Ce faceti cand simtiti ca sunteti la capat....

Ce faceti cand simtiti ca sunteti la capatul puterilor? Sau mai bine ce ati facut? Cand vedeti ca totul merge rau, cand parca traiesti degeaba? Cum te ridici? Cum gasesti puterea de a merge mai departe? Daca nu sunt suficient de puternica? Cand nu poti sa gandesti decat in negru (pt ca nu se zareste nici o urma de alb in viata ta), cand iti vine sa plangi de cateva ori pe zi...

Principesa spune:

In primul rand ceea ce ai facut tu e pe drumul cel bun: ai ales sa nu tii doar in tine ci sa impartasesti ce simti si sa ceri suport. Ai ales sa gasesti o cale de rezolvare.
Acum poti sa treci la etapa urmatoare si sa schimbi discursul vag, evaziv intr-un mai concret. Ce anume te supara pe tine acum? Ce te face sa vezi totul in negru si te face sa plangi in fiecare zi de cateva ori?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

strumph2in1 spune:

buna mess si principesa!

din nefericire ma vad nevoita sa subscriu. si eu ma confrunt cu astfel de stari periodic de vreo 3 ani incoace, de dupa nasterrea primului bebe. e adevarat ca m-am gindit de fiecare data de ce, in incercarea mea de a le elimina. poate ca am intemeiat o familie foarte repede, mai repede decat puterile noastre financiare de a o sustine. familiile noastre ne-au ajutat, am obtinut si casa, dar greutatile si frustrarile s-au adunat si si-au pus amprenta treptat pe relatia de cuplu si de parteneriat in familie. asta, plus o confruntarea a "idealului" vazut inainte de casatorie (cand crezi ca poti trece peste orice) cu realitatea, mai dura si mai solicitanta.
in plus, in ultima vreme neintelegerile in cuplu par sa revina mereu si mereu pe tapet si, in timp ce eu imi doresc sa le rezolv, sa discutam, sa explicam, el refuza orice dialog si imi da senzatia ca nu sunt buna de nimic, ca am stat degeaba tot timpul (niste ani de crescut copii) si a devenit ingrozitor de misogin!! - ceea ce eu nu suport:((

bun, io nu cred ca traiesc degeaba, doar ca ma simt lipsita de incredere, de sprijin, singuratatea se acutizeaza si imi vine sa plng. plang foarte usor, mult prea usor. am obs de asemeni ca in zilele de dinaintea ciclului menstr. starile astea de accentueaza si ma simt ingrozitor.

plus ca tot timpul sunt dpdv emotional ca un yo-yo: ba sus cu moralul, ba jos? e normal? ce sa fac?

daniela_b spune:

Imi aduc aminte de Dumnezeu si de "conceptul" conform caruia EL ii pune la munci grele si ii incearca tocmai pe aceea pe care ii iubeste cel mai mult
Imi aduc aminte...de cine sint eu, de ce pot eu sa fac, de cine ma iubeste ( uneori chiar si de cine ma uraste...), imi repet ca fiecare intimplare din viata mea are un rost, indiferent cit de dureroasa este, din cele mai cumplite inveti cel mai mult.
Imi aduc aminte de sora mea care imi spune in fiecare zi ca sint deosebita si ca sint poenitza ei insorita, imi aduc aminte de mama care ma cearta ca sint aiurita si ma imbrac funky, de prietenii mei speciali care ma considera "un inger".
Si daca as avea copii, m-as gindi la ei in fiecare clipa, stiind ca sint cea care trebuie sa ii duca spre orizontul luminos...
Scriu pe o bucata de hirtie ce dorinte "arzatoare" am si apoi ard biletul cu o luminare rosie ca intr-un ritual secret inventat, in timp ce-mi imaginez ca ele se vor indeplini.
Ma inconjur cu oameni care vad in mine frumusetea mea, inteleg lacrimile mele, asculta ce am eu de spus...si merg mai departe
Ma gindesc la mine ca la un fluviu puternic si pe care nu-l poate nimic innabusi, pentru ca vreau, pentru ca trebuie, pentru ca merit!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Elise spune:

Ce fac?
Depinde....

Pe mine, de exemplu, nu ma poate ajuta nimeni.
Trebuie sa o fac singura.
Sa ma tirasc undeva.
Unde am timp si liniste.
Timp si liniste sa ma infasor in mine.
Sa imi concep coconul care ma va transforma din nou din vierme in fluture.

Elise

bidiloi spune:

Un lucru e bine de stiut sa nu iti plingi de mila!Te ridici , te scuturi si mergi mai departe, ptr. ca viata este o lupta si trebuie sa te lupti, eu asa gindesc!
Fiecare dintre noi am trecut mai mult sau mai putin peste o mie si una de probleme incepind cu sanatatea , probl. in cuplu, cu copii etc!
Secretul sta in tine , tu esti singura raspunzatoare de ce ti se intimpla, si daca realizezi unde ai gresit, incerci sa "remediezi" greseala si mergi mai departe,ai nevoie sa fii realista si sa gindesti pozitiv.Esti tinara si daca mai ai si responsabilitatea unui copil, atunci chiar nu ai voie sa "clachezi".Tu esti stilpul familiei-moral, si afectiv, tu esti rezerva de energie a familiei tale, de aceea trebuie sa te lupti sa te mentii acolo "sus"tot timpul!Este greu dar nu imposibil, crede-ma! Cu prietenie si in speranta ca te-am putut "ajuta" cit de cit ...

viorica avram spune:

plang,tip,ma zbucium,intorc problema pe toate partile si dupa ce ma umflu de plans ,ma linistesc pt ca nu pot sa plang la nesfarsit ,analizez situatia si gasesec cea mai buna solutie.apoi imi dau seama ca dracu nu e chiar atat de negru.
dezavantajul meu e ca sunt extraordinar de extrovertita si ma manifest .plang pe strada,in masina ,pur si simplu nu ma pot abtine.sotul meu se inchide in el , nu vorbeste, nu mananca,fumeaza si tace,dar nu poate sa gandeasca din cauza vaicarelilor mele.
de fiecare data imi spun ca voi fi rationala ,ca voi sta si voi judeca dar imi pierd calmul.bine ,lucrul acesta se intampla foarte rar,pt ca extem de rar ma simt la capatul puterilor.
liniste-te ,toate problemele au o solutie.

viorica

Crinutz spune:

Daniela_b, ai zis tare frumos. si eu trec acum printr-o perioada extrem de dificila. Si sper sa ma ajute Dumnezeu daca tot spui ca "ii pune la munci grele si ii incearca tocmai pe aceea pe care ii iubeste cel mai mult". Sper sa ma iubeasca pe mine si pe mama intr-atat de mult cat sa o salveze de la o boala cumplita.

Cel putin de 3 ani trec prin greutati legate de boala mamei, de moartea bunicului si implicit toate astea ma fac mai nervoasa, irascibila ceea ce intervine in relatia de cuplu. nu stiu exact ce fac ca sa trec totusi. Mai intai plang, ma opresc si mai plang atunci cand vreau sa ma descarc din nou. Dupa asta ma gandesc si imi impun sa fiu si optimista, caut solutii pt problema, ma informez si ma mai linistesc. Vorbesc cu mine insami si incerc sa caut cu sinceritate unde gresesc si unde sunt eu de vina. Apoi, dar nu cel din urma ci intotdeauna, MA ROG. Daca nu ar fi credinta ca va fi mai bine as innebuni. Cred ca Dumnezeu ne da puterea de a trece peste obstacole. Ma gandesc ca daca viata nu ne-ar oferi greutati, necazuri nu am invata, nu ne-am dezvolta, nu ne-am maturiza, nu i-am putea ajuta pe altii cu experienta noastra.

sper ca te-am luminat putin, putin! incearca sa zambesti si poateva zambi si sufletul tau.

pa si multi

giulia71 spune:

Buna,
Zici ca vezi totul in negru, plangi de cateva ori pe zi si asta se intampla de ceva timp incoace?!
Pai,draga mea mess0804precum si celelalte prietene, astea sunt semnele clinice ale unei depresii care trebuie tratata! Nu, nu ma apuc sa fac consultatii on-line, nici nu as putea, dar astea sunt simptomele clare ale unei depresii, care nu mai trece deja cu sfaturi de la prieteni, plansete si ...mai stiu eu ce vitamine sau ierburi.
O sa te rog sa nu te superi pe mine, dar eu te-as sfatui sa ceri parerea unui specialist pentru cateva sedinte de psihoterapie si de ce nu, chiar un tratament scurt cu antidepresive. Nu inteleg de ce in ziua de azi cand dunt atatea medicamente de a scapa de "durerea sufleteasca", oamenii nu apeleaza cu incredere la acestea. Trebuie stiut ca antidepresivele nu fac rau, ba dimpotriva, dupa cateva saptamani de la administrare cand subiectul incepe sa-si revina, abia atunci isi da cu pumnii in cap de ce o fi asteptat atata amar de vreme ca sa inceapa din nou sa zambeasca !
Depresia este o boala perfida, nu te doare nimik altecva decat sufletul! Iti anihileaza vointa de a merge mai departe, de a vedea viata cu partile ei bune si rele si cel mai rau, se instaleaza in suflet un distrugator sentiment de neputinta/deznadejde de a merge mai departe.
Asculta-mi sfatul si adreseaza-te unui specialist, depresia nu trece de la sine.
Sa auzim de bine!

Witchie spune:

Cred ca fiecare om are propria sa metoda de a-si reincarca bateriile.
Daca ai o problema careia nu-i gasesti nici un fel de rezolvare, fa cativa pasi in spate. Fa o baie cu spuma sau schimba aerul: deschide ferestrele larg, bucura-te de putin soare, mergi in parc sau la munte pentru o zi.

Cumpara-ti ceva frumos doar pentru tine. Daca nu ai bani pentru auto-cadouri, reciteste o carte care ti-a placut sau iesi cu cea mai buna prietena la o cafea. Aduna un caine de pe strada si ofera-i un camin, ia-ti o pisica. Muta-ti putin gandul de la probleme, de la neajunsuri, de la neimpliniri.

Americanii au o vorba:
COUNT YOUR BLESSINGS.


Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
In love with...

alinaluchian spune:

quote:

---

Initial creeata de mess0804

Sau mai bine ce ati facut? Cand vedeti ca totul merge rau, cand parca traiesti degeaba? ... Cand nu poti sa gandesti decat in negru (pt ca nu se zareste nici o urma de alb in viata ta), cand iti vine sa plangi de cateva ori pe zi...

---

Am gasit persoana care a stiut sa ma asculte. Si eu am vorbit. Muuult ... Am vorbit despre tot ce ma durea. Apoi a inceput sa se faca la mine dimineata in suflet.


O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauti.