu ea parerea mea e sa nu rupi complet legatura, chiar daca tie ti-e greu! daca tatal este in alta tara oricum relatia lui cu fetita nu poate fi decat sporadica, deci nu o poate afecta prea tare nici in bine nici in rau... decizia de a rupe relatia cu un parinte biologic nu poate sa apartina decat copilului, atunci cand e destul de mare incat sa inteleaga niste lucruri. sigur, daca tatal reprezinta un pericol pentru ea in orice fel, atunci problema se schimba.

din punctul asta de vedere cred ca mama mea a avut cea mai echilibrata atitudine: nu a incercat sa ma influenteze nici in bine nici in rau. abia cand am devenit adult mi-a povestit niste lucruri din relatia lor, pana atunci daca tatal meu voia sa ma vada era oricand binevenit, desi sunt convinsa ca ei nu-i facea deloc placere! problema e ca el oricum nu prea venea, de multe ori mama se ruga de el sa vina pe la mine pentru ca stia ca-l iubeam foarte tare... dar si asta am aflat-o mult mai tarziu!

iti doresc din suflet sa treci cu bine peste aceasta incercare si sa iti gasesti un om care sa te inteleaga si sa te sustina!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ciuleandra spune:

eu nu ma-s pripi sa o sfatuiesc sa se intoarca la un barbat violent care, atentie, a lovit-o inainte sa nasca, atunci cand era gravida. si, din cate inteleg, daca ea-si pune probleme asupra afectarii fizice a copilului in urma bataii, banuiesc ca i-a tras-o destul de zdravan.Una peste alta, chiar si daca ar fi fost o singura palma, ramane la fel de condamnabil. Si atunci cum te poti arunca asa usor sa indemni o femeie maltratata sa se intoarca acolo cu copilul ei cand toata lumea, peste tot, sunt campanii intregi, spun invers?!!
si, btw, eu am crescut fara tata si chestia asta m-a afectat fix cat negru sub unghie! iau decizii, am o familie, am copii, sunt intreaga la cap, am o cariera de succes, ce vrei mai mult?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana72 spune:

Nici nu se pune problema sa ma intorc la tata, e vorba doar daca continui sa mentin legatura cu el prin emailuri, telefoane, poate vizite... Sa ii dau stiri despre Marina, sa ii trimit poze. Nici nu stiu daca el vrea asta sau nu. Uneori se da de ceasul mortii ca vai ce draga ii e fiica-sa, dar doamne fereste sa plateasca ceva pentru ea.
Iar cand a venit la maternitate nici nu ii pasa de fapt sa o vada, imi impuia doar mie capul cu ce nefericit e el ca ne-am despartit. La iesirea din maternitate nici nu a venit, ca "a uitat". Am plecat cu trenul de la maternitate acasa, ca masina n-am.

Nici un pat nu a fost in stare sa dea pentru fiica-sa. Cand ne-am despartit si ne-am mutat, eu nu aveam nici un fel de mobila, iar el avea vreo 3 paturi. Asa ca mi-a vandut unul din paturi, cel care era rupt. Ar vrea numai avantajele, fara indatoriri daca se poate.

Asta mica nu il cunoaste, deci nu va fi chiar in cazul tau ananda. Nu il iubeste. Deci nu pierde ceva ce a avut, ci ceva ce nu a avut niciodata.

Ananda, spui ca: "faptul ca a fost violent cu tine nu inseamna neaparat ca ar fi la fel cu copilul! ".
E genul de fraza despre care mi-a spus avocatul ca poate sa apara si nu imi venea sa cred ca poate cineva sa gandeasca asa.
Tu ti-ai lasa copilul cu cineva despre care stii ca poate fi violent ? Eu nu pot.
O femeie insarcinata pentru mine e sacra, iar daca lovesti in ea, lovesti implicit in copil.

Si nu e vorba numai de violenta. E un tip manipulator si santajist sentimental care poate sa prosteasca usor un copil nepregatit sa ii faca fata.

Nu inseamna ca nu ii voi spune celei mici cine ii e tata, ca nu ii voi arata poze cu el, ca nu ii voi spune ca s-a nascut din dragoste (macar din partea mea).
Adica nu ii voi ascunde originile ei si nici ce s-a intamplat. Nici nu ii voi idealiza tatal, nici nu am de gand sa il improsc cu noroi. Voi incerca sa ii prezint lucrurile cat mai normal posibil pentru ea ca sa nu sufere.
Probabil ca voi astepta intrebarile ei, pentru ca atunci cand le va pune va fi pentru ea momentul in care va fi pregatita sa inteleaga.


De fapt, m-am gandit ca daca el vrea sa mai ceara vesti, ii voi da. In acelasi timp nu as vrea sa ii pierd complet urma, pentru ca s-ar putea sa vina o varsta (de obicei la adolescenta) cand Marina va dori sa-l cunoasca, ca sa se autodefineasca.
Iar atunci vreau sa ii pot spune unde il gaseste. Sper ca atunci va fi destul de mare ca sa inteleaga niste lucruri despre el si sa stie sa se fereasca de ele.

Nu vreau nici sa-l urasca, nici sa se simta o victima. Vreau doar sa-si cunoasca propria poveste si sa treaca mai departe asa cum incerc si eu acum.

Ma bucur Ciuleandra sa aud ca poti ajunge om intreg si fara tata. Mi-ai mai dat curaj.



Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph


Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ananda spune:

ciuleandra, cred ca ai inteles foarte gresit ce am spus! iar daca citesti in diagonala nu vad cum iti permiti sa comentezi!
reciteste, te rog!
"faptul ca a fost violent cu tine nu inseamna neaparat ca ar fi la fel cu copilul! asta numai tu stii, dar daca el isi doreste sa interactioneze cu fetita si daca se poarta frumos cu ea parerea mea e sa nu rupi complet legatura, chiar daca tie ti-e greu! daca tatal este in alta tara oricum relatia lui cu fetita nu poate fi decat sporadica, deci nu o poate afecta prea tare nici in bine nici in rau... decizia de a rupe relatia cu un parinte biologic nu poate sa apartina decat copilului, atunci cand e destul de mare incat sa inteleaga niste lucruri. sigur, daca tatal reprezinta un pericol pentru ea in orice fel, atunci problema se schimba."

unde vezi tu ca am sfatuit-o sa se intoarca la barbatul respectiv?! am spus doar ca, IN CAZUL IN CARE TATAL SE POARTA FRUMOS CU FETITA SI NU E VIOLENT CU EA ar trebui sa ii dea voie sa interactioneze cu copilul. asta nu inseamna sa se intoarca la el!!! sau la tine doar asa se poate?! pana si la tribunal in cazul unui divort parintele care nu preia copilul are totusi drept de vizitare, cu exceptia cazurilor cand interactiunea cu el ii poate face rau copilului.
ca sa intru in niste amanunte foarte personale... si tatal meu a fost violent cu mama, dar pe mine nu m-a atins niciodata! deci... depinde cum e omul respectiv, n-am de unde sa stiu!

sanziana nu a spus nicaieri ca tatal ar fi lovit fetita, ci doar pe ea... si nici nu stiu daca s-a referit la traume fizice ale fetitei in urma abuzurilor din sarcina sau la traume psihice... afirmatia ei in acest sens nu a fost chiar foarte clara!

cat despre faptul ca tu ai crescut fara tata si esti ok... bravo tie! e un alt punct de vedere, si cred ca sanziana exact de asta are nevoie, de cat mai multe puncte de vedere diferite, care sa o ajute sa ia o decizie. dar, atentie! nu e UNICUL punct de vedere... fiecare om are propriu-i grad de sensibilitate, nu ai cum sa faci afirmatii in numele altcuiva!

sanziana, imi cer scuze ca polemizez in topicul tau, mai ales ca problema ta e atat de serioasa!

iti doresc mult bine si liniste sufleteasca!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanademunck spune:

Buna sanziana!Am sa scriu si eu parerea mea facand apel la ceea ce ai scris tu.
scriai, citez'Poate ramane traumatizata in urma abuzurilor suferite in timpul sarcinii ? Se spune ca starea emotionala a mamei in timpul sarcinii are influenta asupra dezvoltarii psihice ulterioare a bebelusului.'Draga sanziana, ma tem ca la o stiuatie ca acsata este dififcil a primi o opinie pe forum -fetita ta are un an si 5 luni, iti poti raspunde singura la acesta intrebare observandu-ti fetita iar daca ai observat un semn de retard real cognitiv emotional etc nu ezita si consulta un specialist pe forum e greu de spus.
Da, starea emotionala a mamei are o mare influenta asupra fatului si asupra dezvoltarii psihice ulterioare mai multe nu pot spune pt ca nu ai dat mai multe amanunte.
Citez din nou: Incerc sa limitez cat mai mult posibil sau chiar sa il fac sa dispara din viata noastra pe tatal ei biologic (este in alta tara)'. Sanziana problema si lupta este de fapt in interiorul tau-sa il las sau sa nu il las sa aiba relatie cu fetita? Este instinctul tau de protectie care lucreaza.Intr-adevar asa cum scriai si tu, parintii sunt in primii ani de viata modelele de comportament care sunt mereu in preajma copilului si de la care copilul trebuie sa invete, de care copilul trebie sa fie sigur. La varsta frageda si nu numai copii au o mare nevoie de siguranta, siguranta ca se vor duce noaptea la culcare si dimineata cand se vor trezi mami si tati vor fi din nou aici pentru el.Tata nu este numai un cuvant ci inseamna mult mai mult, inseamna o parte din viata unei persoane. Oricine poate face un copil dar nu oricine poate fi tata. Este la latitudinea ta sa alegi. Citez iar:'Multi imi spun ca fetita va fi traumatiza daca creste fara tata.'Ma repet oricine poate face un copil dar nu oricine poate fi tata.
Eu as incerca sa procedez astfel, daca tatal ei vrea si cere ii poti trimite informatii despre copil, de ce nu?Insa nu il forta, daca nu cere asta este realitatea cu asta ne confruntam.Lasa timpul sa se cearna si vei vedea pe parcurs.Acum echipa ta este formata din doua persoane:tu si cea mica. Aveti grija una de cealalta, chiar daca nu vorbeste cea mica simte daca mama este linistita sufleteste sau daca are vreo problema.Daca te va intreba de tatal ei spunei ca are un tata, spunei adevarul asa cum este bine intr-o maniera potrivita varstei la care te va intreba.Las-o pe ea mai incolo sa faca o alegere referitoare la tatal ei natural. Insa ce te-as sfatui este sa nu faci astfel incat sa o intorci impotriva lui (las-o pe ea sa aleaga)sunt multi parinti care nu se inteleg intre ei si isi folosesc copilul unul impotriva celuilalt. Atunci va fi intr-adevar frustrant pt ea.
Tine-ne la curent si fii linistita, nu-i nimik iesit din comun!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ananda spune:

sanziana, asa cum am scris si inainte, numai tu esti in masura sa apreciezi daca omul respectiv poate sa-i ofere ceva copilului tau. asigura-te doar ca aceasta apreciere e una obiectiva!

"Ananda, spui ca: "faptul ca a fost violent cu tine nu inseamna neaparat ca ar fi la fel cu copilul! ".
E genul de fraza despre care mi-a spus avocatul ca poate sa apara si nu imi venea sa cred ca poate cineva sa gandeasca asa.
Tu ti-ai lasa copilul cu cineva despre care stii ca poate fi violent ? Eu nu pot.
O femeie insarcinata pentru mine e sacra, iar daca lovesti in ea, lovesti implicit in copil."

nu stiu ce sa-ti raspund la intrebarea asta... faptul ca un barbat isi loveste sotia - fie ea insarcinata sau nu - mi se pare oricum extrem de grav. dar repet, asta nu inseamna ca va avea aceeasi atitudine fata de copil (spun asta nu doar din experienta proprie ci si din experienta altor cupluri pe care le-am vazut).

oricum, eu nu ma refeream la a lasa efectiv copilul in grija lui, ci doar la a-i permite sa vina sa o vada. pentru ca s-ar putea sa treaca anii si fetita ta sa aiba impresia ca tu esti personajul cel rau care a despartit-o de tati.

sigur, daca el nu e interesat de copil sau vrea doar sa profite de situatie n-are prea mult sens sa-ti complici existenta: un tata care apare sporadic si atunci sta 5 minute, care uita sa dea telefoane, care nu-si pune problema sa-i faca un cadou fetitei din cand in cand, etc nu e chiar genul de parinte de care are nevoie un copil sa se ataseze.

orice copil poate sa creasca fara un tata... chiar si fara o mama! si nu inseamna ca va fi neaparat traumatizata daca nu-l va vedea niciodata in viata ei. dar e bine sa nu recurgi la solutii drastice decat daca ele sunt intr-adevar necesare pentru copil, nu pentru tine!

ai grija de tine (ca de aia mica sunt convinsa ca ai) si sper sa gasesti cea mai buna solutie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Sanziana, este bine ca iti pui niste intrebari chiar daca ele sunt iscate cred din ingrijorare.
Nu cred ca copilul poate ramane traumatizat in urma abuzurilor suferite in timpul sarcinii, poate ramane cu o vulnerabilitate mai degraba, care printr-un mediu de viata suportiv poate fi neutralizata.
Trauma, pentru ca vad ca folosesti acest termen, nu e reprezentata de evenimentul in sine ci de modul in care o persoana il interpreteaza si il traieste. Deci nu absenta tatalui este traumatizanta ci modul in care ea va intelege si va integra acest lucru are potential traumatic.
Ea are nevoie sa ii spui ca ea s-a nascut din dragoste si ca a fost un copil dorit. Faptul ca ea are atat trasaturi din partea mamei cat si din partea tatalui care au dus la dezvoltarea unui copil atat de dragut, bun...etc inseamna ca parintii ei au cu siguranta si parti bune. Asta este bine sa stie ea acum.
Cat despre intrebarea ta, cu siguranta ca alegerea pe care ai facut-o e cea mai buna. Mai bine o familie monoparentala armonioasa decat un cu 2 parinti dar conflictuala.
Cand vei gasi un barbat potrivit pentru tine si care sa fie si un tata bun pentru ea va fi cu siguranta o solutie mai buna decat tatal biologic.
Eu ma intreb insa ce te face pe tine inca nedisponibila pentru o noua relatie.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana72 spune:

oanademunck, nu vreau in nici un caz ca Marina sa fie un instrument de razbunare, dar nu vreau sa fie nici un instrument terapeutic pentru parintii ei.
Vreau doar sa fie fericita. De aceea am cerut si sfaturile altora, ca sa am si o viziune relativ obiectiva asupra situatiei. De ce 'relativ' ?
Pentru ca situatia nu se poate explica in cateva cuvinte, sunt totdeauna lucruri care raman nespuse.

De fapt nu as vrea sa vina in contact cu el atata timp cat ii poate influenta formarea, atata timp cat o poate dezechilibra.
Probabil ca atunci cand va fi mare va dori sa il cunoasca, iar eu nu am sa o impiedic. Nu vreau nici sa il urasca sau sa creasca cu ura fata de barbati sau mai stiu eu ce.
Vreau sa fie echilibrata!

El s-ar putea sa aiba ceva probleme psihice. De fapt, dupa cele intamplate, am reusit sa il conving sa mergem sa vedem un psi (el credea ca e psiholog, era de fapt un psihiatru). L-a vazut numai o data, in prezenta mea, dar dupa aceea mi-a spus ca e nebun si ca as face mai bine sa stau departe de el.
Dupa aceea l-a indrumat la un centru de psihologie-psihiatrie, iar acolo l-a vazut un alt psihiatru, tot o singura data, singur. Iar acela l-a indrumat catre un psiholog. Asa ca nu stiu daca e sau nu nebun, dar stiu sigur ca are probleme.
Deci in mod sigur, din punctul meu de vedere, nu este o persoana in grija careia sa lasi un copil.
Iar asta mica, daca doamne fereste ii mosteneste valentele psihologice, are cu atat mai mult nevoie de un mediu stabil emotional si psihic.


Principesa,
Nu sunt o tipa foarte spontana, asa ca prefer sa am raspunsurile deja pregatite atunci cand vor aparea intrebarile ei, ca sa nu stric totul din necunoastere.
Mi-ar place sa ii povestesc doar partea frumoasa despre tatal ei, dar mi-e frica ca in acest caz sa nu il idolatrizeze si in momentul unei eventuale intalniri cu el sa nu fie vulnerabila din aceasta cauza.
Simt ca e de datoria mea sa o pun in garda. Nu sa o speriu, dar sa stie ca tatal ei are niste probleme.
Ea seamana fizic foarte mult cu el, asa ca nu vreau sa ii fie rusine sau se simta vinovata de asta. Sau sa ii fie frica sa nu aiba si ea aceleasi probleme cu el!

Ca sa nu transform evenimentele intr-o trauma pentru ea, cred ca va trebui sa ii prezint lucrurile normal, fara emotie sau resentimente. Si nu stiu daca sunt pregatita. De fapt asta incerc sa gasesc, solutii in ai prezenta lucrurile fara sa o traumatizez inutil.


In ce priveste disponibilitatea mea pentru o noua relatie, ultimii 2-3 ani au fost destul de agitati emotional, asa ca simt nevoie unei perioade de calm. De aceea nici nu ma tenteaza sa ma implic intr-o noua relatie. Consumul emotional ar fi prea mare. Iar in momentul de fata doresc sa imi daruiesc iubirea si tandretea necesare fiicei mele. Si asa am impresia ca nu am destul timp sa o fac fericita.


Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph


Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

Mergi la inceput