Parinti si Bunici

Am citit un articol unde scriau de ce bunici sunt mai buni ca parinti. au scris ca vor sa dea nepotilor cea ce nu au dat propilor copii. Ok este de inteles acest lucru, dar dece atunci cand parinti vor in felul lor sa-si educe copii, le invata ce au voie sau ce nu, bunici fac invers. cateodata cand ii intrebam de ce faca asa ei raspun ca ne iubim nepoti. Cateodata copiilul nu stie cine il iubeste cu adevarat si sunt situati in care ii asculta mai degraba pe bunici nici pe parinti, doar bunici ii iubesc mult mai mult, fac ce vor.

Nu credeti ca aceasta iubire este cateodata prea exagerata?


Cum sau nascut Sylwia si Julia

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324

Alus+Julia

http://community.webshots.com/user/alus1
http://community.webshots.com/user/julicia101

ppisic spune:

Nu sunt mama, dar am fost copil...cumva mai sunt si voi fi totdeauna [;-)]
O mare parte din copilarie am crescut cu bunicii si stiu ca m-au iubit mult in felul lor..la fel de mult m-au iubit parintii..ceea ce bunicii mi-au dat a fost multa atentie..si grija:)..Si atunci nu i-am iubit mai mult decat pe parinti, erau mult mai sticti decat parintii:) poate s-au inversat rolurile...

alus spune:

Poate sau schimbat rolurile dar majoritatea bunicilor sunt inca prea iubitori si nu stiu sa zica nu, nu stiu ce sati zic , dar dupa mine au facut bine ca nu te prea rasfatau, sper sa nu te superi ca ti-am scris asa? Cred ca nu este bine ca parinti sau bunici sasi resfete copii sau nepoti, nici mama mea nu este bunica buna in chilimele, dar soacra nici nu-ti spun, fetita mea are 1 si 18 luni si cand am fost acum 3 luni la ea mia spus ca Julia poate sa faca ce vrea, poate o vede rar de 2 ori pe an, dar cred ca nici in acest caz nu face bine, cand va creste nu vreau sa aud ca bunica este mai buna decat tine, mi-ar rupe inima.

Cum sau nascut Sylwia si Julia

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324

Alus+Julia

http://community.webshots.com/user/alus1
http://community.webshots.com/user/julicia101

CRIXIA spune:

BUNICII FAC ORICE SA SE PUNA BINE CU NEPOTII! RESPONSABILITATEA EDUCATIEI O AU PARINTII!

de aceea noi, parintii, suntem cei ce cadem uneori drept duri, nervosi, nerabdatori cu copii nostri...... pentru ca exista bunicii care le ofera tot ce pot ei, ii lasa pe copii sa faca orice isi doresc......stim, nu-i asa?

andora spune:

Daaaa bunicii intotdeauna vor vrea sa "dea bine" in ochii nepotilor pt a fi iubiti. Eu am patit-o de 2 ori:
- o data cand eram eu copil - ajunsesem pe la 3 ani sa le zic parintilor "mama lea si tata lau" fiindca bunica imi zicea cand ma certau "hai la buni ca ei sunt rai". Efectul - parintii si eu ne-am mutat separat iar situatia s-a mai ameliorat
- a doua oara - cu fetita mea - la 1 an am fost la tara la soacra 2 saptamani. Ajunsesem sa n-o mai las pe jos, sa nu fac nimic decat sa tin copilul in brate/de mana fiindca bunica nu supoprta sa auda nepotica maraind daramite plangand. Nu puteam nici s-o schimb macar ca plangea si socrella se supara crunt pe mine. Mi-au trebuit 3 saptamani cand ne-am intors in Bucuresti ca sa redevina copilul dinainte.
Nu am vrut sa-mi expun aici experientele personale ca sa ma "vait" ci ca sa exemplific doua situatii.... tipice de relatie bunic-nepot. Sigur ca exista si bunici zic eu mai deschisi care chiar respecta parerea si indicatiile parintilor si modul in care acestia vor sa-si creasca copiii. Insa sunt rari
Iar incercarea parintilor de a se impune in fata propriilor parinti poate genera scandaluri familiale.. Ce e de facut? Astept si eu solutii. In cazul meu nu au avut efect decat rugamintile fata de mama mea, care a inteles oarecum ... Bunica cealalta ins e de parere "lasa draga, la mine vine de 3 ori pe an, macar atunci sa s simta bine si sa n-o supar"....
Am palavragit mult, imi cer scuze ca nu am solutii, dar astept si alte pareri... Una e iubirea bunicilor si alta e "cantatul in struna". Evident ca se exagereaza, fiindca oricat de mic ar fi copilul - speculeaza orice slabiciune, iar bunicii cad cu maaare placere victime.
Va pup si va doresc multa rabdare... si tact


www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

SARBATORIFERICITE
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

impreuna spune:

quote:

---

Initial creeata de alus


Nu credeti ca aceasta iubire este cateodata prea exagerata?


Cum sau nascut Sylwia si Julia

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324

Alus+Julia

http://community.webshots.com/user/alus1
http://community.webshots.com/user/julicia101

---

Clar!

Bunicii, prietenii, alte rude, toti e bine sa iubeasca copilul. Dar responsabilitatea educatiei e in primul rand a parintilor, iar ceilalti din jur (inclusiv bunicii) trebuie sa inteleaga si sa respecte acest lucru.

Teoria ca teoria, da practica ne omoara...


Impreuna = mami Flavia, tati Mircea si Sara
"Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta"

alex_c spune:

Fetelor , copilul meu are 7 ani si din ziua in care l-am adus de la maternitate tatal meu este Dzeu pentru pustiul meu. De la 3 zile la tata in brate tacea , cu tata dormea si 4 ore fara intrerupere , cand a mai crescut cu tata manca orice , facea totul doar cu bunu' . Am fost geloasa efectiv , i-l luam din brate si muream de ciuda ca la mine plangea si la el radea pana mi-a explicat tata la un moment dat cum stau lucrurile : tu esti parintele , datoria ta este sa-l modelezi , sa-i faci educatie , sa-l corectezi si sa faci om din el , eu sunt bunic , am o pozitie mai privilegiata :trebuie doar sa-l iubesc , sa-l accept asa cum e , sa-l rasfat .Pe moment m-a cam enervat motivatia lui dar in timp am inteles ca avea dreptate. Copilul meu nu m-a urat niciodata pentru ca eu sunt "aia cu reguli" dar bunul intotdeauna a avut locul lui special , acum imi pare rau ca doar parintii mei sunt cei care-l iubesc neconditionat si-l rasfata , socrii sunt mai stricti(inca sunt socati ca nu l-am batut niciodata si nici nu las pe nimeni sa-i faca educatie) si uneori asa mi se umple sufletul de bucurie cand imi spune ca se mai duce la bunu sa-l mai rasfete si pe el putin . Este adevarat ca atunci cand a fost mic i-am rugat insistent si am avut tot suportul lor in educatia copilului , mai dadeau si rateuri dar in general ne-am inteles. Si chiar daca l-au rafatat uneori mai mult decat era cazul sunt fericita pentru copilul meu ca are cine sa-l iubeasca si sa-i puna coarne si ma rog in fiecare zi sa fie cat mai mult timp langa el. Incercati o colaborare cu bunicii , spune-ti-le care sunt regulile fixe si care se mai pot ajusta , asa ca pt rasfatul bunicilor , este pacat pentru un copil sa nu simta dragostea bunicilor , mai ales pentru cei care isi vad buncii mai rar.

filofteia spune:

Copilul trebuie sa stie ca ceea ce isi permite sa faca cu bunicii nu poate face si cu parintii si cu timpul va invata sa faca diferenta.. Copilul doreste sa fie disciplinat... el simte ca si parintii il iubesc la fel de mult, chiar daca ii pun reguli... Adi (5 ani) prefera sa stea cu noi decat la soacra mea care de altfel il rasfata pana la culme... la fel se intampla si cu bona, care iarasi il rasfata pana nu mai poate... noi suntem cu regulile si totusi prefera sa stea cu noi... Sta cu placere si cu buni si cu bona, dar tot noi suntem in top...
Dar depinde mult si ca bunicii sa nu se bage atunci cand tu ii faci observatie... Din fericire soacra mea nu se baga atunci cand eu il cert...sau ii interzic ceva chiar daca musteste in sinea ei ( ca eu o vad)... cand sta numai cu ea este altceva...
Si totusi nu mi-as lasa copilul la bunici... Sa stea in timpul zilei cu el este OK... dar apoi trebuie si parintii sa aiba rolul lor... Soacra mea il creste pe baietelul cumnatei (2 ani)... parintii vin doar la sfarsit de saptamana... ei bine acestui copil i se permite tot... incepanad de la umblat la aragaz pana la joaca cu chibriturile.... ca sa nu mai vorbesc de altele mai putin periculoase....

Miruna Enescu spune:

Ah, pai daca-i pe-asa, eu va aduc la cunostinta ca eu am 3 copii: baietii mei si...socrul!
Cu baietii ma-nteleg f. bine, ei cunosc regulile si le respecta, cel mai greu e cu bunicu'. Si daca s-ar vedea de 2-3-4 ori pe an, pe cuvant daca nu l-as lasa sa-i rasfete pana la ceruri, sa-si aminteasca mereu ce chestie speciala era mersul la bunicu', dar el locuieste cu noi!

Au ajuns baietii sa vina sa mi-l parasca: "Mami, bunicu' ne-a dat ciocolata si este trecut de 8,30 seara!", 'Mami, bunicu' a zis ca joaca sah cu noi la pranz, da' sa stii ca noi i-am zis ca trebuie sa ne culcam!".

Concluzia: efectiv il tratez ca pe al treilea copil: ii spun de fata cu copii ce au voie sa faca si ce nu. Asta este. Copiii deja stiu sa-mi ceara si mie voie safaca ceva, nu se bazeaza ca a zis bunicu'.
Tot ma mai enervez de mor cateodata, cand sare sa faca lucruri in locul lor (pus/strans masa) sau le promite, ca sa scape de gura lor, ca se vor juca...la ora de baie (ghici cine-i rea ca nu ii lasa) dar lucram in continuare...

asi spune:

E normal sa fie o diferenta intre parinti si bunici.Copii simt nevoia sa mearga la bunici.Probleme e ca ei sunt niste mici actori si daca simt un teren "moale"il exploateaza la maxim.Asa si intre parinti unul e "principal" la educatie si unul e permisiv.


Familia mea
Razvan

Babisa spune:

Eu sufar enorm de mult din cauza acestui motiv.Eu sunt cea mai mica dintre frati (26 ani)dar totusi eu am adus primul nepot.Sora mea deja e matura si simte nevoia de copil (ca orice femeie),dar intarzie sa faca din tot felul de motive.Mai fetelor o rasfata de nu mai stiu ce sa ii mai fac...acasa mananca,doarme cand o pun la somn,nu cere in brate decat foarte rar,e drept ca nu sta singura,trebuie sa ma vada in preajma ei ,dar nu sa o iau si in brate.Ehhh ,eu merg zilnic la mam,cate 2-3 ore pe zi (18-21)...acolo incepe tambalaul pt ca si sora mea semneaza condica ccc ca si mine la aceleasi ore pt a-si vedea nepoata,fratele meu sa cu parinti si uite cum e puhoi de oameni zilnic (9 persoane) si o jughinesc,o invartesc,o pupa,ii calareste in toate felurile,ii trage de par,ei fac ca toate animalele posibile,ii canta ,daneseaza,baga in ea tot felul de biscuiti si alte bunataturi de ale copiilor chiar daca ea nu a vrut sa isi manance mancarea de pranz,ceea ce eu sunt impotriva,prefer sa nu ii dau nimic,aman masa de legume si o inlocuiesc cu un iaurt ,sau un ou pana reusesc sa ii dau si legumel cu care mai incerc din cand in cand...ehh daca ei o umfla cu pufuleti si biscuiti,nu mai vrea bietul copil ciorbita sau mancarica.Daca o las cateva ore acolo fara sa fiu si eu prezenta,nu o culca pt ca ea nu vrea ca ii arde de zbenguiala,iar noaptea de atata oboseala se trezeste plangand si uite cine trage ponoasele.Eu sunt aia rea care ii dau sa manance ce ea nu vrea,eu aia care o chinui ca sa o demucizez,eu aia care o pune la somn vrea nu vrea,eu aia care nu o las sa se cocoate pe televizor,dulap,mese si alte "jucari " care mamaica si tusa le gaseste numai bune de escaladat.Mai mult trage la ele decat la mine.Daca le zic sa faca si ele una din treburile astea (somnic cand trebuie,papa care trebuie)...au zi ca nu ca apoi nu le mai iubeste.
Aseara imi zice mama -"da ce are daca gusta si ea putin din sarmale" (are un an si o luna),am simtit ca o iau pe campii...ca cica ,"ce poate sa pateasca ,altii mananca din gunoaie si traiesc bine mersi",ehhh eu cand vine cu texte de genul asta in fuge sangele prin vene...si nu e singura data , mereu vine cu dastea si tre' mereu sa stau sa ii explic....si bine intele ca si ei ma catalogheaza ca fiind prea exigenta si ca prea le fac ca la carte.Ca poftese copilul...dar oare nu vad cand pofteste si la tigarea matusi sau la cafeaua bunicii sau la berea unchiului ???de ce nu ii dau ?de ce nu ii dau si un cutit atunci cand il cere si ar dori sa se joace cu el ,asa cum o ajuta sa se cocoate si pe tv.Si uite asa am fel si fel de discutii cu ei.
Nu pot sa nu ma mai duc pe la ei ,pt ca nu pot sa stau 2 zile fara sa imi vad mama si tatal ,mor de dorul lor pt ca sunt niste fiinte bune cum rar intalnesti,ne cocoloseste pe toti si ne fac toate poftele.
Parerea mea e ,ca e bine sa o rasfete ,dar cu limite.Si eu o rasfat si o jughinesc in toate felurile,dar nu chiar 3 ore fara incetare.Sa intamplat o data sa nu trec 2 zile pe la mama ca nu am putut ,am aflat ca mama a plans 2 zile la rand de dorul nepoatei (plans pe bune cu lacrimi)....asta deja depaseste limita normalului ,din punctul meu de vedere.Eu una nu as putea sa stau mai mult de 3 ore fara sa imi vad copilul ,dar e copilul meu si e normal.I-au cumparast pusculita acum 2 luni si am zis sa bagam din cand in cand ...pana la 18 ani se strange de o masina ceva....eh va rog sa ma credeti ca acum e tixita,trebuie sa cumparam alta....si sa nu credeti ca zic la misto ,normal ca imi comvine ,dar mi se pare exagerat.Fac intrecere care a bagat mai mult si daca unu nu baga,celalalt reprosaza si bate obrazul. Si tot felul de treburi dastea,cu haine care nu apuca sa le poarte,mi se strica branzicile si cascavalurile ,iaurtelele pe care le ia zilnic cand deja sunt o gramada nedesfacute si inca bune de mancat.
Sunt parti bune si parti proaste,de multe oriam zis ca ii amnint la genul ca nu ma mai duc pe la ei ....dar nu pot sa fac treaba asta pt ca ei inteleg in alt fel...ei vad ca bunatatea lor eu o rasplatesc cu rautate si nu vreau treaba asta.
Am scris mai mult sa ma eliberez,pt ca nu am cui sa ma plang si sa ma inteleaga.


http://pg.photos.yahoo.com/ph/erin_rux/album?.dir=/37ca