Sa fie parintii de vina?
![](images/user_woman.png)
Sunt la inceput de drum alaturi de un om pentru care nu stiu ce mai simt... A gresit mult fata de mine si l-am iertat tot timpul... in speranta ca va fi bine...iar acum il iert pentru Darius, baietelul nostru de 2 luni,,,
De cand l-am cunoscut nu prea a muncit, deoarece si-a rupt piciorul(acum un an in septembrie). Din acest motiv, parintii mei nu prea l-au agreat...si el stie acest lucru. Nu este genul de barbat care sa se chinuie pt nevasta si copilul lui,este mai fericit in fata televizorului cu un castron de seminte in fata sau in vreun bar chefuind cu prietenii... In curand ne vom muta in apartamentul lui din Bucuresti si ma ingrozeste ideea ca nu munceste si o sa ne fie greeu si cu bebe...A promis ca isi va cauta dupa sarbatori.
De curand s-a certat cu sora mea care se intreba cat mai dureaza amenajarea apartamentului, de ce se 'cacaie' atat...Mi-a spus ca ai mei nu au ce cauta in casa lui...
Lui ii iau partea in fata parintilor mei, iar acestora in fata lui.
Nu oboseste niciodata atunci cand ii injura pe ai mei, totul terminandu-se in certuri ingrozitoare si violente...
Nu vreau sa renunt la familia mea, nu voi putea vreodata sa nu imi iubesc mama sau tatal, sa nu imi vad fratele sau sora, dar nici la el nu am cum sa renunt...
El de fapt nu are un suflet rau, doar ca este avar si are gura spurcata... Sau poate ii gasesc eu scuze mereu...nu stiu...
Ce sa fac?
V-ati confruntat cu situatii asemanatoare?
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
Raspunsuri
![](https://forum.desprecopii.com/forum/membriphoto/J_sp_G/J_sp_G.jpg)
J G spune:
La cum prezinti lucrurile mi se pare normal ca parintii tai sunt ingrijorati pentru tine si nu prea il inghit pe sotul tau. Cu atat mai mult cu cat aveti un copil, deci o responsabilitate imensa care de obicei face si pe cei mai lenesi oameni sa puna osul la munca.
Pe de alta parte este viata ta si tu trebuie sa iei deciziile. Si cred ca cel mai prost lucru pe care poti sa-l spui este ca ii ierti diverse sotului tau pentru copilul pe care il aveti impreuna. Este o mare greseala! Tocmai pentru copilul tau ar trebui sa faci ordine in viata ta si sa nu inghiti magariile si lenea sotului tau.
Oricum, nu prea inteleg intrebarea: tu intrebi daca parintii tau sunt de vina pentru ce, pentru problemele pe care le ai? Raspunsul este nu. Singura responsabila esti tu.
J
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
anka-maria spune:
Mai ce m-am enervat
"El de fapt nu are un suflet rau"....e doar lenes, violent, avar, gura spurcata, chefuitor, iresponsabil. Tu saraca n-ai nici o vina, asta e, asa l-ai gasit acum un an si n-ai avut ce-i face. Te-ai in gandit insa ca un copil ar fi o idee buna.
Si p-orma te intrebi daca parintii sunt de vina.
NU sunt de vina parintii tai, ei sunt singurii lucizi din toata povestea asta, ingrijorarea lor e perfect justificata.
Singura vinovata esti tu pentru ca alegi sa ierti desi el in inima ta este avar, gura spurcata, violent. Cum poti sa stai langa acest barbat cand asta este parerea ta despre el? Din postul tau inteleg ca a fost asa de la inceput, nu s-a transfomat din print in broscoi. Pai cunoscand realitatea atat de bine cum de ai inchis ochii atata timp si ai ajuns sa faci si un copil cu un om pe care il desconsideri?
just me
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
cherry22 spune:
Roxy, parerea mea este ca nu vei fi niciodata fericita cu un astfel de om, nici tu, nici copilul tau. Ai nevoie de un sot caruia sa-i pese de familia lui, sa lupte pentru ceea ce are, sa aiba un job, sa-i poata asigura copilului cele necesare. Din ceea ce spui tu, trag concluzia caeste un lenes, egoist, nesimtit si, sincer, nu cred ca va iubeste. Nu mi-o lua in nume de rau, dar, nu vei avea viata langa un astfel de om. Si, gandeste-te la copilul tau, el va vaea nevoie de un tata care sa-i fie alaturi, sa-l sprijine si sa-i dea sfaturi.
Tu faci cum crezi ca iti este mai bine tie si lui darius, dar, nu accepta sa traiesti langa un barbat doar pentru ca ai un copil cu el si, asa trebuie sa fie. Sa nu te superi ca am fost categorica, eu mi-am spus parerea mea, deciziza este a ta.
te pup si ai mare grija de tine si de bb
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
mariamunteanu spune:
Roxi, voi la cine locuiti acum ? Cum adica, de cand il cunosti nu a muncit deloc, dar voi din ce traiti cu toti 3 ?
Maria
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
roxi23 spune:
Usor de spus, greu de facut,,, De muncit a muncit si el, reusind in 2 ani sa isi cumpere si sa isi utileze apartamentul... A avut norocul unui job bine platit, dar mi=a venit mie ideea plecarii in Italia si si=a dat demisia... Acolo si-a rupt piciorul, a stat 4 luni cu el in gips, am tras nu gluma, eu munceam, dar a fost greu ca nu castigam nici eu cine stie ce...Am revenit acasa, in orasul parintilor mei, am inchiriat un apartament si am deschis o mica afacere, dar doar pt sezonul estival... Eu vindeam si uneori ma m,ai ajuta si el...cert este ca eu am fost cheia si asa am reusit sa punem ceva bani deoparte, destui cat sa ne ajunga cateva luni...Pe el il mai doare inca piciorul si i se mai umfla uneori...si de aceea am mai inchis ochii uneori...Parintii mei sunt un pic mai cicalitori, mai ales mama mea, dar o face pt mine, ca sa imi fie bine...Pe el, cu cat il cicalesti mai mult,cu atat il faci sa isi vada de indeletnicirile lui si sa te urasca ulterior...Ma intrebam daca nu ar fi mai bine daca parintii nu s-ar mai implica asa de mult, atata timp cat m-am descurcat singura si nu depind de ei financiar...Nici eu nu stiou exact ce simt... cred ca am lut-a razna...
quote:
Originally posted by anka-maria
Mai ce m-am enervat
"El de fapt nu are un suflet rau"....e doar lenes, violent, avar, gura spurcata, chefuitor, iresponsabil. Tu saraca n-ai nici o vina, asta e, asa l-ai gasit acum un an si n-ai avut ce-i face. Te-ai in gandit insa ca un copil ar fi o idee buna.
Si p-orma te intrebi daca parintii sunt de vina.
NU sunt de vina parintii tai, ei sunt singurii lucizi din toata povestea asta, ingrijorarea lor e perfect justificata.
Singura vinovata esti tu pentru ca alegi sa ierti desi el in inima ta este avar, gura spurcata, violent. Cum poti sa stai langa acest barbat cand asta este parerea ta despre el? Din postul tau inteleg ca a fost asa de la inceput, nu s-a transfomat din print in broscoi. Pai cunoscand realitatea atat de bine cum de ai inchis ochii atata timp si ai ajuns sa faci si un copil cu un om pe care il desconsideri?
just me
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
Loma spune:
Roxi, eu zic sa nu renunti asa usor, faptul ca in trecut si el a muncit si s-a zbatut sa cumpere un apartament, inseamna ca nu e chiar asa de puturos..... eu zic sa mai ai putina rabdare si sa va mutati la casa voastra, si atunci sa vezi cum e.... poate el chiar vede interventia parintilor tai ca cireasa de tort, si prin ce ati trecut si ca nu sunteti la casa voastra, si sa stii ca multi la cicaleli si pisalogeli reactioneaza invers, arunca cu noroi, si efectul scontat e zero ba chiar mai rau. Insa nu e o scuza sa-ti jigneasca parintii... insa si parintii tai poate ar trebuie sa se mai abtina, rabdare, si nici pe tine sa te monteze impotriva lui...ca nu foloseste nimanui, tu ai impresia ca traiesti cu un pierde vara si ca ei vor sa te vada asezata la casa ta, va faceti nervi inutili unii altora, si mai tare se degradeaza relatiile intre voi.
Mai scrii tu ca ti-a gresit f. mult, in stiu cum ti-a gresit tu stii si esti cea mai in masura sa stii daca te merita sau nu, probabil ca nu trebuia sa ii ierti atatea...probabil ca i-ai fi iertat si acum insa venirea copilului te-a mai trezit la realtitate.
Sotului meu de eg. nu-i plac reprosurile mele nu mai spun ale altora mai ales din familia mea, slava domnului ca ai mei sunt super si ai lui la fel, vrea sa ma vada zambitoare, vesela chiar daca in casa e un mess, vorba mea, si eu fac totul singura apoi, bine ma mai ajuta si el cu cate ceva insa trebuie sa ma miorlai si sa ma milogesc de el, nu sa fiu ca o furtuna si cu ton de scandal ca atunci nu mai obtin nimic, m-am lins pe bot...ma mai apuca disperarea cateodata cand il vad asa frumos instalat la tv. si masa nestransa la buc si el face pe nevinovatul, insa tot timpul incerc sa fac ceva sa nu ajung acolo... ca nu-mi place scandalul, si pe urma nu-l mai opresc...sloganul lui favorit este orice ar fi sa nu ma enervez si sa ma stresez, ca se poate si fara nervi, are dreptate dar nu putem fi tot timpul calmi...
Loma
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
roxi23 spune:
Multumesc Loma. Ai dreptate.O sa vad cum este cand o sa ne mutam la casa noastra. Va tin la curent
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
Adrianai spune:
Certuri ingrozitoare si violente pe deasupra!!! Si tu stai cu un astfel de om pentru copil????????????? Zau daca imi pot inchipui cum o femeie a secolului 21 se lasa calcata in picioare pentru ce?
Si mai sunt si persoane care te sfatuiesc sa mai rabzi...
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
roxi23 spune:
Adriana, te-ai gandit ca pt o femeie cu un bebe de 2 luni in brate nu ii este ft usor sa se intretina, mai ales cand nu are nici un venit... Si apoi, sincer, as vrea ca Darius sa creasca langa tatal sau... Daca in viitor lucrurile se vor agrava, voi pune piciorul in prag... Aici nu mai poate fi vorba de calcare in picioare... nu as vrea sa ma gandesc in viitor ca ar fi putut fi bine, ca i-am refuzat copilului meu bucuria de a creste langa tatal lui...oricum sunt tare onfuza
http://community.Webshots.com/user/roxi_vasi
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)
![](images/user_woman.png)
Adrianai spune:
Roxi nu te supara pe mine dar o data ce faci compromisuri vei face mereu. Mi-e mama mea imi spune mereu sa nu fac compromisuri, si nu am ascultat-o, am zis las de la mine ca o sa fie bine, si nu a fost.
Asa ca in relatia cu sotul meu nu fac compromisuri.Nu accept sa-mi jigneascã parintii, eu nu ii jignesc pe ai lui, nu accept sa vorbeasca tara, sau urat, desi la el in casa parintii lui se cearta in fata copiilor si ii mai pun si pe ei la mijloc. Am observat ca si el are tendinta sa se certe cu mine cand sunt altii de fata si sa ridice tonul si cand suntem singuri. Asa ca i-am spus ca daca are ceva de comentat sa comenteze cand suntem singuri si sa nu tipe ca eu la mama nu am auzit certuri, asta daca vrea sa avem o relatie normala, in momentul in care se enerveaza sa numere pana la 10 si apoi sa vorbeasca, ca asa fac si eu.
Pe tine te poat ajuta parintii tai, ca sunte-ti in acelasi oras.
Dar nu mai face compromisuri, pune picioarul in prag acum!
![Mergi la inceput Mergi la inceput](icon_go_up.gif)