copilul inafara casatoriei

copilul inafara casatoriei | Autor: mailsabra

Link direct la acest mesaj

Peste mai putin de doua luni voi naste un baietel care este rodul unei relatii de 2 ani si jumatate cu un barbat insurat. Povestea este lunga si nu cred ca mai conteaza. Cert e ca el mi-a intors spatele si am doar cuvantul lui ca-si va asuma responsabilitatea copilului. Eu sunt total independenta financiar si social. Pana acum am pastrat o oarecare discretie referitor la tatal copilului dar relatia noastra era foarte cunoscuta. Nu stiu ce pozitie sa abordez cand ma voi confrunta, poate, cu familia acestuia( care a stiut cel putin intr-o perioada de existenta mea). As dori sa stiu parerea unor persoane care nu ma cunosc si care judeca de pe diferite pozitii.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dyadya spune:

Vad ca nu se incumeta nimeni, si m-am gasit eu cu sfaturi:))
Tu ai ales sa-ti traiesti viata in ciuda familiei lui "legale" . Ai ales sa ai o relatie stiind ca el nu este in totalitate al tau, ca are o familie, ca are o legatura mai puternica decat, iata, legatura cu tine. Ai ales sa ai un copil stiind ca acesta nu va avea un tata 100% disponibil(timpul ti-a aratat ca baietelul tau nu va avea tata, PUNCT). In toate aceste alegeri, nu ai luat in calcul familia lui. De ce crezi ca acum ar trebui sa schimbi lucrurile?! Din punct de vedere al familiei armonia lor a fost perturbata inca de cand ai aparut tu in peisaj.
Intrebi ce pozitie sa iei cand te vei confrunta cu familia lui. Intentionezi sa initiezi aceasta confruntare? Pentru ca ei nu te vor cauta cu siguranta. Spui ca relatia voastra desi discreta, era foarte cunoscuta(contradictie in termeni, parerea mea)si dureaza de mai bine de 2 ani. Daca in tot acest timp, familia lui nu a "simtit" nevoia sa stabileasca un contact cu tine, nu o vor face nici acum. Si atunci te intreb: vrei sa fii tu cea care se duce la ei? De ce?
Parerea mea este sa lasi lucrurile asa cum sunt si fiecare sa mearga pe drumul ales: tu iti vezi de bebel si de viata, ei isi vad de familie. In mod normal drumurile voastre nu ar trebui sa se intersecteze.Explicatii nu trebuie sa oferi celor din jur, fiecare isi traieste viata asa cum vrea fara sa dea socoteala "lumii".
Nu stiu daca te ajuta foarte mult ce am scris, dar tu nu ai oferit prea multe detalii si intrebarea ta cu confruntarea a fost destul de vaga. Nu ai spus daca familia stie de acest copil, nu ai spus daca tu ai avut vreodata vreun contact cu familia lui, etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle7 spune:

nu vad de ce te-ai simti obligata sa te justifici in fata cuiva. singura persoana care merita explicatii e copilul. Restul sa-si vada de viata lor.

Michelle 7

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

mailsabra,
Sfatul meu: nu te baza pe el.
Copilul tau va fi al tau.
Si punct.

Nu cauta sa te confrunti cu familia lui.
Nu cauta nici sa il obligi sa il recunoasca.
Ce beneficii ti-ar aduce asta, daca oricum tu esti independenta financiar?

Daca tot ti-a intors spatele... lasa-l cu el intors, si vedeti-va de viata voastra.
Iti doresc sa iti cresti copilul frumos si sa fiti fericiti!

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Iti scriu si eu, prietena mea are o situatie asemanatoare. Ea - colega cu mine, el - coleg de servici cu noi. Love cu de toate si o sarcina - pentru ea o ultima posibilitatea - avea 36 de ani pe atunci si era deja realizata pe plan profesional, el - are sotie, un copil de vreo 17 ani ...
S-a nascut fetita, dar relatia lor s-a terminat in momentul in care nu a renuntat la sarcina. Fetita are acum 4 ani, stie cine este tatal ei, stie ca acesta ii aduce cadouri la ocazii. Prietena mea nu i-a cerut nimic, nu a vrut nimic, doar sa nu aiba acea liniuta pe certificatul de nastere ... a obtinut un nume inainte sa o inscrie la gradinita. Au semnat acte la notar ca nimeni nu are nici o pretentie, niciodata. Fiecare cu drumul lui ... ea - fericita ca are o fetita minunata, el - nici nu stiu, prefera sa nu se gandeasca.

Nimeni nu te poate judeca, este alegerea ta, bucura-te ca vei deveni mama, multe femei nu au acest noroc, si sa-ti dea Dumnezeu un copil sanatos si frumos !


_
Daria & Giulia (2004 08 16)
VENITI LA BAZAR SA-L AJUTAM PE ALEX !
Sarbatori fericite !
Supercopiii iulie/august 2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns voinea spune:

ce usor vorbeste michelle17 care nu cred ca se afla in postura sotiei inselate. este foarte adevarat ca pentru o relatie extraconjugala este nevoie de doua persoane (un sot sau sotie infidel/a si o a treia persoana), dar totusi cred ca sotia inselata are tot dreptul sa puna intrebari sotului si bineinteles amantei, (care colac peste pupaza mai toarna si un copil, pe care cu buna stiinta il priveaza de o familia normala, adica atentia totala ambilor parinti doar pentru a-si satisface nevoile de afectiune si egoism).

din ce povestesti tu, mailsabra, se pare ca domnul e tare indecis si ca sa nu mai vorbesc las. cumva mai are copii cu sotia lui?

nu cred ca o sa ai intrevederi cu familia lui atat cat nu o sa fie vorba de pretentii financiare (prea mari, ca totusi este un copil pentru care trebuie sa-si asume raspunderea), si daca incetati relatia pe care o aveti.

ne-ai dat foarte putine date asupra situatiei, nu putem sti cum stau lucrurile cu adevarat din cele cateva randuri. sper sa nu te fi suparat prea tare cu pozitia pe care o am eu in legatura cu situatia ta. si totusi vorbesc din punctul de vedere al unei femei neinselate.

Adina si dragalasii ei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Adina,
NU vreau sa iau apararea nimanui.

dar daca eu m-as trezi in pozitia sotiei inselate, la modul cel mai sincer, as tine cont de faptul ca eu cu BARBATUL MEU m-am maritat (nu cu femeia aia), ca DE LA EL aveam pretentia sa ma iubeasca si sa ma respecte (nu de la ea) - prin urmare, el mi-a inselat asteptarile, nu amanta lui.

Si m-as simti oarecum ridicola sa pretind tuturor femeilor de pe pamintul asta sa tina cont ca EL e barbatul meu, in loc sa-i pretind lui sa parcheze acasa...

Asa ca.... tradarea resimtita de nevasta nu cred ca are vreo legatura nici cu baietelul, nici cu mama lui, nici cu topicul asta.

Poate doar cu tat'su.
Care oricum a dat bir cu fugitii.
Ca orice barbat care se respecta, in situatia data.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Initial creeata de mailsabra

Peste mai putin de doua luni voi naste un baietel care este rodul unei relatii de 2 ani si jumatate cu un barbat insurat. Povestea este lunga si nu cred ca mai conteaza. Cert e ca el mi-a intors spatele si am doar cuvantul lui ca-si va asuma responsabilitatea copilului. Eu sunt total independenta financiar si social. Pana acum am pastrat o oarecare discretie referitor la tatal copilului dar relatia noastra era foarte cunoscuta. Nu stiu ce pozitie sa abordez cand ma voi confrunta, poate, cu familia acestuia( care a stiut cel putin intr-o perioada de existenta mea). As dori sa stiu parerea unor persoane care nu ma cunosc si care judeca de pe diferite pozitii.
In locul tau i-as intenta proces de paternitate daca nu recunoaste copilul,ca sa ii asigur acestuia drepturile sale legale(intretinere,mostenire,etc.).Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
today

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Originally posted by Elise

mailsabra,
Sfatul meu: nu te baza pe el.
Copilul tau va fi al tau.
Si punct.Nu cauta sa te confrunti cu familia lui.
Nu cauta nici sa il obligi sa il recunoasca.
Ce beneficii ti-ar aduce asta, daca oricum tu esti independenta financiar?Daca tot ti-a intors spatele... lasa-l cu el intors, si vedeti-va de viata voastra.
Iti doresc sa iti cresti copilul frumos si sa fiti fericiti!Elise

Fiindca individul e un iresponsabil,in loc sa fie atentionat,sugerezi sa i se faca viata mai usoara si sa nu fie deranjat?Ce concluzii o sa traga de aici?Ca poate sa faca copii in stanga si-n dreapta,fara sa-si asume vreo raspundere.El se alege cu placerea,iar altii cu durerile de cap si cu greutatile.Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
today

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle7 spune:

[quote]Originally posted by voinea

ce usor vorbeste michelle17 care nu cred ca se afla in postura sotiei inselate. este foarte adevarat ca pentru o relatie extraconjugala este nevoie de doua persoane (un sot sau sotie infidel/a si o a treia persoana), dar totusi cred ca sotia inselata are tot dreptul sa puna intrebari sotului si bineinteles amantei, (care colac peste pupaza mai toarna si un copil, pe care cu buna stiinta il priveaza de o familia normala, adica atentia totala ambilor parinti doar pentru a-si satisface nevoile de afectiune si egoism).

da asa este . nu ma inseala barbatul, dar daca m-ar insela i-as cere socoteala LUI nu EI. EL e cel care m-a inselat nu EA. si pana la urma cand ramai singura cu un copil de crescut mi se pare normal sa nu-ti pese prea mult de altcineva in afara copilului. Multe inselate isi iarta sotul dar o urasc din suflet pe amanta. Eu zic ca in primul rand sotul e de vina mai ales ca de multe ori uita sa precizeze ca e casatorit. Sunt de acord ca sotia are dreptul sa puna intrebari dar amanta nu e obligata sa-i raspunda.


Michelle 7

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mica-mica spune:

Daca ai pastrat sarcina ca iti doresti un copil, nu cred ca trebuie sa-ti pese decat de copil.
Familia ar trebuii sa ceara explicatii barbatului, nu tie.

Mergi la inceput