Clipe din trairile sufletelor noastre ...(2)
Raspunsuri - Pagina 2
alinaxeni spune:
Vin si eu sa-mi descarc sufletul aici si poate sa pun ceva ordine in viata mea,cu ajutorul vostru.
Pana acum 2 luni credeam ca sun o femeie fericita,cu toate ca avusesem ceva probleme si inainte.
L-am cunoscut in urma cu 3 ani si jumatate.Din primul moment i-am spus ca am un copil si ca eu caut o relatie serioasa.Timp de 6 luni ne-am intalnit iar cand am hotarat sa locuim impreuna credeam ca ne cunoastem destul cat sa putem sa ne dam seama daca e o alegere buna.El a trebuit sa revina in bucuresti si sa renunte la serviciul pe care-l avea.Mi-am asumat responsabilitatea sa sustin familia pana isi va gasi el servici,numai ca timpul a trecut,vreo 10 luni si el nu avea nici un gand,pana am ajuns la certuri grele si si-a gasit un post foarte bun cu un salariu destul de mare,unde este si acum.
Cateva luni a fost destul de bine pana a inceput sa se supere ca ii cer prea multi bani pt. casa.
Am renuntat si am decis sa ne despartim,chiar daca eu abia trecusem printro operatie destul de grea si nu puteam munci prea mult.Tot in timpul acela,proprietarii unde locuiam au hotarat sa renoveze apartamentul si a trebuit sa ne mutam.As minti daca as spune ca nu m-a ajutat si material si fizic.Hotarasem ca din momentul mutarii sa ne despartim si totusi el m-a rugat sa ramanem impreuna.Am crezut ca vom putea trece peste toate si am acceptat.
Inca un an ne-a fost bine si chiar aveam impresia ca suntem pe un drum bun si nu vor mai aprea nori,si totusi.....
Din vara a inceput sa revina la starea initiala.Din nou discutii despre bani care nu ne mai ajugeau nicicum,pleca de la servici direct la prieteni si acasa venea dupa 12 noaptea,in casa oricum nu se ocupa de nimic,la piata trebuia sa avem discutii inainte ca sa mearga cu mine,de copil nu se mai ocupa deloc la lectii,iar salariul nu ajungea niciodata intreg acasa,iar despre viata intima ce sa va mai spun.
Am ajuns la concluzia ca de fapt binele era doar atunci cand eu acceptam modul lui de viata si nu comentam iar cand incercam sa-i spun ce ma deranjeaza imi spunea ca sunt nebuna ca doar datorita lui ne e bine ca numai el face eforturri si aduce bani in casa.De multe ori mi-a reprosat ca sunt prea cheltuitoare si ca banii pe care-i castig eu nu se vad,uitand ca toate facturile sunt platite iar el au fost luni cand nu a adus mai mult de 2-3 mil dintr-un salariu de 12.
Inainte de sarbatori ne-am certat iarasi si mi-a reprosat ca nu mai arat bine,ca sunt prea cheltuitoare si ca sunt o mare ghinionista,ca din cauza mea am avut atatea probleme pt. ca am fost foarte bolnava in ultimii 2 ani.L-am intrebat de ce a stat cu mine in conditiile astea si raspunsul a fost "mi-a fost comod"
Acum locuim inca impreuna dar el doarme in sufragerie iar eu cu copilul,ma uit la el ca si-a dat seama ce prostie a facut,luind hotararea asta,si ar vrea sa ne impacam.
Nu stiu ce sa fac.
M-am saturat de atatea discutii,ma uit la el si mi-amintesc cum m-a facut mahalagioaica, nu mai vreau sa-mi dea mereu de inteles ca nu sunt suficient de buna in comparatie cu el,nu mai vreau sa ma rog de el sa ma atinga si sa fiu refuzata ca e prea obosit.
Ce sa fac?
alina
rilbuc1 spune:
Am atata treaba, dar nu ma pot dezlipi de cartea aia. Este extraordinara. Am ce invata din ea, poate pt relatia viitoare. Pe cea prezenta nu stiu daca o mai pot schimba. O citesc si parca imi trece f. mult supararea. O recomand cu caldura, mai ales acelora care cred ca relatia lor scartaie.
KUKI spune:
Buna tuturor.
Luminita, cum sa ma supar pe tine ? Dar eu sunt ca ne-oamenii, pot sa intru de la serviciu, dar nu prea mai apuc sa intru de acasa, mai ales seara e lupta mare pentru suprematie la calculator.
Acum ce sa zic, imi pare si rau sa vad cum ne inmultim pe-aici, parca nici nu-mi vine sa va urez bun venit. As fi vrut ca pentru toti sa fie altfel, dar...uite ca totusi ne inmultim aici, fiecare cu dezamagirile noastre.
Alina si miris, eu nu incetez sa ma mir cum de in fiecare poveste spusa aici recunosc macar o frantura din povestea despartirii mele. Ajung sa ma intreb, cum naiba, toate relatiile esuate, parca au ceva in comun...Mi-a fost greu si mie, cum va e si voua, m-am framantat si mi-am intors sufletul si mintea pe toate partile. Am avut si regrete, imi era si dor...si acum imi e dor uneori. Nu de el ca persoana, asta culmea, n-am mai simtit niciodata. De cand a iesit pe usa, dus a fost si din inima mea. Nu stiu cum de am reusit, dar slava domnului ca a fost asa. Mi-e dor de familia pe care credeam ca o am. Familia aia din imaginatia mea.
Hai ca si eu sunt cam incoerenta. Ne mai intalnim pe-aici sa ne spunem pasurile in continuare si viata merge inainte...si dupa un timp, cand ranile se vindeca credeti-ma ca descoperi ca e chiar frumoasa. Si linistita, si calma....
rilbuc1 spune:
Chiar dupa ce am citit, imi dau seama ca nu prea am vreo sansa. Ea vrea implinire spirituala.
A avut unele vise "ciudate". Se visa ca era sfarsitul lumii, iar ea era intr-o catacomba in care incuraja pe cei din jurul ei. Alteori visa ca vorbea cu Dumnezeu si ii spunea ce sa faca. Se visa in lumea nemuritoare.
Asta a facut-o ca pt. ea sa nu mai conteze nimic din lumea materiala, nici casnicia alta, nici alta, pentru ca nu a gasit pe nimeni care sa vorbeasca aceeasi limba cu ea. Vrea sa nu fie nepregatita spiritual atunci cand va fi end-ul. Pt. mine suna aiurea, nu ma gandesc la din astea dar pentru ea sunt primordiale. Acum studiaza parapsihologia.
Inca ceva: voi ati plans in biserica atunci cand v-ati casatorit? Ea a facut asta si acum crede ca a fost un semn ca a facut un pas gresit. Atunci zicea ca a plans de fericire...
rilbuc1 spune:
quote:
Originally posted by KUKI
"Apoi, zicea ca vrea sa-mi faca lipeala cu o tipa de la facultate. Numai de asta nu imi arde mie acum. Mai mult, tipa avea vreo 20 de ani... pt mine cam pustoaica. Nu ma intereseaza."
Sincer nu prea inteleg, sotia ta vrea sa-ti faca lipeala????
Da, asa avea de gand. Vorbea serios. Imi zice ca chiar s-ar bucura daca as fi fericit cu alta. Si se gandea sa-i zica ei sa ma "agatze".
miris_ spune:
Rilbuc, citind tot ceea ce ai scris, am remas...cu gura cascata, cum se zice. E trist ca ati ajuns aici, dar nu inteleg, sau nu ai zis, schimbarea a fost brusca? Intreb si eu ca si brendamitran, oare nu are pe cineva si nu stie cum sa faca sa te indeparteze? Ori, chestia asta cu yoga...suna cam ciudat..., kuki parca a zis, numai yoga nu face. O fi intrat in vreo secta, un grup unde se spala creiere.
Cand aveam eu vreo 14 ani stiu ca fratele meu intrase in secta lui bivolaru si nu mai gandea ca inaite. Noroc ca ai mei au fost "pe pozitii" si au luat atitudine si nu s-a mai dus.
Inteleg (sper sa nu gresesc) ca nu aveti copil, asa ca daca nu veti reusi sa reveniti la relatia dinainte, e bine ca nu e si un copilas care sa sufere de pe urma despartirii.
Cristina si Mihnea Stefan
brendamitran spune:
quote:
Originally posted by miris_
Ce frumos, "clipe din trairile sufletelor noastre"... Nici nu stiu cu ce sa incep, sau daca sa incep. Cred ca imi e dor dupa ce am avut, sau dupa ce cred ca am avut. Ca daca ma gandesc mai bine imi dau seama ca mai mult mi-am inchipuit ca am ceva, ca am luptat singura sa am ceva... Sunt incoerenta, pt ca si in mintea mea e o incoerenta in gandire, sentimente... E greu sa sterg cei 9 ani petrecuti impreuna, chiar daca imi revin in minte clipele nu tocmai placute. E vorba de obisnuinta cu acea persoana, tabieturi, gesturi, etc, cu totii le cunoasteti. Nimic nu mai e la fel, normal, cu nimeni. Dar nu prea mai pot avea o relatie normala cu cineva. Sunt mult mai pretentioasa, irascibila, nu imi convin lucruri care odata, lui, i le acceptam, ma doare singuratatea, imi e dor de... un umar pe care sa pun seara capul si sa ii spun ce am facut peste zi, sa fac planuri de viitor cu cineva... Imi e dor de multe.
Desi sunt f suparata ca nu vine sa il vada pe pitic, ca nu ii plateste pensia, ca nu da un semn de sarbatori, l-am sunat. Am momente in care imi e dor de discutiile pe care le aveam candva, in bucatarie, la o cafea luuunga cu o tigare. Atat, ca dupa aceea imi aduc aminte de faptul ca relatia s-a degradat dupa ce am nascut, cand am devenit dizgratioasa (cel putin asa mi-a zis el, ca nu mai poate avea o relatie cu mine ca sunt dizgratioasa :((...), ca nu ii placea sa mai stea pe acasa ca era copilul care vroia si el putina atentie de la tati...
Nu se pune problema de impacare, nu as mai putea totusi avea o relatie cu el, ca am suferit prea mult.
Nu stiu daca are vreo noima, dar am o stare asa de proasta acum, ca simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa ii povestesc, si nu am cui. Si stiu ca voi, cei de aici ma veti intelege (poate)
Cristina si Mihnea Stefan
Ooooooooo,Miris,e o perioada tare grea asta.....si de fapt tie nu ti-e dor de el,tu iti doresti sa ai pe cineva linga tine,asa cum ai si spus,poate de aceea iti amintesti partile bune din casnicia voastra.Obisnuinta cu tabieturile si alte chestii,e inevitabila,dar trece,iti spun sigur,si nu mai poti accepta la altcineva ceea ce acceptai la el,tocmai pt ca iti dai seama ca nu a fost bine.In fond....pt ce sa accepti anumite mizerii pe care barbatul zice ca e normal sa le faca? Din momentul ala,relatia e clar compromisa.Poate acum,esti un pic mai atenta in ceea ce priveste viata ta,si asta nu e rau.....
Si stii ceva? nu il mai suna! Asa faceam si eu la inceput,dar mi-am dat seama ca dragoste cu sila nu se poate si ca daca nu avea rabdare sa stea cu copilul atunci cind eram impreuna,e clar ca nici acum n-o sa-i simta lipsa....Si am avut dreptate.....nu mai stim nimic de el,nici de ziua ei,nici de Craciun,nimic...Dar am inteles si altceva:ca pt copil e mai bine asa,decit sa simta ca are un tata care nu-l iubeste....
Singuratatea doare al naibii,dar....nu avem ce face,capul sus si spera,asta nu poate decit sa te ridice....
BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
brendamitran spune:
Rilbuc......nu vreau sa jignesc,nu vreau sa te doara,dar cred ca sotia ta are probleme serioase.Imi pare rau,insa cred ca ar trebui sa renunti cit mai repede la aceasta casnicie,daca vrei sa mai faci ceva cu viata ta.Implinirea sprituala poti s-o realizezi si cu un sot alaturi,cred ca la ea lucrurile sint un pic mai profunde si mai gresit intelese....insist pe ideea unei secte,organizatii,ceva,altfel nu-mi explic.....iar treaba cu lipeala le intrece pe toate.Daca tie ti-a ramas acel dram de luciditate,fa pasul pe care trebuie sa-l faci,altfel....nu vad nimic bun in viitor.
Parerea mea.
BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
brendamitran spune:
Rilbuc......nu vreau sa jignesc,nu vreau sa te doara,dar cred ca sotia ta are probleme serioase.Imi pare rau,insa cred ca ar trebui sa renunti cit mai repede la aceasta casnicie,daca vrei sa mai faci ceva cu viata ta.Implinirea sprituala poti s-o realizezi si cu un sot alaturi,cred ca la ea lucrurile sint un pic mai profunde si mai gresit intelese....insist pe ideea unei secte,organizatii,ceva,altfel nu-mi explic.....iar treaba cu lipeala le intrece pe toate.Daca tie ti-a ramas acel dram de luciditate,fa pasul pe care trebuie sa-l faci,altfel....nu vad nimic bun in viitor.
Parerea mea.
BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
miris_ spune:
Cata dreptate ai Brenda! Cand am vorbit cu el a zis ca vine sa il vada pe Mihnea azi, duminica, dar nu a mai dat nici un semn. Cred ca trebuie sa ma impac cu gandul ca nu vrea sa il vada, decat o data pe an daca il chem si insist sa vina la ziua lui. Dar nu am sa mai fac nici asta. Trebuie sa ma adun, sa imi pot vedea de viata mea.
Dupa despartire mi-a fost mai usor pt ca m-am angajat, am inceput o facultate, am facut si scoala de soferi si mi-am ocupat timpul cu copilul si cu astea, dar nu e de ajuns. Nu vroiam sa ajung in clipa in care sa tanjesc dupa o alinare, o imbratisare, dar... uite ca nu mi-a iesit chestia cu "fa cat mai multe ca sa nu ai timp sa iti aduci aminte de tine". Nu mi-am facut timp pt mine, decat ca sa arat ingrijita, pt ca intotdeauna am fost asa, dar pt o viata personala, nu. Am alergat intre copil, casa si toate celelalte dar nu stiu daca e bine. Timp poate ca asa fi avut, atata timp cat ma ajuta si parintii cu copilul, dar eu vreu sa fiu "mama eroina". 
Cristina si Mihnea Stefan