Aceleasi neintelegeri...si totusi altfel
Raspunsuri - Pagina 3
dana_micu spune:
DRAGA DELIA,EU CRED CA ESTI NTR-O FAZA DE USOARA DEPRESIE.E SI NORMAL MAI ALES CA AI 2 COPII+O BUNICA PE CAP,DAR FII TARE TOTUL VA TRECE.SI EU DUPA CE AM NASCUT PRIMA DATA AM PATIT LA FEL SI NICI ACUM NU SUNT PREA DEPARTE FIIND
IN 39+.DESI PRESIMT CA O SA FIE GREU DUPA NASTERE O SA INCERC SA DEPASESC CAT MAI REPEDE SITUATIA.ORICUM E ADEVARAT CE SE ZICE DESPRE BARBAT"CUM IL INVETI ASA IL AI!" ASA CA DEPINDE SI DE TINE.
MULTA PUTERE SI MULTE BUCURII DE LA COPII(SI NU NUMAI)
brianamica spune:
Delia, nu stiu daca te ajuta, insa vreau sa iti spun povestea mea. Nu cred ca este cea mai buna varianta, insa , daca tot povestim aici patanii conjugale, v-o spun si pe a mea.
In anul 2001, dupa 6 ani de casatorie, 6 ani de cosmar, de teroare psihica am luat o hotarare majora :DIVORTEZ.
Aveam deja primul copil, si deja ajunsesem la un punct in care sotul meu nu numai ca nu discuta nimic cu mine (vis a vis de problemele noastre)dar ma si trata ca pe o "umplutura " nedorita in casa. Umplutura care nu avea nici un drept de a vorbi ci doar de a executa ordinele...
Nu pot sa intru in detalii pentru ca refuz sa imi mai amintesc.
Pana la urma, la 1 septembrie am introdus actiunea de divort. Desi sotului meu ii comunicasem decizia mea, mi-a ras in nas spunandu-mi ca nu am curaj sa fac asta intrucat o sa imi ia copilul si o sa ma lase pe drumuri. Nu vreau sa va spun prin ce am trecut in perioada aceea.
In sfarsit, a venit citatia acasa, a vazut-o, a tipat si a amenintat cateva zile dupa care nemaisuportand am plecat cu fetita mea de acasa (dupa ce am anuntat la politie )
Am avut 2 infatisari la tribunal, dupa care ne-am impacat. Insa de atunci, nu mai sunt sluga nimanui (nici a lui si nici a familiei lui), imi pot spune punctul de vedere si totul este bine. Nu este foarte bine, dar ne descurcam. A realizat ca sunt si eu om, ca nu ma las calcata in picioare , si ca pana la urma ma descurc si fara el. Si acum avem 2 copii si va spun sincer, ma rog la bunul Dumnezeu sa ne tina la fel si in continuare.
Nu cer mult, si realizez ca dupa 11 ani de casnicie nu poate fi totul roz, insa ceea ce cer (respect si atentie) VREAU sa capat !
Brianamica mamica de 2 fete cucuiete
http://pg.photos.yahoo.com/ph/brichisalisa/my_photos
ilona77 spune:
buna,
imi pare tare rau pt tine si pt ca treci prin aceasta perioada mai putin placuta. nici eu nu vreau sa iti dau sfaturi ci doar sa iti spun sa fii curajoasa si putin mai rabdatoare. nici eu nu eram prea in apele mele dupa ce am nascut, mi se parea ca sotul meu nu face suficient sau ca nu imi da suficienta atentie, ma enerva prezenta prietenilor nostri, nu mai spun de biata mama care nu mai stia cu ce sa imi intre in voie si cati nervi mi-am facut pt ca incerca sa ma ajute si sa mai imi spuna una si alta, iar ea a stat cu mine doar o saptamana si jumatate. nu sunt nici eu de principiu ca trebuie sa stai cu parintii, iar cu bunicii e si mai stresant, pt ca sunt si mai conservatori si mai greu de convins sa stea in banca lor. cred ca si sotul tau ar trebui sa mai discute cu bunica lui si sa incerce sa o faca sa inteleaga ca nu iti este usor si ca nu trebuie sa se bage in casnicia voastra.
sanatate multa bebeilor si tie.