Sansa e cea pe care ne-o acordam

daniela_b spune:

din pacate, experienta mea spune ca atunci cind iti doresti prea mult ca el sa te iubeasca, el o simte ca pe o agresiune ( Dumnezeu stie de ce...dragostea este cel mai frumos lucru din lume!)...In relatiile mele intotdeauna am rezolvat chestiunea prin indiferenta ( simulata de mine), e foarte trist si s-ar putea sa nici nu functioneze in toate cazurile, retineti deci ca nu e un sfat.
Am observat insa ca atunci cind ii creezi senzatia ca s-ar putea sa te piarda, el intra in panica si incearca sa te recucereasca. Desigur asta functineaza numai daca nu e implicata si o a treia persoana, o "intrusa", caci atunci indiferenta s-ar putea sa-i convina. In tot cazul, afli cum stai.
Pe de alta parte, s-ar putea sa fie vorba doar de o criza de moment ( existentiala sau nu...) si atunci, un pic de spatiu si liniste nu-i strica, pina se lamureste.
Mai exista un aspect in care eu cred: nu-mi doresc niciodata prea mult de la el, asa incit orice primesc in plus e mai mult decit am asteptat si ma bucura. Deci, nu e vorba ca nu astept sa ma iubeasca ci doar ca nu-mi propun sa avem o dragoste pasionala si arzatoare, in fiecare zi! Asa ceva m-ar obosi si pe mine si pe el.
Eu vad casnicia ca pe un drum anevoios, l-am ales pe el sa-mi fie tovaras de drum si astept sa ne sprijinim unul pe altul cind ne este greu, sa ne bucuram cind ne simtim bine si sa avem incredere ca putem reusi impreuna.


Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

strumph2in1 spune:

Da, am avut o discutie in dimineata asta. E adevarat ca eu nu ma pricep sa tac:(

Nu ne-am certat. L-am intrebat cum se mai simte si el mi-a confirmat ca rau. Daca s-a mai gandit la ce vrea, nu stie. A zis ca "ziua de maine". Pana la urma, a spus ca alta data ar fi fost super bucuros sa vada ca fac lucruri pentru el si ar fi dat orice, acum il lasa rece, ca fac sau nu fac.

Ca io sunt obtuza ca pun tot ce se intampla pe seama dezamagirilor mele. Eu i-am spus ca nu e vb despre asta, doar sa isi dea seama de ceea ce face. I-am spus sa se mai gandeasca ca daca e vb de despartire, ca l-ar face fericit, eu sunt pentru orice il face sa se linisteasca. I-am spus sa nu-i para rau mai tarziu ca n-a facut ceva pentru noi. El mi-a spus ca sa nu mai imi bat eu capul cu parerile lui de rau, ca nu crede. Ca stie el ce vrea de la viata si ce va face. Ca, ce? vreau sa divortam acum?? Io nu vreau deloc asta, i-am si spus. Vreau sa fie adevarat. Inca ceva, mi-a spus ca daca va pleca de acasa, va pleca de tot si nu se mai intoarce. Asta inseamna ca atata timp cat vine acasa, mai am sanse, doar ca e el prea suferind ca sa-si bata capul cu mine?

Fetelor, nu mai stiu nimic ce-i cu viata asta pe care o ducem noi.
Pe de o parte imi reproseaza ca de ani de zile incearca pentru noi ceva (dar concret nu stiu ce ca zilele au curs cam la fel, iar mie mi s-a parut ca nu intelege nimic din ce simt si vreau), iar acum imi spune ca e prea tarziu. Ce sa fac?? Stiu ca nu imi vor rezolva alti oameni problemele dar aici e vorba de 4 suflete -inclusiv al lui. Dumnezeule mare...io nu vreau sa plece, nici sa divortam, dar in conditiile in care: 1. el simte ca s-a rupt ceva in el 2. e prea tarziu sa fac ceva 3.vine totusi acasa -desi ar putea sa mearga la ai lui oricand 4. eu simt ca fara el nimic nu merge

cum sa fac...s-ar parea ca prb e la mine. am facut lucruri atat de rele? cum sa trec prin asta fara sa ma doara inima asa tare? simt ca mor pe dinauntru. e din cauza mea ca nu pot accepta situatia cume ea stazi?

probabbil ca da si ma simt tot mai descurajata si fara sens..

Elise spune:

strumph2in1 - ce e cu misterul asta?


Eu am citit postarea ta de 2 ori si n-am inteles nimic.
Roaga-l si tu sa vorbeasca romaneste.

"Ca stie el ce vrea de la viata si ce va face" sau vrea "ziua de maine"?

Daca stie ce vrea, f. bine.
Sa iti spuna si tie: vreau sa plec.
Sau vreau sa fiu singur.
Sau vreau sa avem alte relatii in familie.
Sa exprime ce vrea si ce va face, in cuvinte, daca tot e atit de sigur.

"ceva, mi-a spus ca daca va pleca de acasa, va pleca de tot si nu se mai intoarce."
Si nu l-ai intrebat de ce mai sta?
Pentru ca e logic ca sta asteptind ceva.
Ce?


Elise

strumph2in1 spune:

Buna fetelor!

da, elise, asta este un punct de vedere pagmatic- poate specific femeilor..Adica, vb si vb, dar care e situatia, rezultatul?

M-am gandit la el si am ajuns la concluzia ca are si el dreptul ca si mine, sa se simta trist si abatut. Provocand discutii- care, dupa cum se vede nu duc nicaieri, ii fac si lui si mie rau. Totusi am realizat ca timpul va deslusi o parte din lucruri.

El e suparat pe mine si inca nu ma iarta -asta e clar - e suparat pe ce am facut si ce n-am facut/spus candva! ok. Dar cred eu ca si proiecteaza toate frustrarile din viata lui (profesionala mai ales) pe acest moment, momentul este foarte prost, avem multe de rezolvat pe alte planuri.

O sa-i las acest timp de care are nevoie sa se repare si daca n-apare vreo "tipesa" care sa-i fluture nurii pe sub nas, va vedea ca acasa e cel mai bine. Sau poate ca il va determina sa faca ceva. Deocamdata e in deriva ...

Vreau sa scap de sentimentul de vina si de panica care ma cuprinde din cand in cand, mai ales la vederea lui si nu stiu cum. vedeti voi sentimentele astea ma fac sa provoc discutii si imi starnesc orgoliul si ma enervez ca nu vrea sa rezolvam impreuna si..asa mai departe. Aveti metode? Io una incerc sa ies din casa cat mai mult, sa lucrez la calc. de la prieteni ca la noi peretii imi cad in cap, sa vizitez prietenii, sa-mi alung gandurile negre.

Important e ca mai cred inca ca se poate face ceva...hmm..

Zina spune:

Draga mea, nu inteleg cum poti sa te comporti asa de frumos cu el, cand tu nu primesti nimic inapoi. Adica, el e asa de "cocos", incat incepe dintr-o data cu faze de genul "m-am saturat, te-ai gandit ca pana la urma tot la divort vom ajunge etc" se comporta cum se comporta, tu nu intelegi de unde-i vin motivele, si pana la urma tot el e nemultumitul si neintelesul??? Eu cred ca are in "vizor" pe altcineva, nu mai fi asa de naiva, nu mai crede ca nu se poate intampla asta, mai ales ca din comportamentul lui nu reiese altceva, chiar tu spui ca nu stii de unde si pana unde asa dintr-o data, nu mai are "chef" de tine. Eu as pune punctul pe "i", cat mai repede, i-as spune ca daca nu vrea sa vorbeasca cu mine si sa-mi explice clar ce se intampla, atunci eu nu mai vreau sa traiesc in aceeasi casa cu el,se plece acolo unde crede el ca-i va fi mai bine. Nu mai ceda atat in fata lui, el este convins ca te poate domina 100% si de aici isi permite orice comportament si vorbe. Fii tare si "infrunta-l", altfel iti vei plange de mila in fiecare zi, intrebandu-te "oare unde am gresit?", pe cand el este cel "cu probleme", nu tu.

Elise spune:

strumph2in1,

asa e, eu gindesc mai pragmatic: daca omu' meu mi-ar spune ca e nefericit (cu mine, sau in general) - primul lucru pe care l-as face ar fi sa-i "smulg" cit mai multe informatii, ca sa definesc problema.

Odata definita, putem gasii solutii.
Sau macar putem sti ca asta e, nu avem solutii si ne despartim.

Ori pe tine te tine intr-o vaga aburire: ca la un moment dat oi fi zis tu ceva si l-a suparat... si el stie ce vrea da' de fapt nu stie... si nu e sigur ca tu nu il perii...sau daca il perii nu e bine... si oricum, indiferent ce faci sau nu, tot esti vinovata (nu conteaza de ce)....

Iesi din asta.
Intr-un fel sau altul.

In confuzia actuala nu cred ca poti sa iei nici o decizie buna.

Elise

Ramba spune:

quote:

---

Originally posted by strumph2in1


Astazi pleaca de dimineata si mi-a lasat clar impresia ca abia asteapta sa plece. Pana aici, ok; dupa aia il intreb si eu daca vine sa mancam la pranz. Zice ca nu. Iar e ok. Apare pe NV acasa -probabil terminandu-si treburile pe care le avea- si il pup si ii arat ca ma bucur ca il vad. Se duce la calc. si incepe sa se joace - altceva nu face de multa vreme in timpul liber. Sta pe jocuri sau isi mai rezolva corespondenta si alte probleme profesionale. Pana aici e ok (aproximativ). Apoi vin langa el si mai schimb impresii despre copii, casa, servici. Io le scot cu clestele de la el. N-are chef de vorba si ma trateaza cu multa indiferenta.

---

Sicera sa fiu cam asa merge si la mine treaba. Sotul meu are aceeasi atitudine vis-a-vis de casa si aceleasi ocupatii in timpul liber. Eu am spus ca asta este probabil firea lui. Rar se intampla sa aiba chef de vorba si atunci profit cat mai mult.
Cred ca cel mai bine ar fi sa te schimbi tu, astfel incat el sa te vada altfel, mai interesanta, mai plina de mister (eventual).

http://photos.yahoo.com/ramonarump

J G spune:

Cred ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te calmezi tu personal. Pune-te in prim-plan (pana la urma e vorba de viata ta, in care tu esti personajul principal). Este important ca TU sa fii fericita, sa traiesti povestea ta, nu pe a lui.
Stiu cat e de greu sa faci ce spun, e un exercitiu de vointa fantastic. Dar se poate.
Priveste lucrurile din urmatorul unghi: in orice moment, partenerul (al tau, al oricui) poate sa dispara. Sunt lucruri pe care nu le putem controla, cum ar fi moartea sau faptul ca celalat se indragosteste de altcineva, sau chiar ca face lucruri care il indeparteaza de noi. Daca asta se intampla, ce faci? Mori? Nu, traiesti, mergi inainte. Asa e viata.
Si eu sunt de acord cu restul fetelor care spun ca sotul tau isi permite prea multe. De pilda mie fazele cu "daca plec, va fi definitiv" mi se par niste amenintari gratuite. In conditile in care nu ai facut nimic grav de genul inselat, nu inteleg de ce nu are o atitudine mai "lucrativa" in rezolvarea problemelor voastre.
Ideea e ca e bine ca intr-un cuplu ambilor parteneri sa le fie frica de pierderea celuilalt. Asa ne putem cenzura fitzele, poate nu cele de moment, dar la tine dureaza de ceva timp. Lui chiar nu ii e frica sa te piarda? Din cate vad nu, iar asta nu e bine.
Poate ar trebui sa arati ca nu mai tolerezi atitudinea lui, ca nu ai timp si rabdare (asta e adevarat avand in vedere ca ai si 2 copii) de dilemele lui existentiale si ca vrei sa fii linistita si fericita. Ca astepti sa fii satisfacuta de relatia asta altfel nu merita sa continui.
Repet, tu esti personajul principal, nu uita! E greu sa ajungi sa intelegi asta dar se poate, crede-ma.

J

Calin-Alin spune:

Am citit suferinta ta. Tu cind ai observat ca el ia distanta fata de tine ai cautat sa-ti schimbi comportamentul. Aici ai gresit facindu-l sa se gindeasca la orice altceva, ca te simti vinovata de ceva.In legatura cu prietenii, departati-va de ei, ca ei va pot distruge casnicia. Cel putin tu trebuie sa faci o schimbare in viata ta. Va trebui sa iti iei un serviciu si sa ajungi cu o ora mai tirziu decit el, ca sa vezi cum te intimpina.
Am o intrebare. Ce virsta aveti daca nu sint indiscret, si de cit timp sinteti impreuna!?
Poate el are probleme la munca si nu ii mai arde de vorba cind vine acasa. Sau a intervenit monotonia.
Cauta sa cistigi un ban, stringe banii,cit poti tu,si invita-l intr-un concediu,undeva, in mama natura, ca sa va limpeziti gindurile. Poate are nevoie de asta.
Daca ai putea sa-mi dai mai multe detalii in privat (PM), poate as reusi sa-ti dezleg acest mister care te inconjoara.

strumph2in1 spune:

Ieri am avut o zi super - mi-a crescut increderea in ceea ce voi face mai departe. Mi-am facut program dupa-amiaza si am iesit. m-am simtit foarte bine. cand m-am intors, era la calculator si desi botos am petrecut o seara impreuna relativ agreabila (am urmarit un film impreuna)- eu una m-am simtit excelent.

El e tot cu botul mare, dar e dreptul lui sa fie suparat si il las sa si-l exercite. Weekendul asta promit solemn sa-mi tin gura: nu tu discutii despre existenta si nimic, o sa-mi fac program de invatat, iesit cu o prietena (sper sa poata si ea) si copiii si casa. Daca e baiat destept (si este, dar orgolios peste poate...) va vedea cu timpul, ca aici e cel mai bine si ca este iubit - fara sa-l sufoc..ofc

Apropo, cineva din anturaj (persoana de incredere) mi-a spus ca pare sa fie gelos pe copii. saptamana asta am fost intr-o vizita cu totii, si cel mic vroia olita si m-a chemat si am tasnit sa-l ajut (ca sa nu faca shushu pe el), iar al meu se uita dupa mine cu ochi de "eu nu am parte de asa ceva, vreau si eu. Eu m-am dedicat foarte tare copiilor, incercand sa fac din CIC o experienta cu adevarat utila si care sa cimenteze rel. cu copii, pare-se ca s-a simtit lasat pe dinafara asa usor usor ..no pai a fost si alegerea lui, el n-avea rabdare prea multa, eu l-am "invitat" la diverse proiecte cu copii si el e cel care a cam evitat (dar nu tot timpul, e un tata bun)

Am recitit cartea aceea cu "Barbatii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus", o stiti? Sunt multe, dar foooaaarte multe faze din viata noastra de zi cu zi care sunt rupta bucatica din ceea ce explica autorul acolo si pare foarte plauzibil. Mi-ar placea sa o citeasca si el, dar nu cred ca vreodata va face asta. L-ar ajuta sa ma inteleaga, ma regasesc acolo si l-am regasit si pe el.

Putere de intelegere tuturor, rabdare si tutun! Daca dragostea dintre noi exista (asa cum cred eu), atunci se va rezolva situatia -in ciuda orgoliilor si a depresiilor personale. Asa sa dea Dumnezeu!

Sper sa fie un weekend bun pentru toata lumea!