cum ati reactiona daca v-ati prinde sotul/sotia cu

marius spune:

Raspunsurile de mai sus in marea lor majoritate se refera sau se pot referi la situatii relativ standard de cuplu insa ce ne facem in cazurile (si cate nu sunt?) in care relatia este doar o imagine sau s-a transformat intr-o imagine ce exista in virtutea inertiei. Cand ea sau ele sau amandoi nu mai exista decat impersonal? Se mai poate oare discuta de "a prinde cu"? Se mai poate numi tradare?

Aveti cuvantul.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

adi2003 spune:

Referitor la ce a zis Marius, stiu si eu cateva cazuri in care relatia de cuplu e doar fictiva, in fata lumii, ca sa zic asa, insa cei doi au fiecare viata personala, dar n-au recurs inca la divort, ci au hotarat sa ramana casatoriti in acte doar de "gura lumii" sau sa nu sufere copilul/copiii.
E un fel de consens la care au ajuns el si ea. Decizia le apartine.

Florile mele

J G spune:

Marius sefii mei sunt patronii unei afaceri ff mari. Sunt tineri dar nu mai au in comun decat firma si o fetita. Fiecare isi traieste viata lui.
Evident el nu este intotdeauna foarte discret, toata firma stie cu cine e si cand, astea fiind singurele dati cand sotia se supara si face scandal.

Deci raspunsul este: nu mai e tradare afectiva ci doar... incalcare a etichetei.

J

lorelei_19 spune:

quote:

---

Originally posted by marius

Raspunsurile de mai sus in marea lor majoritate se refera sau se pot referi la situatii relativ standard de cuplu insa ce ne facem in cazurile (si cate nu sunt?) in care relatia este doar o imagine sau s-a transformat intr-o imagine ce exista in virtutea inertiei. Cand ea sau ele sau amandoi nu mai exista decat impersonal? Se mai poate oare discuta de "a prinde cu"? Se mai poate numi tradare?

Aveti cuvantul.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

---

Cred ca intr-un asemenea caz cel mai nimerit ar fi sa se discute pe fatza situatia: avem x copii, avem atata avere si avem atatea lucuri pe care nu vrem sa le pierdem, plus ca suntem prieteni buni, asha ca hai sa facem o intzelegere. Asta ar fi varianta 1. varianta 2: fiecare face ce-l taie capul, avand mare grija sa nu afle partenerul, ca sa nu-l raneasca. parerea mea e insa ca e cumplit de dureros sa traiesti intr-o asemenea relatie. Stiu un exemplu clar, amandoi au peste 60 de ani si au 4 copii care toti sunt la casele lor. Barbatul are de multi ani o relatie cu o alta si totul e semioficial. Cu amanta petrece vacantele, cu ea iese seara la restaurant- ocolind bineinteles localitatea unde locuieste cu sotzia, la ea petrece majoritatea noptilor. si sotzia? locuiesc impreuna din cauza casei pe care-o au (mie mi se pare masochism sa traiesti in asemenea conditii de dragul unei case), merg impreuna la serbarile familiale (revelion, botez, etc) si in fatza tuturor joaca rolul de familie perfecta. mi se pare ridicol si dureros in acelasi timp. nevasta face curat, spala, se ocupa intr-un cuvant de gospodarie, el aduce banii (ea nu lucreaza). brrrr.
dar sa revin la intrebarea ta, Marius. Cred ca in cazuri dintr-astea cand traiesti cu cineva doar din interese materiale sau de dragul copiilor nu e chiar atat de anormal sa incerci sa-ti gasesti altundeva fericirea. e o necesitate a sufletului sa iubeasca si sa fie iubit.

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

ankalaura spune:

quote:

---

Originally posted by daniela_b

depinde de virsta pe care o am la momentul respectiv...
la 20, ii crapam capul lui, clar
la 21, ii crapam capul ei, sigur
la 22, imi crapam mie capul, poate
la 23, rideam de celulita ei de juna
la 24, rideam de fatza lui mirata
la 25, rideam de mine ce fraiera sint...
la 30, inchideam usa, socata, mirata
la 35, ma feream sa-i surprind, dadeam 7 telefoane inainte..
acum am 36: m-ar amuza
la 40: o sa fiu putin ofticata ca mi-a luat-o inainte
la 50: o sa fiu prea ocupata
la 60: o sa fiu mindra ca am un armasar inca viril
la 70: il bag la poveshtirile adevarate de pe "acasa"
la 80: il bag in cartea recordurilor
la 90: o sa ridem impreuna de ridicolul situatiei!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

---

:))))) E PREA TARE CHESTIA ASTA!!!!!

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare

ankalaura spune:

quote:

---

Originally posted by Elise

quote:

---

Originally posted by daniela_b

depinde de virsta pe care o am la momentul respectiv...

---

Daniela.... eu am 30 de ani -
la 20, ii crapam capul lui, clar
la 21, ii crapam capul lui, clar
la 22, ii crapam capul lui, clar
la 23, ii crapam capul lui, clar
la 24, ii crapam capul lui, clar
la 25, ii crapam capul lui, clar
la 30, ii crapam capul lui, clar....

si la 90, la fel.
Amin!


Elise

---

EI ASTA E SI MAI TARE DECAT AIA TARE DE MAI DEVREME!!!

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare

michelle7 spune:

Eu daca mi-as prinde sotul cu alta l-as parasi ( SPER ).Lui nu i-as spune nimic, ei nu i-as spune nimic.Ba daca i-as vedea ulterior pe strada i-as si saluta. Eu nu cred in suflet pereche .Am iubit cu aceeasi intensitate si prima oara si a doua oara si la nevoie pot sa iubesc si un al treilea barbat samd. Pentru ca stiu deja asta prefer sa nu ma las influentata de sentimentele de moment si sa fac vreo tampenie pe care sa o regret mai tarziu. Acum il iubesc si sufar si vreau sa-i dau in cap, peste un an o sa-mi fie indiferent si n-am nici un chef " sa ma aiba la mana" cu o scena de nevasta disperata.Nimeni nu e de neinlocuit nici eu nici el si de aceea undeva in fundul mintii sunt pregatita pentru aparia unei terte persoane, in patul lui sau in patul meu , dar stiu sigur ca a treia persoana nu va aparea niciodata in patul NOSTRU

gabibarta spune:

in orice caz as fi tare suparata. Nu numai pt ca ma inseala, ci pt ca isi bate joc de familie, de copii, as fi nervoasa pt ca degeaba am facut toate sacrificiile pt. el. Insa in sfarsit as avea ocazia sa-mi arunc bun-simtul deoparte si sa le spun socrilor in fata tot ce nu le-am zis de cand ii cunosc.

Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006

Elise spune:

Michelle,

cum gindesti tu e foarte bine si sanatos: din pacate, eu cred nu m-as gindi pe moment la viitor, ci la trecut: si m-as simti penibil doar la ideea ca am avut incredere, ca am fost atit de fraiera incit sa investesc sentimente intr-o relatie care nu merita, ca am fost "pe langa realitate".... ca nu mi-am dat seama, samd.
Cred ca atunci doare desprinderea de trecutul imediat.
Nu viitorul.

Bieneinteles ca nu se moare din asta.
Bineinteles ca e un mit faptul ca nu o sa mai iubesti niciodata.
Daca nu asa, atunci altfel, si tot o sa mai iubesti.
Asta e o necesitate, si mai devreme sau mai tirziu se cere indeplinita.


Elise

michelle7 spune:

Michelle,

cum gindesti tu e foarte bine si sanatos: din pacate, eu cred nu m-as gindi pe moment la viitor, ci la trecut: si m-as simti penibil doar la ideea ca am avut incredere, ca am fost atit de fraiera incit sa investesc sentimente intr-o relatie care nu merita, ca am fost "pe langa realitate".... ca nu mi-am dat seama, samd.

Elise , " intelepciunea" mea e mai mult in teorie. Totusi dupa infinite suturi in fund si dupa zeci de filme si emisiuni pt femei vizionate, stiu sigur ca un esec sentimental nu are legatura cu calitatile victimei in raport cu calaul. Stiu sigur ca femeile au tendinta sa se complexeze in aceeasi situatie in care un barbat ar da clar vina pe celalalt si asta se intampla pt ca asa ne-a construit natura. La serviciu e la fel ca si in dragoste, cand cineva da vina pe un barbat , fi sigura ca o sa gaseasca N vinovati care l-au impiedicat sa-si faca treaba. O femeie acuzata de neprofesionalism o sa-si asume vina , ba chiar o sa lucreze in plus chiar daca nu e vinovata de nimic.