Am nevoie de sfaturi si informatii

In general nu ma plang cand am probleme si gasesc solutii rapid,dar de data asta cred ca nici eu n-o mai pot rezolva.
E vorba de mama mea,care are 53 ani.Se pare ca sufera de o boala psihica dar nu vrea sa mearga la nici un dr.
Pana acum a fost acceeptabil,ne mai certam,dar puteam trece mai departe fara sa se rupa relatia.
Niciodata nu a stat intr-un loc mai mult de cateva luni,permanent se muta,niciodata nu a interesat-o sa aiba o casa,un servici.Tot timpul e nemultumita,incepand de la mancare si pana la mobila din casa.Daca sta undeva pana la urma aud ca face scandaluri si se muta.Locuieste in diverse locuri dubioase si se imprieteneste cu persoane care mie mi se par f. ciudate.
Multa lume mi-a spus ca are probleme psihice,chiar si cei din familie dar nu am vrut sa cred,ma amageam ca li se pare lor.iar eu sunt copil si nu-i pot judeca.
Anul trecut s-a mutat in Constanta si i-am facut un abonament tel. sa o pot gasi.Cateva luni l-a platit cuminte pana in noiembrie apoi a facut multe convorbiri si a trebuit sa platesc 10 mil,ca ea nu avea, iar tel. era pe numele meu.
Mai nou am aflat ca a inceput sa si bea si traieste f. greu.problema e ca m-am saturat sa-i tot platesc datoriile ca sa poata face altele.
Am incercat sa-i explic ca trebuie sa stea linistita intr-un loc, sa lucreze ceva,s-au sa stea la mine......degeaba,sta cateva luni dupa care face scandal din nimic si pleaca.
M-apuca groaza cand ma gandesc ca va imbatrani si va ajunge f. rau.
Eu am familie,copil,muncesc de dimineata pana seara, iar sotul meu s-a saturat de toata situatia asta si m-a amenintat ca va pleca daca o mai ajut cu ceva.Stiu ca are dreptate,chiar el a facut eforturi sa o ajute.
Stiu ca deocamdata nu o pot convinge sa faca nimic dar cand va imbatrani si nu va mai putea munci ce fac?La mine nu o pot lua ca ar insemna sa ne distruga psihic pe toti.Deja fata mea e ingrozita cand aude ca vine mamaia.
Ma gandesc sa caut un azil de batrani,dar nu stiu daca o primeste pt. ca nu are pensie,poate unul particular unde sa platesc eu.
Habar n-am cum o sa rezolv problema asta.

alina

aurelia1278 spune:

O singura idee am. Cere parerea unui psihiatru, poate iti recomanda niste medicamente pentru ea, care sa o faca mai cooperanta, sa accepte macar sa mearga la un medic.
Sau, hm, a doua idee, deja, amenint-o ca daca nu accepta sa mearga la medic nu o mai ajuti. Desi, daca a luat-o pe calea bauturii e foarte posibil ca nici o amenintare sa nu aiba efect. Daca nu o mai ajuti, ar putea ajunge foarte, foarte rau.
N-ar fi posibila pensionarea pe caz de boala si apoi internarea intr-un azil? Dar si pentru asta ar trebui dusa cu forta la medic si la azil.
Situatia este cu adevarat foarte dificila.

---

Haideti la bazar! Puteti achizitiona lucruri frumoase si ieftine sau puteti face ordine in casa, ajutand in acelasi timp copilasi in suferinta.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=67430" target="_blank"> Bazar pentru Alex, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62868" target="_blank"> un baietel diabetic de 1 an

Elise spune:

Incearca sa vorbesti cu ea.
Dar nu ca de la om sanatos la om nebun.
Nici ca de la egal la egal.

Ci ca de la copil la mama.
Stii, uneori instinctul asta de mama e mai tare decit te astepti.

Eu am avut un caz de dedublare in familie.
Avea alta voce, ala mimica, alte amintiri, alte reactii.
Era alta persoana, cu totul.
Si nu-si mai recunostea, nu-si asculta in acele momente decit copilul.
Instinctul de a-si apara puiul, in mod bizar, putea trece toate barierele bolii si ii putea ajunge pina in suflet chiar si atunci.

Incearca sa ii explici, asa cum faceai cind erai mica, ca iti e greu.
Ca trebuie sa te ajute.
Nu sa se ajute.
Sa te ajute.

Poate reusesti....

Elise

alinaxeni spune:

Aurelia,am cerut deja ajutorul unui medic cand nu am mai facut eu fata si m-au lasat nervii.Nimeni nu se risca sa-mi dea medicamente fara sa o vada.Am si amenintat-o ca o las sa se descurce singura dar niciodata nu am avut putere sa o las cand era in situatia sa intre in belele.Ma doare sufletul,ca e mama,ma simt datoare.....nu stiu pt. ce?ca nimic bun nu a facut pt. mine in viata.
Am incercat sa discut cu ea si de la suflet la suflet,n-a dat rezultate.
Ma uit la ea, parca are sufletul impietrit,se vede pe fata ei cum se bucura cand ma raneste,si stie s-o faca atat de bine.La un moment dat am impresia ca se intampla ceva necurat cu ea.Chiar si prietenii mi-au spus ca e ceva in neregula cu ea.
De fiecare data cand venea la mine,s-au cand eram copil,aveam sentimentul de frica,de parca ceva rau se apropie de mine.Niciodata nu am avut fata de ea acel sentiment de atasare materna,cu toate ca tin mult la ea.
Acum caut niste azile de batrani unde s-o pot duce cand nu va mai putea sa se ingrijeasca singura,pt. ca stiu ca tot la mine va veni.

alina

ingerash spune:

Alina, sa stii ca si eu eram la un moment dat disperata din cauza mamei. si-a mutat serviciul si parca a luat-o razna, plangea tot timpul, se certa cu noi, ne scotea din minti pur si simplu!!!!!!!
eu am cedat de multe ori in fata ei, am plans si m-am rugat de ea sa se calmeze pt. ca eu simteam ca o iau razna. si am intrbat-o: "tu chiar vrei sa innebunesc eu?" si a inceput sa ia niste calmante prescrise de medicul de familie, am fost si pe punctul sa merg cu ea la psiholog dar intre timp si-a revenit, s-a obisnuit la noul loc de munca si acum e totul ca inainte.
tocmai de asta trebuie sa ai o discutie f serioasa cu ea, cand e treaza, sa te uiti in ochii ei, sa fii ferma pt. a fii sigura ca te asculta. poate incet incet se trezeste si ea la realitate, si tu nu vei mai fii nevoita sa te imparti intre ea si sotul tau.
te pup, iti doresc mult succes sa o aduci pe mama ta pe drumul cel bun si ei multa sanatate.

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru că nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tău!

Rufus spune:

alina, este musai sa o vada un doctor, pentru ca, dupa cum spui tu, este evident bolnava. Si exista posibilitatea ca, urmand un tratament corect, sa devina un om normal, cel putin pentru o perioada de timp. De aceea, trebuie sa nascocesti orice metoda ca sa ajunga la un specialist.
Te-ai gandit bine ca o sa ai probleme in viitor, mai spre batranetea mamei. De aceea, incepi si o munca (subtila) cu familia ta, pentru acceptarea situatiei si sprijinirea ta ferma si neconditionata. Reactia sotului tau este deplasata, ca sa fiu dragut in exprimare. Este evident ca nu-ti poti lasa mama, iar daca ti-o cere este...ma rog, nu vreau sa te supar mai rau. Trebuie ca impreuna sa gasiti cea mai buna metoda, alta decat abandonarea sau eutanasierea. Tocmai pentru ca aveti un copil, abdicarea din rolul tau de copil nu este permisa. Ce pretentii veti avea de la copilul tau peste x ani?
Exista camine spitale, se rezolva orice cu o spaga corespunzatoare, iti trebuie timp si energie, dar retine: nu ai alta solutie, pentru a putea sa ai constiinta impacata. Un parinte nu se abandoneaza, indiferent ce-ar fi.

http://community.webshots.com/user/tora97

alinaxeni spune:

Rufus,ai dreptate,nu as putea dormi noaptea linistita si sa stiu ca ii e f. rau.Acum caut un azil de batrani,macar sa stiu ca e bine ingrijita,cu toate ca va fi tinuta incuiata,pt. ca ea pleaca.
Sotul meu are dreptate si nu e de condamnat,daca eu as fi avut o soacra ca mama as fi plecat de mult.E un om calm si tolerant dar nu mai suporta nici el nici copilul sa vada cum isi bate joc de mine si cum ma jicneste de fiecare data cand fac un pas catre ea.El mi-a spus de fiecare data cand am luat-o la noi ca nu va sta mai mult de o luna si nu am vrut sa-l cred,dar asa a fost.


alina

Rufus spune:

Solutia e azilul. Acasa nu-i bine sa ai vreun parinte, sanatos de-ar fi. Ajungi la discutii inevitabil; dar sa mai aiba si probleme de sanatate mentala...
Nu as vrea cu nici un chip sa fiu in pielea ta. Iti doresc mult curaj si tarie.

http://community.webshots.com/user/tora97

alinaxeni spune:

Tocmai m-a sunat si a incercat sa ma convinga ca eu sunt de vina pt. toate problemele ei,mi-a reprosat ca n-o inteleg,ca tot timpul am parasit-o cand ii era greu.
Ma simt ca ultimul om.Stie atat de bine sa ma faca sa sufar.
Culme e ca nu am reusit sa gasesc nici un azil pana acum.Nici nu stiu unde sa caut.Pe net nu este nimic

alina

cl spune:

Alina, imi pare rau! Iti doresc multa, multa putere!
Stiu ca pe strada Radu-Voda este un camin de batrani. Nu mai stiu la ce numar, dar nu-l poti rata. Nu stiu insa in ce conditii sunt primiti batranii acolo. Eventual da o raita pe acolo si vezi ce se poate face. Multa bafta!

Claudia

alinaxeni spune:

Multumesc mult,Claudia.
O sa merg acolo,poate am o sansa.Nenorocirea e ca ea nu a lucrat prea mult cu carte de munca si pensia ei probabil va fi nesemnificativa.

alina