Probleme cu gradinita

Ieri eram foarte bucuroasa, a fost prima zi de gradinita, Robert de-abia astepta sa se duca, nu era deloc dezorientat, stia ca acolo gaseste copii si jucarii, educatoare dragute, asa ca nu mi-a fost greu sa-l las si sa plec. N-am insistat pe momentul despartirii, i-am spus "pa", l-am pupat, l-am dus intre copii si jucarii si am plecat fara sa fac mare caz de asta. Educatoarea mi-a zis sa-l las pentru inceput doar o ora ca s-o luam treptat, ca asa a procedat cu toti. OK: el stia de acasa, ii spusesem din timp ca la gradi ramane fara mine, ca nici ceilalti copii nu stau cu mamele, ca plec la treburile mele, el sta si se joaca frumos si apoi vin si-l iau acasa. A functionat, peste o ora cand am venit sa-l iau am alat ca n-a plans, n-a intrebat de mine, s-a jucat frumos... si chiar vroia sa mai stea! Astazi, insa, a fost cu totul altfel. N-a vrut sa se mai desprinda de mine, se agatase si nu-mi dadea drumul! Nici nu vroia s-auda ce-i spunea educatoarea- ea a vrut sa-l ia de mana, in brate, dar o respingea si se lipea de mine. Vroia sa ramana acolo, dar numai cu mine. I-am spus ca nu se poate si de ce nu se poate si a protestat, nu i-a convenit. Pana la urma i-am deviat un pic atentia si-am reusit sa plec, cu inima stransa pentru ca stiam ca nu-i convine si ca mai are putin si plange si mai ales pentru ca ma temeam ca,daca incepe sa planga, e din ce in ce mai rau, nu-l scoti dintre ale lui, nu se ia cu altele si-i trece foarte greu si numai eu il pot calma atunci. Am sperat c-o sa se comporte diferit acolo, c-o sa se ia cu joaca, totul era inca nou, atragator...Peste vreo jumatate de ora insa m-au sunsat sa vin sa-l iau pentru ca nu se oprea din plans. Cum am ajuns, a inceput sa planga si mai tare si sa-mi reproseze ca am plecat fara el - desi stia ca asa trebuie sa se intample, desi credeam ca se impacase cu ideea, ca a inteles- mai ales ca ieri imi demonstrase asta. A facut o criza cu trantit pe jos, batut din picioare, aruncat lucrurile... "Trebuia sa nu pleci!!!" "De ce-ai plecat?!!" - numai asa o tinea . Si gata cu gradi pe ziua de azi. Acum spune ba ca nu mai merge la gradi maine, sau ca merge daca stau si eu, dar raman ferma si ii repet cum stau lucrurile si incerc sa ajungem la un compromis - sa ia si catelul, jucaria preferata la gradinita. Asa a ramas, dar parca pot sa stiu pentru cat timp, ce-o sa zica maine, acum doarme, eu acusi am un curs si vine sotul sa stea cu el. Avem emotii mari pentru maine dimineata. Ce sa mai facem, sa nu-i mai vorbim despre asta sau sa-l mai "prelucram"? Unde gresesc, cum ar trebui sa procedez? Este extrem de incapatanat si, cand i se "pune pata" , o tine numai pe-a lui. Despre copii incapatanati am mai citit pe forum, intr-o anumita masura tind sa cred ca-i specific varstei.
Intrebarea este: de ce ieri s-a putut desparti de mine si azi nu? Ieri nu mi-a simtit lipsa deloc. Ce sfaturi imi dati? Daca maine imi face la fel, adica nu ma lasa sa plec, ma gandesc sa nu-l mai las ca apoi saa-l iau tot plangand... sau cum sa fac? Ati intalnit situatii asemanatoare?
Acolo se vorbeste germana, el intelege uneorim mai mult, alteori mai putin sau chiar deloc - si asta poate fi un factor de stres. Dar la varste mici copiii invata usor inca o limba. Noi am mai vorbit germana cu el acasa, tocmai in ideea de a-i fi mai usor la gradinita, deci nu-i este complet strain ce aude. Cu copii s-a mai jucat la grupele de parinti si copii si in parc, unde intotdeauna eram cu unul din noi.
Culmea e ca ii place ce-a vazut la gradinita, ieri era incantat si ne povestea cum s-a jucat...Si azi s-ar fi jucat, dar numai cu mine prin preajma.
Va rog, niste sfaturi!


Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

Ramba spune:

Trebuie sa il iei incet, adaptarea dureaza destul de mult si pauzele nu ajuta deloc.
Ii explici, asa cum ai facut de altfel, ca parintii nu au voie sa stea la gradinita, ca tu vei veni in fiecare zi sa il iei (asta cred ca e frica lor cea mai mare). In legatura cu faptul de a lua jucaria preferata la gradinita - si aici ar putea aparea probleme - ceilalti copii s-ar putea sa i-o ia si atunci scandalul e mare.
Dar cu perseverenta si rabdare ar trebui sa se obisnuiasca.

narcisa spune:

Cristina, chiar daca iti faci griji, va trece cu rabdare si nu de azi pe miine.
Si Patrick e un copil incapatinat si sensibil, combinatie deloc usor de prelucrat. Si la noi au fost la inceput dimineti in sir unde Ralf il ducea la gradi si pleca de acolo lasindu-l in criza, el urlind pe podea si educatoarea incercind sa-l potoleasca, sau il lasa in brate la ea urlind. Si a trecut, au mai fost dati cind nu mai vroia ca nu stiu ce facuse pe la gradi si probabil il mustruluise un pic educatoarea. Dar a inteles pina la urma si acum s-ar duce si simbata si duminica la gradi.
Eu in locul tau i-as vorbi de gradi si as incerca sa-i explic ca trebuie sa mearga acolo, cu copiii, etc. nu as evita subiectul indiferent ca face criza, tipic virstei probabil tatoneaza terenul in ideea de a va convinge sa mearga cu unul dintre voi, daca zici ca totusi vrea si il incinta, dar nu singur sa ramana. Fiti fermi pe pozitie si va trece. Nu ceda sa ramai cu el acolo, il duci il dezbraci pupic imbrratisarile de rigoare si atit; educatoarele stiu cum sa-l ia, si va trece totul e sa ramai ppe pozitie chiar daca ti se rupe sufletul. E tipic virstei si uneori tipa si urla in ideea de a se impune sa faci cum vor ei, eu asta am constatat la prichindeii nostri.
Succes
narcisa

ruxij spune:

Adaptarea poate dura pana la o luna. Trebuie sa il lasi acolo si sa pleci scurt, fara sa tergiversezi, indiferent daca tipa, plange, sau da din picioare. Altfel va fi mai greu. La noi a durat doar o saptamana adaptarea. Nu l-am luat cu o ora intai, l-am lasat de la inceput program intreg. Am fost de cateva ori inainte intr-adevar, ca sa stie si el locul, am stat de vreo doua ori cate o ora si eu cu el acolo. Noi il vom duce pe baiatul nostru din nou la gradinita la 1 Februarie, ca am intrerupt din motive de plecat in Ro si avem de gand sa facem la fel ca prima data. Eu o sa il pun pe sotul meu sa il duca, eu doar il iau, ca intr-adevar mie mi-e mai greu sa il las brusc si sa il vad ca plange, deci te inteleg foarte bine. Mult succes si putere, va trece si asta.

Cristina_C spune:

Ramba, Narcisa, multumesc ca m-ati "citit".
Sigur ca nu vreau sa intrerup gradinita, e clar ca-i in avantajul lui sa mearga - colectivitatea, plus ca asa invata mai usor germana- ultimul motiv e chiar foarte important. Si educatoarele mi-au zis ca nu-i o noutate reactia lui, chiar ieri de exemplu plangea o fetita dupa ce a plecat mama ei dar, cand am venit eu mai devreme dupa Robert, ei ii trecuse. Dar pe el poate sa-l tina ore in sir, daca-i suparat tare, de asta ma tem. Doar daca ar face ceva educatoarele sa-l scoata din starea aceea, insa azi le-a ignorat pur si simplu, nu vroia sa le vada si nici sa le auda, nici cu copiii nu s-a jucat - a fost prezent si-n acelasi timp absent. Plangea doar. Oare ar fi trebuit sa-l mai las sa stea chiar daca plangea? Ele vroiau sa-l iau, ca nu-i mai puteau face nimic. Si faptul ca s-a aratat suparat pe mine cand am reaparut... poate daca mai statea un timp iesea cumva din starea aia. Ca sa nu mai spun ca a refuzat sa se imbrace si l-am dus pana la masina asa cum era la minus cinci grade -protestele erau in toi, nu stia ce sa mai faca sa-mi arate cat e de suparat, urla si facea totul pe dos si trebuia musai sa-l scot de acolo ca le perturbam tot programul.
As incerca totusi figura cu jucaria preferata, oricum joia sau vinerea- nu mai stiu cand - e o zi cand copiii isi pot aduce de acasa jucarii.

Sper sa nu-mi zica educatoarele ca nu-i pregatit "copt" (reif) pentru gradinita din cauza ca nu se poate desparti de mine si sa nu-l mai duc deocamdata - asta in cazul ca povestea se repea zi de zi- pun si eu raul in fata. Dar cumva ar trebui sa reuseasca ele sa-l atraga, eu chiar n-am ce sa fac pentru ca acolo n-am voie sa stau, astea-s regulile. Sper s-o scoatem la capat pana la urma.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

Cristina_C spune:

Ruxij, multumesc pentru sfat. O sa-l mai duca si sotul din cand in cand, m-am simtit aiurea cand i-am intors spatele azi - desi stiam ca fac ce trebuie.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

narcisa spune:

Cristina, faza cu jucaria preferata o poti incerca ce ai de pierdut? Si Patrick mai cara una alta dupa el la gradi cind i se pune pata, la noi a fost ieri Puppenfest, cred ca de asta spuneai.
Pe Patrick l-a tinut la inceput cam 2 saptamani cu protestele, dar recunosc ca el face crize si-i trece repede, in 5 minute dupa ce plecam era OK probabil. Si nici noi nu l-am dus o ora de la inceput a mers 8-12, ca si acum, dupa amiaza nu-l duc, ca inca doarme la prinz pina mai tirziu.
Dar parerea mea, e datoria lor sa-l atraga cumva, tu la ce ora il duci? Poate e important si sa ajunga acolo atunci cind ajung si ceilalti in jur de 8, nu stiu ce sa mai zic.......si pe educatoare n-ar trebui sa le deranjeze, doar sint obisnuite cu crizele, Patrick chiar a avut o perioada cind clar constatasem ca preluase criza ca mod de convingere de la gradi, cum nu-i convenea se arunca pe podea si mi-a si zis c-a vazut acolo.
Si concluzia ca nu-i pregatit n-o poate lua dupa 3-4 zile de gradi, ca doar 60% dintre copii precis se comporta la fel daca nu mai multi.

multa rabdare
narcisa

CristinaT spune:

Eu nu am avut probleme cu gradinita Oanei.
Dar pot sa-ti scriu ce scrie in cartea


Copilul, familia si gradinita

"Prima zi de gradinita

Prima zi de gradinita se intande de fapt pe mai multe zile: o saptamana , doua, o luna sau chiar luni de zile. Reactiile diferite la noul mediu se datoresc specificului individual al fiecarui copil si felului in care parintii au reusit sa-l pregateasca pe copil pentru separarea treptata de mediul familial.
Separarea incepe de timpuriu si se realizeaza pe perioade foarte scurte. Ea nu trebuie fortata, daca prescolarul nu o poate suporta. mamele stiu bine felul in care copilul care nu a implinit 3 ani le urmeaza tot timpul, nu le scapa din ochi, nu poate ramane singur intr-o incapere nici macar cu usa deschisa. In acesta perioada nici nu trebuie incercata separarea. Pentru mamele nevoiete sa-si dea copilul la cresa, perioada este dificila, iar pentru copil etse infernala.

Pe masura ce copilul se maturizeaza, isi gaseste interese printre lucrurile din jurul sau sau jucarii, devine capabil sa stea singur o perioada din ce in ce mai lunga. Ideale sunt plimbarile dese prin cartier, prin parc, in magazine. Fiind permanent impreuna cu mama, copilul infrunta mai usor necunoscutul, intra mai usor in contact cu alti copii sau cu adulti. Existenta fratilor si a surorilor sau a unui animal cu care copilul "imparte" dragostea mamei, far a fi gelos, faciliteaza la randul ei desprinderea de mama.
Daca pentru copilul copilul foarte mic separarea echivaleaza cu abandonul, pentru cel care se apropie de 4 ani, ea poate insemna independenta."

daca consideri ca iti foloseste articolul iti mai scriu.
sublinierea nu-mi apartine.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

Alina spune:

Cristina,
Eu nu am nici un fel de experienta in sensul asta dar am mai auzit ca prichindeii care au fost la Spielgruppe cu unul din parinti,renunta mai greu la el atunci cind tre'sa mearga la gradinita...adica pur si simplu e obisnuit ca parintele sa fie acolo si mai dureaza ceva pina se adapteaza la "regim".

Noua ne-au zis ca adaptarea la gradinita dureaza mult,o luna sau chiar doua.
Da,la sedinta ne-au zis ca in unele cazuri copiii sunt intorsi la Spielgruppe pt ca inca nu-s pregatiti,o noua incercare se face peste 2-3 luni dar eu nu cred ca-i cazul sa te ingrijorezi numai dupa doua zile.

Succes va doresc si sa ne tii la curent!

Alina

Camelia spune:

Daca are deja impliniti 3 ani (si are) nu cred ca educatoarele mai pot spune ca nu-i pregatit pentru gradinita.La gradinitita la care merge Teodora, chiar se practica obiceiul de a ramane si mama cu copilul in primele zile de gradinita.La noi n-a fost cazul ca fiica-mea m-a trimis acasa din prima clipa in care s-a vazut intre copii ("Tu du-te si plimba-te ca eu mai stau aici!").Insa poti incerca sa ramai si tu putin, daca ti se permite.La fel se proceda si la Kinderbetreuung-ul de la VHS unde a mers Teodora inainte sa inceapa gradinita.Chiar mi s-a cerut sa raman si eu cate putin in primele zile.Insa la noi n-au fost probleme, fiica-mea a ramas din prima fara probleme.Poti incerca si sa-i dai jucaria preferata, de multe ori ajuta (dupa cum spunea directoarea de la Kinderbetreuung).Insa daca ia jucaria si o vor si alti copii, iar nu e bine.De exemplu, Teodora nu suporta sa-i atinga nimeni jucaria preferata.Din acest motiv nici nu s-a pus problema sa o ia vreodata cu ea la gradi.
Imi imaginez ca nu-i usor pentru tine dar fii convinsa ca va trece!Educatoarele sunt, cu siguranta, obisnuite cu asemenea scene.Noua ni s-a spus la sedinta cu parintii ca la gradinita noastra lunile septembrie-noiembrie (cand vin copii noi in gradinita)sunt cele mai grele.Tot intr-un "concert" o tin .

Tinteste spre luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele.

mamica dulce spune:

cristina..am si eu un pui de incapatanat acasa nu demult scriam si eu pe forum de integrarea lui Marc la gradi..la subiectul mea am discutat mult despre asta.
Insa,daca mai tii minte,cand l-am dus pe mitzu ,in prima saptamana am stat si eu cu el,in prima zi 2 ore,a doua zi la fel,apoi ieseam cate o jumatate de ora,apoi o ora.Apoi l-am lasat singur 2,apoi o luna doar 3 ore si abia de la 1 octombrie pana la 12.El a inceput gradi de la sfarsitul lui august.Mi se urase cu integrarea asta treptata:)Nu a plans decat la inceput cand plecam,dar pandeam de dupa usa si ii trecea in cateva minute.Acum nici nu cred ca mai intreaba de mine,stie ca ma duc sa-l iau.
Cristina,imi dau seama prin ce cosmar treceti acum,dar nu te speria chiar de a doua zi,o sa fie bine intr-o saptamana-doua sau chiar 3.
Vorbeste cu educatoarele sa ramai acolo saptamana asta,stai cu el o ora si apoi de lunea viitoare il lasi si singur cu portia mica.

Cat am stat eu cu mitzu...nici o sansa sa stea la masa,sa se aseze in cerc pe scaunel,sa bage in seama copiii...insa a doua zi (cand n-am fost) am aflat ca a mancat singur sandvisul si l-am gasit cuminte pe scaunelInsa nu vorbeste mult si nu se joaca cu copiii foarte mult,eu sper ca o sa fie bine de acum,mai ales ca de la 1 februarie il las program intreg,pana la 4.

Noi avem insa alta problema,mai mare as putea spune,si anume ca bate copiii si e groaznic ca am ajuns eu paria,nici buna ziua nu mi se mai spune la cuier macar,plus ca mama unui baiat de 7 ani m-a terminat pur si simplu si i-a intors pe toti impotriva mea.Asta e necaz mare.Nu m-ar deranja asta prea tare,dar e pentru el greu ca asa nu-si poate gasi un prieten si e ca un cerc vicios.

poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c