sfaturi pt viitoare mamica singura
Raspunsuri - Pagina 6
dia_dia spune:
m-am gandit sa imi spun si eu povestea mea legat de acest subiect 
,am fost maritata 2 ani ,am stat impreuna cu sotul la parinti acestuia .Si inca de la inceputul casnicie mele socrii mei nu doreau alteceva decat "sticluta de vodca"iar sotul meu ii placea foarte mult sa le tina companiei ,pot doar sa spun ca ma-m saturat de certurile si jicnirile lor .Parerea mea este ca mult mai bine ptr copil ar fi sa divortezi ,nu ar suferi
MadyCM spune:
Maria.... mi-au dat lacrimile.... Povestea mea seamana destul de mult cu a ta, numai ca eu nu m-am casatorit... Si totusi, inca ne mai vedem, inca ne mai despartim, ca si inainte, inca ne mai impacam.... De ce? Nu stiu.... Ce stiu e ca de fiecare data cand ma despart de el (de fiecare data, definitiv... zic eu) simt ca mor, si de fiecare data cand ma convinge sa ma impac cu el simt ca prind iar aripi si incep sa sper, ca apoi sa fiu dezamagita si mai adanc...
Dar tu vrei sa stii cum e sa fii mama singura... Ce iti pot spune eu, dar experienta mea e mult prea scurta (puiul meu are aproape 6 luni), e ca tu, ai sa rezisti daca esti asa cum inteleg eu ca esti din ceea ce ai scris... Iti va fii greu uneori, iti va fii grau cand vei vedea cupluri mergand fericite pe strada cu copiii, cand va trebui sa te descurci (nu intereseaza pe nimeni cum) cu vre-o treaba la care taaare mult ai fi avut nevoie de el (dar el oricum nu ar fi fost acolo)... Material.... numai tu stii exact ce venituri aveti, si deci cum te vei descurca. In privinta "privirilor" indiscrete... tie iti va fi mult mai usor... Divortata e un statut aproape la fel de 'onorabil' la ora actuala ca si maritata... nu comenteaza nimeni! (la mine e mai rau....) Pentru copil, daca deja a inceput sa aiba probleme.... sigur ii va fi mai bine doar cu tine! Iar el stie ca are un tata, si e de ajuns... Te vei mai lovi inca de o problema.... aceea ca poate vei dori sa incerci sa iti refaci viata candva si.... atunci o sa trebiasca sa 'tratezi' cu copilul tau... (si mai e una, aceea a... 
........ aici..... chiar nu stiu ce sa iti spun.... e un subiect foarte spinos.... Gandeste-te la toate si.... actioneaza in consecinta, dar sincer, din ceea ce am citit, iti dau acelasi sfat pe care mi l-as da si mie.... UITA DE EL!!!!!!!
Corina si bb Matei
maria98 spune:
of ,of ,Corina.
nu as vrea sa divortez. imi vreau sotul inapoi. dar pe cel de acum 15
ani. pe cel dragut, atent, pe cel care ma facea sa ma simt iubita si
fericita. pe cel care era alaturi de mine si nu cu parintii
lui. pe cel care in timpul vacantelor statea la mine de la 9
dimineata pana la 1 noaptea. pe cel cu care stateam la vorba ore
intregi. pe cel cu care am petrecut o vara de vis la mare, alaturi de
care am descoperit ce inseamna dragostea. si ce gust superb avea acea
dragoste pe ascuns! e tatal primului meu copil, un baiat,
avortat in anul 4 de facultate. a fost cu mine la doctor si m-a
asteptat si m-a ajutat sa trec peste acel prim obstacol din viata
mea. cel care facea piata cand nu eram casatoriti. cel care se
ducea noaptea cu sora mea la policinica sa-i faca injectii nepotului
meu. cel alaturi de care am trecut prin emotiile examenelor. cel
caruia ii cunosc toate alunitele de pe corp si caruia ii
recunosc mirosul trupului dintr-o mie. o intreaga studentie de
neuitat.
sotul meu s-a schimbat imediat dupa nunta. parca cineva i-ar fi facut
farmece. poate am luat-o razna dar incep sa ma gandesc serios la
asta. si inainte de casatorie l-am vazut ametit de vreo cateva ori,
iar o data l-am vazut beat. dar era pasnic. a doua zi regreta si isi
cerea scuze. nu sunt un om absurd. fiecare bea un pahar de vin la
masa. nu ma supar. chiar daca se intampla in ziua de salariu sa vina
beat, nu m-ar deranja sa se duca sa se culce.
ne-am promis sa fim alaturi la bine si la rau. o parte din mine imi
spune sa acum ar tb sa fiu langa el si sa-i deschid ochii. isi face
rau in primul rand lui.
de 9 ani ma lupt sa-l fac sa redevina omul care a fost. pana la
casatorie eu eram pe primul loc. dupa casatorie au contat mai mult ai
lui. mai mult mama lui, cea care l-a invatat sa bea. daca am incercat
sa vorbesc cu ea mi-a raspuns: "toti barbatii beau". toti fratii
soacrei mele au murit de bautura. de fiecare data cand vine de la
soacra mea se intoarce baut. cand le-am spus socrilor mei
raspunsurile au fost: "deci, eu sunt o betiva","sa nu mai vina". mi
s-a parut straniu cum reactioneaza o mama. daca se poate numi mama.
este prima mama care sa nu-i vrea binele copilului ei.
in momentele de luciditate este omul pe care il iubesc. ideea este:
ma multumesc doar cu momentele de luciditate? pana cand am sa lupt?
in ultimii ani am castigat multe batalii in lupta pt casnicia
noastra. dupa fiecare intoarcere castigasem cate ceva in bine. fie ca
realizase ca avem un copil care tb dus la gradinita. am scris deja,
in primul an nu stia unde este gradinita, anul acesta am facut cu
schimbul. si-a adus aminte unde este piata, a mai gatit si el. si-a
adus aminte si unde se platesc anumite taxe, intretinerea.
din cei 9 ani de casnicie, primii 4 au fost groaznici apoi apoi a
inceput sa se mai schimbe.nu pot zice ca o ia de la capat cu bautul.
ci ca din cele apucaturi rele cateva mai revin la suprafata din cand
in cand. poate ca sunt eu prea pretentioasa ? chiar vreau sa-l schimb
in bine "de tot". ce sa-i faci sunt o fire ambitioasa si
perfectionista. nu-mi plac jumatatile de masura.
daca conteaza partea materiala? in momentul asta eu aduc banii mai
multi in casa, dar cine stie pt. cat timp. daca as fi singura nu ar
conta, insa ce fac cu copilul? rolul parintilor este acela de
a-l spijini pe copil. probabil ca Dumnezeu s-a gandit bine cand a
hotarat ca un copil sa aiba 2 parinti. v-ati pus problema ce se
intampla daca unuia din parinti i se intampla ceva? sa zicem ca
ma imbolnavesc, ca ( Doamne fereste!) mor. ce se va intampla cu
copilul? credeti ca unui tatal vitreg i-ar pasa?
credeti ca e usor sa incepi sa faci totul de la capat de unul singur?
mi se reproseaza ca "m-am ajuns", adica lucrez intr-un birou modern,
merg in delegatii, merg in strainatate, in vreme ce el continua sa
lucreze in 3 schimburi fara a fi implinit profesional.dar nefacand
nimic pt a schimba starea lucrurilor. pe undeva e drept si asta. e o
problema mare: la serviciu sa te simti apreciat iar acasa sa-ti fie
jena sa-ti inviti colegii de serviciu sau prietenii de teama ca se va
da in spectacol. a mai facut-o si m-am simtit tare prost.
statutul de 'divortata' nu ma deranjeaza. m-ar deranja intrebarile la
care va tb sa raspunda copilul meu. sau m-ar deranja scandalurile pe
care ar tb sa le mai suporte ? buna intrebare.
vreau sa lupt pt noi, pt copil, pt tot. dar nu stiu cum. unde am
gresit ? cu ce am gresit ? ce ar tb sa fac ? nu as insista atata daca
nu as sti ca se poate. eu am trait minunea alaturi de tatal meu. un
om extraordinar care a avut vointa sa se lase. betia nu e boala, e un
moft, modul de a fi alaturi de colegii de serviciu, de a fi cool, de
a fi egoist. nu e o boala pe care sa o tratezi cu medicamente, e o
stare in care te complaci si care poate fi tratata numai cu vointa.
va doresc o zi buna.
isabela spune:
Te admir ca ai reusit sa rezisti 9 ani langa un astfel de om. Am trait langa un alcoolic aproape 4 ani. La un moment dat mi-am luat copilul si am plecat. Pana ne-am casatorit a fost totul frumos, chiar daca uneori se mai ametea. Am crezut ca-l pot schimba, ca alturi de mine va renunta la bautura, ca viata de familie il ca schimba, ca va prefera sa stea mai mult acasa decat cu prietenii la baruri. M-am inselat. Erau zile sau saptamani cand nu bea.Era, atunci , un om nemaipomenit. Dar urmau apoi zile si saptamani cand in fiecare zi dupa servici era la bar cu prietenii, cand seara de seara mirosea a alcool asa incat ajunsesem sa nu-l mai suport langa mine. A aflat apoi ca suferea de o boala grava, ca daca renunta la bautura va trai. La inceput a inteles, dar apoi s-a gandit ca daca tot va muri, atunci va trai asa cum vrea el. Nici macar nasterea copilului sau nu l-a schimbat. In ultimele saptamani de sarcina, cand asteptam din zi in zi sa nasc, pleca la terasa si venea dupa 3-4 ore spunandu-mi sa-i telefonez daca mi-e rau. Dupa ce am nascut nu l-am vazut treaz niciodata.Certurile erau zilnice, chiar mai multe pe zi. In mometul in care a urmat prima palma, mi-am luat copilul, care avea 3 saptamani, si m-am intors la parintii mei, care nu au fost foarte incantati de faptul ca voi creste un copil fara tata.
Medicamente pentru aceasta boala? VOINTA. Am incercat cu ceai de cimbru,apoi cineva mi-a spus sa incerc sa-i dau Antalcool.A fost cea mai mare greseala. Sa nu incerci niciodata asa ceva. A fost la un pas de a intra in coma.Medicamentul se da strici sub supraveghere medicala. A fost si la dezintoxicare, pentru ca datorita bauturii si a proastei functionari a ficatului a ajuns sa aiba halucinatii vizuale si auditive. Sunt lucruri pe care, cred, ca nu o sa le uit vreodata.
Stiu ca la Iasi exista un medic ce recomada un tratament pentru aceasta boala. Nu promit, dar incerc sa aflu daca mai exista acest medic.
isabela spune:
Am gasit ceea ce am promis. In Formula As am citit despre acest om.Se numeste Eugeniu Radulescu si poate fi contactat la nr: 0232/227563, 0232/212357 sau 0744/611581. Produsul lui se numeste:Fitoantialcool forte. Sunt cititori care multumesc acestui om care le-a vindecat copiii de alcoolism.
Sper sa-ti foloseasca aceasta informatie.
maria98 spune:
iti multumesc mult, isabela.
ralu spune:
Draga Isabela, draga Maria,
O cunostinta a nasei mele a incercat acest medicament (Fitoantialcool) si nu a dat rezultate. Ai mare grija si multa bafta!
Sanatate si Paste fericit!
Ralu-mamica Ioanei
maria98 spune:
revin, pentru a continua sau a termina povestea.
o mica minune s-a intamplat. imi este frica sa sper ca lucrurile s-au indreptat pt totdeauna. mai degraba inclin sa cred ca e ceva de moment. i-a trebuit o luna pt a vedea ca a ramas singur, ca nimeni nu-i mai deschide usa, nu-l intreaba de sanatate, nu-i face o farfurie de mancare. a venit dupa noi, am petrecut Pastele impreuna, ne-a invitat la masa, pregatita de el. dovada ca se pricepe, dovada ca a descoperit unde e piata. l-am intrebat daca tot se descurca fara noi, ce nevoie mai are de noi. mi-a raspuns ca ar avea nevoie de cineva cu care sa comunice. cand noi (eu si copilul) vroiam sa comunicam cu el ne dadea afara din camera ca-l deranjam. nu am luat nici o hotarare, am amanat divortul doar, mai dandu-i o a "n"-a sansa. locuim separat, ne telefonam, ne intalnim, mancam impreuna. nu l-am mai vazut beat,
dar au trecut doar 2 saptamani de cand vorbim si eu nu cred, dupa atatia ani, ca "o floare anunta venirea primaverii". i-am spus tot ce cred despre mama lui, si ca nu imi doresc sa o mai vad, nu a comentat nimic. il vad cum se agita sa faca lucrurile sa iasa bine. nu stiu daca sa mai cred sau nu in schimbari. las doar timpul sa le rezolve pe toate.
multumesc pt sfaturi si pt ca mi-ati fost alaturi.
Flower spune:
Draga Maria , azi am citit toate mesajele de la subiectul asta.
In prima faza am vrut sa ma alatur fetelor si sa te idemn sa faci acest pas fara nici o urma de regret si constienta ca fara el va va fi mai bine.
Acum , dupa cele scrise de tine in ultimul mesaj parca i-as mai da o sansa. E prea frumos ca aceasta minune sa tina , da' Dumnezeu e mare si poate l-a facut sa vada cine-l iubeste si ce familie minunata pierde ! Sincer , mai am o emotie cu intoarcerea ta acasa : tare mi-e sa nu reintre , dupa scurt timp , in "normal" ( ). Acum nu esti tu aproape si a fost nevoit sa se descurce singur , dar cand vei fi din nou acasa ? Sa dea Dumnezeu sa nu se intample cum cred eu , dar...
Iar daca se apuca din nou de , atunci treci direct la divort , nu mai astepta. Oricum , apartamentul e luat dupa casatorie , amandoi aveti serviciu ( se deduce ca ati contribuit in mod egal ! ) , deci vei obtine macar jumate din el ( nu doar 2 farfurii , o plapuma , Tv , etc. !! ). Nu stiu exact cat conteaza partea cu parasirea domiciliului conjugal si poate ar fi bine sa discuti totusi cu un avocat , ca sa stii cum sa actionezi pe mai departe.
In fine , trebuie sa te gandesti in primul rand la copilul acela minunat ( care ar putea avea nevoie si de un psiholog ) si la tine. Bucura-te ca ai cu ce sa-i asiguri cele necasare ! Si mai gandeste-te si la mama ta care cu siguranta se consuma cand vede prin ce treci si nu cred ca te incurajeaza sa-i ramai alaturi daca va da gres si de data asta !
Va doresc multa sanatate , putere si dragoste !
Nati spune:
Sunt tanara si nu sunt in masura sa-ti pot da un sfat sau cel putin o parere,dar am sa-ti spun doar ca am trait 18 ani langa un tata care a baut si iar a baut,batai,fugareli,dormit pe scara blocului sau prin vecini,a fost un cosmar.Iar acum fiind casatorita si la casa mea,sotul cu afacerile lui,iar cand ceva nu merge intr-o afacere se enerveaza si prin urmare mai si tipa la telefon,cu toate ca el este peste doua camere de unde stau eu,iti pot spune ca incep sa tremur,dar un tremurat din acela in care nici sa duc o lingura la gura nu pot,cu toate ca nu sunt eu de vina ca afacerea nu merge si ca el tipa la manager prin telefon.
Iar pentru aceasta stare de nervi si numai frica ca cineva tipa eu deja incep sa tremur ca varga,trebuie sa-i multumesc tatalui meu pentru contributia asta si pentru faptul ca nu mai sunt om.
Iti spun toate astea in speranta ca nu vei lasa ca copilul tau sa sufere mai tarziu sau sa fie marcat toata viata lui.Indiferent de hotararea luata,sper sa fii fericita cu sotul tau sau fara el. Decizia iti apartine in totalitate.
Sa auzim numai de bine!
Haida