cum primim pe cel de al doilea copil?

dragii mei
eu am o minune de fetita pe care o iubesc mai mult decat orice pe lume,dar imi doresc si al doilea copil.evit sa raman insarcinata gandindu-ma ca nu voi putea sa-l iubesca la fel de mult ca pe fetita.
instinctul matern fata de cel de-al doilea copil e la fel de puternic sau se diminueaza?ce spuneti din experienta voastra?

viorica

gabibarta spune:

e la fel de puternic. Nu-ti fie frica, il vei iubi si pe al doilea copil.

Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze noi Lili

Lavi spune:

Viorica, nici nu o sa iti dai seama, asa de usor se instaleaza senzatia ca si pe al doilea copil il stii de o vesnicie si ca il iubesti cu aceiasi daruire ca si pe primul.O usoara strangere de inima am avut si eu si mi+era teama ca am sa o iubesc pe Eva mai mult, dar uite ca barbatelul meu e deja de 2 luni in casa si , pot spune ca il simt in inima mea de parca a fost prezent tot timpul acolo, pt noi.Iubirea de mama e foarte puternica!
Mult noroc si bafta si mai ales incredere in tine !
si SARBATORI FERICITE!

scarmanus spune:

Cand am citit titlul ma steptam la alt continut, anume cum reactioneaza copii la aparitia unui fratior, insa fiindca glumita pe care voiam s-o spun e haioasa, desi paralela cu subiectul de fata, am s-o spun anyway si sper sa-ti usureze mintea de ganduri grele, viorica.
O prietena de-a mea astepta al doilea copil (primul, un baietel, avand cam 3 ani la vremea respectiva) si intre timp faceau acasa "dresajul" baiatului. La maternitate vine taticul cu baietelul sa-si intampine surioara si trec pe langa camera cu nou-nascuti, la care baietetul face ochii mari-mari si-si intreaba taticu': "Tati, da' toti astia is ai nostri?"
Exemplu de educatie reusita

pisici, flori si jucarele


When the heart is full of love, the world is full of beauty

Dorsilia spune:

exact aceeasi dilema o am si eu...cu adausul ca tind sa vad pe un eventual fratior ca fiind oarecum deranjant pe baietelul ce-l am acum si care are 17 luni. De aia inca ezit sa lucrez la al doilea desi sunt convinsa ca i-ar prinde bine un fratior, insa pt faza de inceput ma gandesc ca va fi extrem de greu si din motiv ca nu am nici un sprijin extern (sotul lucreaza pana tarziu si isi aduce de lucru si acasa in weekend sau serile uneori), deci ar trebui in mod sigur sa-mi angajez o femeie pt a ma descurca onorabil cu amandoi...presupun....nu e asa?
Ma gandesc cum ma voi descurca noptile? unde sa-l culc pe Danut si unde-l voi culca pe al doilea ca sa nu-l deranjeze cu plansul pe Danut? Iar colici, iar eruptii de dinti...vor fi nopti (luni de zile) in care voi naveta dintr-o camera in alta pt a linisti cand pe unul cand pe altul? Nu voi mai putea sa-i dedic tot timpul lui Danut, si mic fiind oare cum va reactiona? se va simti neglijat ca-mi voi imparti timpul intre el si fratiorul mai mic? Si oare il voi iubi la fel si pe al doilea sau imi vor ceda nervii si asa destul de incercati si nu voi mai fi buna pt nici unul? Oh, am atatea dileme si as vrea sa pot sa discut cu cineva care a trecut prin asa ceva sau cu oricine imi poate da vreun sfat. Anul asta voi implini 33 de ani, mult nu mai pot amana si eu totusi imi doresc doi copilasi. Sunt absurda, irationala, oare, date fiind conditiile (ca va trebui sa ma descurc singura cu amandoi micutii majoritatea timpului) ?
Lia

Dorsilia spune:

scuzati toate greselole, asa e cand scriem la 4 maini aici la computer, asta micu sta calare sa tasteze si el

viorica avram spune:

sunt identice cu ale mele temerile tale ,draga dorsilia,eu am un sprijin din partea parintilor si sotul meu ma ajuta foarte mult cu cresterea fetitei dar am hotarat sa mai astept macar 6 luni pt ca fetita mea sa inteleaga ce se intampla si de ce nu sa am o perioada de odihna pentru ca de 2 ani si 5 luni eu nu am mai dormit o noapte intreaga.

quote:

---

Originally posted by Dorsilia

exact aceeasi dilema o am si eu...cu adausul ca tind sa vad pe un eventual fratior ca fiind oarecum deranjant pe baietelul ce-l am acum si care are 17 luni. De aia inca ezit sa lucrez la al doilea desi sunt convinsa ca i-ar prinde bine un fratior, insa pt faza de inceput ma gandesc ca va fi extrem de greu si din motiv ca nu am nici un sprijin extern (sotul lucreaza pana tarziu si isi aduce de lucru si acasa in weekend sau serile uneori), deci ar trebui in mod sigur sa-mi angajez o femeie pt a ma descurca onorabil cu amandoi...presupun....nu e asa?
Ma gandesc cum ma voi descurca noptile? unde sa-l culc pe Danut si unde-l voi culca pe al doilea ca sa nu-l deranjeze cu plansul pe Danut? Iar colici, iar eruptii de dinti...vor fi nopti (luni de zile) in care voi naveta dintr-o camera in alta pt a linisti cand pe unul cand pe altul? Nu voi mai putea sa-i dedic tot timpul lui Danut, si mic fiind oare cum va reactiona? se va simti neglijat ca-mi voi imparti timpul intre el si fratiorul mai mic? Si oare il voi iubi la fel si pe al doilea sau imi vor ceda nervii si asa destul de incercati si nu voi mai fi buna pt nici unul? Oh, am atatea dileme si as vrea sa pot sa discut cu cineva care a trecut prin asa ceva sau cu oricine imi poate da vreun sfat. Anul asta voi implini 33 de ani, mult nu mai pot amana si eu totusi imi doresc doi copilasi. Sunt absurda, irationala, oare, date fiind conditiile (ca va trebui sa ma descurc singura cu amandoi micutii majoritatea timpului) ?
Lia

---

viorica

Dorsilia spune:

esti norocoasa sa ai parintii de ajutor, eu ma rog sa fim sanatosi sa ne descurcam singuri

mcrmiki spune:

Buna fetelor!
Eu am doi copii, din adolescenta mi-am dorit trei, momentan am doi si sper sa vina si al trei-lea cat mai repede. Sa stiti ca pe multe le-am auzit ca nu mai fac al doilea copil pt. ca nu isi inchipuie ca ii pot iubi la fel, tot asa de mult. Dar nu este asa, cand mai ai un copil, nu iei din iubirea celuilalt ca sa-i oferi noului nascut. Cred ca nu suntem constienti de cata iubire suntem capabili si putem oferi. Daca atunci cand ai un copil te simti implinit, cu doi te simti si mai implinit. Va dati seama cum o fi cu trei?
Va doresc numai bine si sa aveti curaj sa faceti si al doilea bb!

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)

Dorsilia spune:

mcrmiki !!!! ai ajutor de la parinti sau te descurci singura, fara bona, fara nimeni ? ca vad ca nu e diferenta f mare intre baietei (parca te-a vazut in parc)

ionela-roxana spune:

Salutare mamici!!!
Se pare ca ne adunam destule la subiectul acesta!
Si noi ne dorim BB 2,pana acum era doar in planuri insa de ceva timp am inceput sa si "muncim" in sensul acesta!
Temere exista ,la fel si putina incertitudine dar avem incredere ca vom depasii tot si va fii bine pana la urma.
Familiile noastre sunt departe....dar am bona care sunt sigura ca ma va ajuta si cu cel de-al doilea copilas.

Daca mai intra pe aici mamici care au deja 2 copilasi poate ne spun si noua cum au facut la sosirea noului bebelus acasa...adica unde l-au culcat sa nu-l deranjeze pe primul?Cum au facut ca cel dintai copil sa nu se simta neglijat....?
Intrebari sunt foarte multe ......dar am sa le pun daca mi se raspunde la acestea .
Va imbratisez cu drag pe toate mai ales ca unele sunteti tare aproape de mine (Timisoara)

Roxi si Rares 9. april.2002